Cățuie
Cățuia (gr. κατζιον - „lopățică pentru jăratic”) este un mic obiect din metal sau din lut în care se aprinde tămâia în biserică sau în casă.
Cățuia la biserică
La sfintele slujbe din biserică, cățuia mai este folosită astăzi doar în unele mănăstiri, mai ales din Biserica Greciei (și în special Muntele Athos), și atunci ea are un mâner și zurgălăi.
Cățuia în casa creștinului
Cățuia nu poate lipsi din casa creștinului. Ea se păstrează la colțișorul de rugăciune, sau lângă icoane. În casă putem aprinde tămâia ori de câte ori simțim nevoia, dar mai ales atunci când ne facem rugăciunea. Creștinul poate să tămâieze singur prin casă, după ce face semnul crucii deasupra tămâii aprinse. Se aprinde tămâie și atunci când suntem tulburați de gânduri urâte, de vise urâte, sau de duhuri necurate. Tămâia bine mirositoare este semnul rugăciunii noastre curate care se înalță către Dumnezeu, dar și semnul darului și al prezenței lui Dumnezeu. De aceea tămâia este folosită pentru alungarea tuturor răutăților. Pentru arderea tămâiei avem nevoie de un cărbune special pe care-l putem procura de la mănăstiri sau de la biserici. Practic, se mai pot folosi și cărbuni aprinși din foc.
Cățuia a cam dispărut din casele credincioșilor. În locul ei se folosesc alte obiecte metalice, cel mai adesea lingura. Trebuie să ne îngrijim să ne procurăm o cățuie frumoasă, pentru a ne arăta atenția și grija noastră față de lucrurile cu care ne prezentăm în fața lui Dumnezeu.
Cățuia este necesară și ori de câte ori vine preotul pentru a săvârși o slujbă în casă. Este bine să-l așteptăm pe preot cu candela, cu lumânarea și cu cățuia aprinse.
Bibliografie
- Pr. Constantin Coman, Casa creștinului, Editura Bizantină, București, f.a.
