Cartea întâi despre Botez (Sfântul Vasile cel Mare)
Cele două cărți Despre Botez ale Sfântului Vasile cel Mare care se găsesc în colecția operelor sale, dar care sunt trecute la addenda, se pare că le-a scris un discipol al său sub dictare. În lipsa cuvântărilor pierdute, ele împlinesc un mare gol şi întrucât sunt în tonul învățăturii Sfântului Vasile şi a Bisericii, prezintă o mare valoare pentru toate timpurile.
Traducerea românească a Pr. Dumitru V. Georgescu (editura Anastasia, București, 1999), este făcută după textul grecesc din colecția Migne, P. G., vol. XXXI (coll. 1513- 1628).
Cartea întâi despre Botez
Cartea întâi despre Botez (1513-1580) cuprinde trei cuvântări sau capitole împărţite pe paragrafe, după cum urmează:
I. 1. Trebuie mai întâi să înveţi de la Domnul şi pe urmă să te învredniceşti de Sfântul Botez. Tema acestei cuvântări este învăţătura botezului după Evanghelia Domnului.
I. 2. Ucenic al Domnului este acela care îşi ia crucea şi-I urmează. Ceea ce-i opreşte pe mulţi să fie ucenici este păcatul.
I. 3. Hristos ne-a eliberat de blestemul păcatului deci suntem datori să urmăm Lui, ca să ne învrednicim a ne numi ucenici adevăraţi.
I. 4. Domnul ne cheamă la cină. Să nu întârziem din cauza grijilor vieţii - precum cei din pilda celor chemaţi!
I. 5. Ca să venim la har, trebuie să ne eliberăm de sub tirania diavolului. Ca ucenici, suntem datori să învăţăm despre creaţia lumii, întrupare, învoirea morţilor, a doua venire, înfricoşata judecată, răsplata cea dreaptă.
II. 1. Cum se botează cineva cu botezul cel adevărat în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Neavând aici cetate stătătoare, omenirea tinteşte spre cer: acolo este dreptatea deplină şi mântuirea veşnică.
II. 2. Cine caută desăvârşirea trebuie să fie lipsit de orice meteahnă. În Împărăţia Cerurilor pot intra: cei săraci cu duhul; cei prigoniţi pentru dreptate; cei care prisosesc în dreptate mai mult decât fariseii, cei care o privesc cu nevinovăţia unui copil; cei care sunt născuţi de sus.
II. 3. Fericiţi sunt cei care împlinesc toată legea şi se arată în toate vrednici slujitori ai lui Hristos.
II. 4. Deosebirea dintre botezul lui Moise şi cel al lui Ioan este ca între Hristos şi Templu. Ceea ce era glorios odinioară, acum nu mai străluceşte. Ioan Botezătorul, vorbind despre Mântuitorul, spune: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez".
II. 5. „Ca soarele între stele străluceşte botezul Domnului faţă de cel al lui Ioan. Botezul Domnului este mai presus de toată mintea, slavă mai înaltă decât orice dorinţă şi rugăciune omenească, asemenea soarelui care întrece toate celelalte stele”.
II. 6. Cuvintele de trimitere: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le..." - au semnificaţia lor, care se înţelege prin rugăciunea de obşte.
II. 7. Despre îndreptarea din nou. Nimeni nu e curat de păcat, chiar de ar fi o zi viaţa lui. Hristos ne-a chemat din nou la acea slavă dintâi a chipului lui Dumnezeu, pentru că ne-a răscumpărat prin scump sângele Său.
II. 8. Prin har ne-am botezat şi ne-am îmbrăcat cu Hristos. Să murim păcatului şi să fim fii ai lui Dumnezeu prin har!
II. 9. Cel ce a cunoscut voia Domnului şi n-a făcut-o, acela se va bate mult. Să luptăm, deci, ca să nu pierdem un astfel de dar.
II. 10. Prin botezul cu foc înţelegem luminarea conştiinţei noastre: după cum un fier înroşit în para focului nu-l mai cunoşti că e fier, aşa şi noi, după primirea botezului, să urâm şi să blestemăm păcatul, înnoindu-ne după chipul Creatorului.
II. 11. Aprinzându-ni-se sufletul de credinţă şi ascultare, moartea nu va mai avea putere. Păcatele noastre se vor face albe ca zăpada - dacă vom umbla ca fii ai luminii. Să facem binele nu numai prietenilor, ci şi duşmanilor noştri!
II. 12. Trebuie nu numai să ne răstignim legii, ci să şi murim legii. Toate gunoaie să le socotim, pentru a-L urma netulburaţi pe Hristos.
II. 13. Să ne desfacem de lege - care omoară; să trăim după cuvintele Domnului - care sunt duh şi viaţă ! Moartea se cade să o privim ca şi sădirea seminţelor care mor şi răsar. Când va veni Fiul Omului, noi, cei vii, îl vom întâmpina în văzduh şi apoi pururea cu Domnul vom fi.
II. 14. Cine se botează în Hristos, se botează în moartea Lui şi înviază cu El, desfăcându-se de omul cel vechi. Om vechi este numit acela care face iarăşi şi iarăşi mulţime de păcate.
II. 15. După cum cel răstignit părăseşte pe cei cu care a trăit, tot aşa cel botezat se desface de lucrurile de mai înainte, strămutându-şi mintea la cer. Acolo e cetăţenia lui, prin înnoirea sufletului. Apa este asemănarea crucii, a morţii, a înmormântării şi a învierii din morţi.
II. 16. Murind păcatului, să nu ne mai întoarcem la el, ci nesmintit să păzim poruncile!
II. 17. Iubirii lui Hristos se cuvine să-i răspundem cu trăirea după exemplul vieţii Lui.
II. 18. Desfăcuţi de lege, să ne ferim de orice pată a sufletului şi a trupului!
II. 19. Pedepsiţi sunt cei ce vor să-şi arate dreptatea şi înţelepciunea lor omenească.
II. 20. De ce se botează în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh? Pentru ca să învăţăm dogma evlaviei şi să renaştem în duh.
II. 21. Pentru ca să umblăm pe căile duhului, schimbând locurile şi obiceiurile omului vechi.
11. 22. În Hristos una suntem, pentru că El ne-a împăcat cu Dumnezeu. Nu e iudeu, nici elin...
II. 23. Ca o scândură neşlefuită care este pregătită pentru o ramă regească, aşa e şi cel ce prin botez se pregăteşte a trăi cu Hristos.
II. 24. Ca Fii ai Tatălui, să rămânem în El prin credinţă şi iubire, prin păzirea poruncilor!
II. 25. Să îngrijim de suflet nu cu iubire făţarnică şi din interes, căci unele ca acestea întristează Duhul Sfânt.
II. 26. Suntem datori ca înainte de botez să ne pregătim a ne lepăda de păcat.
II. 27. Trăind în Duhul, ne botezăm în numele Fiului; îmbrăcaţi în Fiul, devenim noi înşine fii ai lui Dumnezeu, adică ne botezăm în numele Tatălui. Cugetând cele de mai sus, drepţii vor străluci ca soarele.
III. 1. Noul botezat să crească în duh prin participarea la Sfintele Taine. Adică: întâi să înveţe, apoi să se boteze, iar pe urmă să se facă părtaş acestora. Iată etapele catehumenatului în chip pedagogic.
III. 2. Hristos a instituit Taina Euharistiei. Când mâncăm şi bem să ne aducem aminte totdeauna de Cel ce pentru noi a murit şi a înviat!
III. 3. Cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, acela este osândit. Pentru a scăpa de osândă, trebuie să moară păcatului şi lumii şi să vieze lui Hristos.
Introducere: Principiul „Ordinii Divine”
Sfântul Vasile cel Mare deschide tratatul său despre Botez cu o observație hermeneutică și pastorală fundamentală: necesitatea respectării „ordinii” (rânduielii) stabilite de Hristos. Mântuitorul, după Înviere, le poruncește ucenicilor: „Mergând, învățați toate popoarele, botezându-le... învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit” (Mt. 28, 19). Sfântul Vasile subliniază o eroare pastorală a timpului său (și, implicit, al nostru): dorința oamenilor de a sări peste etapa instruirii și de a cere direct Botezul. Arhiepiscopul Cezareei insistă că Botezul nu este un act izolat, ci încununarea unui proces de ucenicie. Mai întâi omul trebuie să fie „învățăcel” (catehumen), apoi să primească Botezul și abia apoi să păzească poruncile.
Teologia Uceniciei: Eliberarea de Tirania Păcatului
Pentru Sfântul Vasile, a fi ucenic înseamnă a te supune lui Hristos ca unui Stăpân, Rege, Medic și Învățător. Condiția primordială a celui care se apropie de Botez este eliberarea de robia păcatului.
- Incompatibilitatea celor doi stăpâni: Omul nu poate sluji simultan lui Dumnezeu și patimelor/lumii. Cel ce săvârșește păcatul este „rob al păcatului” și, prin urmare, nu poate fi ucenic al lui Hristos.
- Filantropia lui Dumnezeu: Taina Botezului și sângele lui Hristos sunt singurele care pot șterge păcatul originar și personal, oferind omului iertarea și posibilitatea de a se apropia de Cuvântul. Harul divin, venit prin Întrupare, ne răscumpără din blestemul legii și din tirania diavolului.
Asceza și Renunțarea Radicală (Condiția „Numărării Cheltuielilor”)
Ucenicia care pregătește pentru Botez implică o detașare totală. Sfântul Vasile folosește exemplele biblice pentru a arăta că grijile lumești, chiar și cele firești, pot deveni piedici în calea mântuirii dacă sunt puse mai presus de Hristos.
- Prioritatea absolută a Împărăției: Hristos respinge amânarea („Lasă morții să-și îngroape morții lor”; „Nimeni punând mâna pe plug...”). Botezul și urmarea lui Hristos nu suportă amânare sau compromisuri legate de grijile materiale.
- Pilda Cinei Celei Mari: Cei care au invocat scuze întemeiate (țarină, boi, familie) au fost excluși de la ospățul Împărăției, în locul lor fiind chemați cei marginalizați (săracii, orbii).
- Delimitarea pedagogică (conceptul de „ură”): Când Hristos spune că ucenicul trebuie să-și „urăască” familia și însăși viața sa, Sfântul Vasile (în acord cu Sf. Clement Alexandrinul, citat în notă) explică faptul că nu este vorba de un sentiment de răutate, ci de o delimitare profilactică. Creștinul trebuie să rupă orice legătură (chiar și de sânge) care îl abate de la virtute și îl îndreaptă spre neascultare față de Dumnezeu.
- Pilda turnului și a războiului: Ucenicia necesită „numărarea cheltuielilor”. Creștinul trebuie să fie conștient că Botezul îi cere să se lepede de „tot ce are” (de patimi, de lume, de ego).
Curriculum-ul Catehetic (Ce trebuie să învețe un catehumen)
În finalul textului, Sfântul Vasile oferă o sinteză a ceea ce reprezintă, de fapt, programul de cateheză al Bisericii primare. Înainte de a fi botezat, candidatul trebuie să fie instruit temeinic în următoarele dogme și adevăruri morale:
1. Cosmologia și Hristologia: Credința în Sfânta Treime și în creația lumii (văzute și nevăzute) prin Fiul.
2. Pedagogia Divină: Înțelegerea bunătății și asprimii lui Dumnezeu, a îndelungii Sale răbdări și a dreptății Sale.
3. Soteriologia: Profețiile și taina Întrupării (unirea celor două firi, creată și necreată, în Hristos).
4. Escatologia: Învierea, Înălțarea, a Doua Venire (Judecata), pedeapsa eternă și răsplata dreaptă.
5. Morală și Spiritualitate: Dogmele evanghelice, evlavia desăvârșită, iubirea lui Hristos și nădejdea vieții veșnice.
Concluzii Teologice
Din Cuvântul I al Sfântului Vasile cel Mare reies câteva direcții majore pentru teologia Tainei Botezului:
1. Botezul este un act conștient: Nu este o simplă spălare ritualică, ci intrarea într-o școală a lui Hristos. Fără cateheză (învățătură) prealabilă, Botezul își pierde dimensiunea de legământ personal.
2. Botezul implică o schimbare de statut: Trecerea de la robia diavolului și a păcatului la libertatea fiilor lui Dumnezeu.
3. Botezul cere o ruptură ascectică: Nu poate fi botezat autentic cel care nu este dispus să sacrifice prioritățile lumești (și chiar atașamentele firești, dacă acestea devin idoli) pentru Hristos.
În esență, Sfântul Vasile ne învață că Botezul nu este un punct de plecare, ci o bornă de sosire a unei etape de convertire și instruire, și, în același timp, punctul de plecare pentru o nouă viață, cea a purtării crucii și a păzirii poruncilor evanghelice