Modificări

Biblia presupune [[credința]] cititorului, ea fiind un document despre credințacredință, iar nu despre științaștiință, filosofie, istorie, arheologie, literatura, ideologie sau biografie. Potrivit cu originea și folosirea pe care și le are în obștea credincioșilor, Biblia nu încearcă sa-și stabilească propria autenticitate, nici sa-și dovedească supozițiile fundamentale. Ea nu a fost intenționata intenționată ca o dovada logica a dovadă logică existentei lui [[Dumnezeu]] sau a realității pe care textele Biblice o atestaatestă.

"Credința" înseamna înseamnă acceptarea unui adevăr pe baza mărturiei altcuiva, și nu pe bănuieli sau pe cunoaștere directa ca martor ocular. După cum spune Sf. [[Ioan Hrisostom]], [[Biserica]] ar muri dacă ar fi fondata numai pe cunoștința (experiența directa); trebuie sa să existe cei care cred fără sa vadă. Cu toate ca că de-a lungul istoriei Bisericii, Descoperiri dumnezeiești au fost într-adevăr trăite de către sfinți și prin experiențe empirice, acest lucru nu se întâmpla nicidecum în mod obișnuit. Astfel cacă, în aceasta viataaceastă viaţă, majoritatea creștinilor nu vor primi adevărurile descrise în Biblie prin Descoperire directa; directă, ci ei trebuie sa să o citească cu ochii credinței.