Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei

P.F. Ignatie IV al Antiohiei

Preafericitul Ignatie al IV-lea al Antiohiei şi al întregului Răsărit (n. 1921) este actualul patriarh al Bisericii autocefale a Antiohiei.

Viaţa

Ignatie s-a născut n anul 1921 în satul Mhardey (Mhardeh) de lângă Hama, în Siria, într-o evlavioasă familie arabă ortodoxă. Încă din copilărie s-a simţit atras spre slujirea Bisericii. Pe când îşi făcea studiile universitare la Beirut, în Liban (studia Literele) s-a pus în slujba diocezei ortodoxe locale, devenind mai întâi acolit, apoi diacon. În anul 1945 a plecat la Paris, unde şi-a completat studiile de Teologie la Institutul Teologic „Sf. Serghie”. Încă de când se găsea în Franţa, a fost călăuzit de dorinţa de a transmite mai departe credinţa ortodoxă, dar şi de a scoate Ortodoxia din ceea ce el considera a fi ghetoul ei anistoric, descoperind în Sfânta Tradiţie răspunsuri vii la problemele vieţii moderne.

La întoarcerea sa în Orientul Mijlociu, a întemeiat în Liban Seminarul Teologic Ortodox din Balamand, al cărui decan a fost vreme de mulţi ani. Ca decan, a căutat să ofere Patriarhiei Antiohiei păstori responsabili, cu o bună educaţie spirituală şi intelectuală, capabili să fie martori vii ai credinţei, oameni profund angajaţi personal în trăirea credinţei ortodoxe.

Limba sa maternă este araba, însă vorbeşte fluent şi engleza şi franceza. A fost unul din întemeietorii Mişcării Ortodoxe de Tineret (Orthodox Youth Movement) din Liban şi Siria, în 1942, prin intermediul căreia a ajutat la organizarea şi a condus o reînnoire a vieţii bisericeşti în Patriarhia Antiohiei. Mişcarea a lucrat în sânul Bisericii, ajutându-i pe credincioşii obişnuiţi să redescopere sensul personal şi comunitar al Euharistiei prin practica împărtăşirii frecvente (până atunci devenită foarte rară). După aceea, pornind de la această experienţă, a ajutat la întemeierea în anul 1953 a asociaţiei modiale a tineretului ortodox şi a şcolilor de teologie, Synodesmos.

A fost hirotonit episcop în anul 1961 şi a fost ales mitropolit de Lattakia (Siria) în anul 1970. Ca stil personal, mitropolitul s-a rupt de tradiţia grandorii afişate de predecesorii lui şi a iniţiat şi în mitropolia sa practica împărtăşirii frecvente.

Pe 2 iulie 1979 a devenit Patriarh Ortodox al Antiohiei, al treilea ca rang în ordinea dipticelor după Patriarhii Constantinopolului şi Alexandriei, sub numele de Ignatie al IV-lea. Cu prilejul alegerii sale ca patriarh, a declarat:

Ştiu că voi fi judecat dacă nu voi purta Biserica şi pe fiecare din voi în inima mea. Îmi este cu neputinţă să mă adresez vouă de parcă eu aş fi altfel decât voi. Nu ne seppară nimic. Eu fac pe deplin parte din voi; sunt în voi şi vă cer ca şi voi să fiţi în mine. Căci Domnul vine, iar Duhul se pogoară peste fraţii adunaţi, uniţi prin Euharistie, dar vădind fiecare harismele lui, în unitatea Duhului.

Ca patriarh, a încercat să dinamizeze Sfântul Sinod şi a avut grijă ca acesta să numească episcopi apropiaţi de popor şi animaţi de dorinţa de a contribui la dezvoltarea vieţii bisericeşti şi duhovniceşti, ţinându-se departe de orice facţiuni politice.

Casetă de succesiune: Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei
Precedat de: ?	Mitropolit de Lattakia 1971-1979	Urmat de: Ioan (Mansur)
Precedat de: Ilia IV (Muawad)	Patriarhi ai Antioiei 1979-prezent	Urmat de: -

Sursa

• en:Ignatius IV (Hazim) of Antioch