El a ordonat arestarea episcopului Haralambie şi i-a poruncit acestuia să se închine idolilor păgâni (statuile zeilor aşezate în temple). La refuzul categoric al lui Haralambie, Lucian a dat ordin ca acesta să fie torturat până când îşi va renega credinţa şi se va se închina zeilor păgâni. Torţionarii săi au folosit un instrument cu care i-au jupuit pielea de pe tot corpul, supunându-l la chinuri inimaginabile. I-au rupt carnea cu cârlige de fier şi l-au jupuit de piele, timp în care sfântul le mulţumea călăilor săi, spunând: "Vă mulţumesc, fraţilor, că mi-aţi reînnoit sufletul care doreşte să se unească cu veşnicia!".

Văzând că sfântul rabdă durerile fără să scoată vreun cuvânt rău, doi soldaţi care îl păzeau, Porfirie şi Vaptos au mărturisit credinţa lor în Hristos, dar au fost omorâţi pe loc, prin tăierea capului cu sabia. La fel, alte trei femei care au văzut puterea sfântului de a îndura chinurile, L-au lăudat pe Hristos şi au fost şi ele imediat martirizate. Proconsulul Lucian, cuprins de mânie, a apucat el însuşi instrumentele de tortură, începând să-l rănească pe sfântul martir, când deodată mâinile i-au căzut ca secerate de sabie, rămânându-i atârnate de corpul sfântului. Atunci, l-a scuipat în faţă pe sfânt, dar gura i s-a strâmbat şi i s-a întors la ceafă. Lucian, disperat, l-a implorat pe sfânt să-l salveze cu rugăciunile sale şi să se milostivească de el. Sfântul martir, în bunătatea lui, s-a rugat pentru Lucian, care s-a vindecat pe loc. La vederea acestor minuni, mulţi dintre cei prezenţi au trecut la creştinism, printre care şi Lucian, care a căzut la picioarele sfântului episcop şi l-a rugat să-l [[botez]]e. Deasemenea, proconsulul Lucian a oprit persecutarea creştinilor din provincia pe care o guverna, intenţionând să-i raporteze împăratului toate cele întâmplate. Între timp, Haralambie a făcut multe alte minuni, ca vindecarea unor bolnavi, redarea vederii unui orb, şi chiar şi învierea unor morţi. Locuitorii întreagii regiuni din jurul Magneziei au început să creadă în [[Iisus Hristos]].