353 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
==Istoric şi dezvoltare în Biserica Răsăriteană==
Unul din primii care au fondat această teologie în [[Creştinism]] a fost [[Apostolul Pavel]], a cărui referire la Dumnezeul Necunoscut din [[Faptele Apostolilor|Fapte]] (Fapte 17:23) este fundaţia unor lucrări cum ar fi acelea ale lui [[Pseudo Dionisie]]. Aceasta este la fel cu cea descrisă de Pseudo Dionisie. [[Părinţii capadocieni]] din secolul al IV-lea, exponenţi ai ''via negativa'', spun că ei cred în Dumnezeu, dar că ei nu cred că Dumnezeu există, cel puţin în sensul în care omul există (în pofida Întrupării Domnului). În opoziţie, făcând declaraţii pozitive despre natura lui Dumnezeu, care apar multe alte forme în teologia creştin, este adesea numită [[teologie catafatică]]. Adepţii tradiţiei apofatice susţin că Dumnezeu este dincolo de limitele a ceea ce omul poate înţelege şi că nu trebuie cunoscut Dumnezeu prin intermediul înţelegerii intelectuale ci prin experienţa directă a iubirii (în creştinismul apusean) sau a [[Energiile lui Dumnezeu|energiilor]] (în creştinismul răsăritean) lui Dumnezeu. În plus, teologia apofatică poate fi văzută ca o tradiţie orală. "De asemenea, trebuie recunoscut că această 'falsificare' este o noţiune modernă. Ca şi Plotinus şi capadocienii de dinaintea lui, Dionisie nu se pretinde un inovator, ci un propovăduitor al tradiţiei." [http://plato.stanford.edu/entries/pseudo-dionysius-areopagite/]
Teologia apofatică a jucat un rol important în perioada primară a [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)|Bisericii]]. [[Sfinţii Trei Ierarhi]] au accentuat toţi deopotrivă importanţa teologiei negative pentru înţelegerea ortodoxă a lui Dumnezeu. Ulterior, [[Ioan Damaschin]] a întrebuinţat-o atunci când acea afirmaţie pozitivă despre revelarea lui Dumnezeu "nu firea, ci lucrurile din jurul acesteia."În plus, Sfântul [[Maxim Mărturisitorul]] a întărit că alăturarea teologiei apofatice cu [[isihasm]]ul—practica păstrării tăcerii—face posibilă [[îndumnezeire]]a sau unirea cu Dumnezeu. Toate ca toate, dar afirmaţiile apofatice sunt cruciale pentru o mare parte din teologie a creştinismului ortodox; opusul tinde să fie valabil în creştinismul apusean, cu toate că există şi câteva excepţii de la această regulă.
