Iosif Imnograful
Cel întru Sfinţi Părintele nostru Iosif imnograful (sau scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericeşti, aşa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa se face pe 3 aprilie în tradiţia greacă şi pe 4 aprilie în cea slavă şi românească.
Viaţa
Viitorul Sf. Iosif Imnograful s-a născut în anul 816 în Sicilia, din părinţi creştini, Plotin şi Agata. În anul 830, el şi familia sa au plecat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe a Siciliei. Fiind crescut de părinţi evlavioşi, a devenit mai apoi monah la mănăstirea Latmos încă din tinereţe. Pentru evlavia sa şi pentru iubirea de Dumnezeu pe care o arăta, el a fost lăudat de Sf. Grigorie Decapolitul, care l-a adus pe Iosif la Constantinopol. Împreună cu Sf. Grigorie, Sf. Iosif a fost un ferm apărător al cinstirii icoanelor, învăţându-i şi pe alţii acelaşi lucru.
Acestea se petreceau în vremea când erezia iconoclastă bântuia Biserica Ortodoxă: atât împăratul bizantin, Leon Armeanul cât şi patriarhul de pe tronul Constantinopolului erau iconoclaşti. Sf. Iosif a fost ales de monahii ortodocşi din Constantinopol ca delegat al lor către Papa Leon al III-lea (pe acea vreme acesta era încă în comuniune cu Biserica Răsăritului), pentru a-i cere ajutorul. În timpul calătoriei, Sf. Iosif a fost capturat de bandiţi arabi, care l-au dat în mâinile iconoclaştilor care l-au aruncat în închisoare. Şi în închisoare a mărturisit şi a învăţat pe alţii să se împotrivească ereziei. Tot pe când era în închisoare i s-a arătat Sf. Nicolae al Mirelor care i-a cerut să cânte spre slava numelui Domnului. După şase ani petrecuţi în închisoare, Sf. Iosif a fost eliberat.
După eliberare, s-a întors la Constantinopol unde a întemeiat o mănăstire închinată Sf. Grigorie Decapolitul, care nu mai era atunci în viaţă; moaştele sfântului Grigorie au rămas în această mănăstire mai bine de şase veacuri, până la căderea Constantinopolului sub turci (1453). Sf. Iosif a mai ridicat şi o biserică în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, faţă de care avea o mare evlavie. Pe când ţinea post aspru, înaintea prăznuirii Sf. Apostol Bartolomeu, acesta i-a apărut în vis şi l-a îndemnat şi el să scrie cântări bisericeşti. După ce a scris un prim imn în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, Sf. Iosif a închinat multe cântări Sfântului Nicolae, care îl eliberase din închisoare, Născătoarei de Dumnezeu şi altor sfinţi. Se crede că a compus în jur de o mie de cântări.
Când în Biserica a venit un alt val al ereziei iconoclaste, Sf. Iosif a stat iarăşi împotriva acesteia, drept care a fost trimis în exil în Cherson pentru unsprezece ani. La întoarcerea sa, în anul 842, pe când domnea dreptcredincioasa Teodora, a fost numit păstrător al Sfintelor Vase al Catedralei Sfânta Sofia. Însă a fost din nou trimis în exil atunci când l-a acuzat de desfrânare pe Bardas (Vardas), fratele împărătesei. S-a întors la Constantinopol după moartea lui Bardas, în anul 867.
Ajuns la o vârstă foarte înaintată, bolnav fiind, sfântul a primit înştiinţare de la Dumnezeu că viaţa lui se apropia de sfârşit. Ca urmare, Sf. Iosif a rămas în rugăciune intensă până la moartea sa, rugându-se pentru pacea Bisericii şi pentru mântuirea sufletului său. A adormit întru Domnul în jurul anului 883. A lăsat în urmă o moştenire bogată, multe canoane din Minei şi multe imne din Octoih fiind alcătuite de Sf. Iosif Imnograful.
Imnografie
- Veniţi să-l lăudăm pe cel de Dumnezeu insuflat, pe Iosif,
- instrumentul cel cu douăsprezece coarde al Cuvântului,
- harfă melodioasă a Harului şi a alăută a virtuţilor cereşti,
- cel ce a lăudat şi preacinstit adunarea Sfinţilor,
- Iar acum împreună cu aceştia e slăvit.
Tropar (glasul al 8-lea):
- Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
- că, luând Crucea, ai urmat lui Hristos
- şi luptând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător,
- ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
- Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase părinte Iosife, duhul tău.
Condac (glas 3)
- Ca pana în mâna scriitorului a fost de Dumnezeu insuflată limba ta,
- după cuvintele lui David.
- Cântat-ai încercările Sfinţilor
- Şi-ai arătat harul ce li s-a dat pentru nevoinţele lor.
- Pentru aceasta îţi cântăm: „Bucură-te, binecuvântată harfă a sfintelor cântări!"
Condac (glas 2):
- Cel ce eşti izvor nedeşertat al pocăinţei
- şi dătător mângâierii celei fără de sfârşit şi adâncime umilinţei, Iosife,
- dă-ne nouă lacrimile pocăinţei celei dumnezeieşti, prin care plângem aici
- [ca] să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerşind ajutorul tău, Sfinte.
- ↑ Troparul pe glasul 2 şi condacul pe glasul 3 sunt traduse din limba engleză. Troparul pe glasul 8 şi condacul pe glasul 2 au fost preluate după sinaxarul românesc.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Iosif Imnograful se zugrăveşte bătrân, cu barba ascuţită, purtând un înscris care zice: „Sosit-a bucuria celor întristaţi şi izbăvirea Ierusalimului!” (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 163, 201, 237.)
Legături externe
Categorii > Arte
Categorii > Istoria Bisericii
Categorii > Liturgică > Imnografie
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Cuvioși
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți bizantini
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Imnografi
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism