Sinodul de la Rimini

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sinodul de la Rimini, sau Ariminum, a fost un sinod local al Bisericii Creștine timpurii care s-a ținut la Ariminum (orașul italian Rimini din zilele noastre), în anul 359. Sinodul a fost unul dintre mai multe sinoade de la mijlocul secolului al patrulea care au încercat sa oprească disputele cu aderenții unor forme extreme de Arianism, dispute ce au urmat Sinodului I Ecumenic.

Cuprins

Convocarea Sinodului

În anul 358, împăratul roman Constanțiu al II-lea a convocat doua sinoade: unul format din episcopi din Apus la Rimini, și altul format din episcopi de la Răsărit la Seleucia, care aveau misiunea de a rezolva controversa Arianismului în legătura cu firea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, controversă ce continua să dezbine Biserica din secolul al IV-lea. Sinodul de la Seleucia a fost inițial planificat să aibă loc la Nicomidia, dar s-a ținut la Seleucia deoarece un cutremur afectase Nicomidia[1].

Deschiderea Sinodului

În iulie, anul 359, s-a întrunit Sinodul din Apus la Rimini, sinod la care au participat între 300 și 400 de episcopi[2]. Înainte de întrunirea sinodului, Ursacius de Singidunum si Valens de Mursa au propus o noua versiune a Crezului, alcătuită mai devreme la un Sinod de la Sirmium din anul 359, dar care nu fusese prezentată acolo. Această versiune susținea ca Fiul era ca și Tatăl, „după scripturi". Prin această formulare se evitau termeni controversați precum „ousia” (ființă sau substanță), „aceeași substanță” și „substanță asemănătoare”.[3] Alții au susținut Crezul Nicean.[4]

Înainte ca mulți dintre episcopi sa părăsească sinodul, opozanții crezului bazat pe Sinodul de la Sirmium au scris o scrisoare către Împăratul Constanțiu în care lăudau formularea de la Niceea și condamnau orice abatere de la ea. Susținătorii versiunii de la Sirmium au propus-o însă pe aceasta și au trimis-o în toată Italia[5].

Urmările Sinodului

Printre urmările sinodului se numără faptul că papa Liberiu de la Roma a respins noul crez (bazat pe Sinodul de la Sirmium), determinându-i și pe Febadius de Agen și Servatus de Tongeren să-și retragă sprijinul fața de omoieni. [1] Susținătorii formulării de la Sirmium l-au caterisit pe Liberiu și l-au reales pe antipapa Felix de Roma[6].

Sinodul a fost considerat o înfrângere pentru trinitarianism, iar Sfântul Jerome a scris: „Întreaga lume a gemut și a fost uimită de faptul că devenise ariană"[7].

Participanți

Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la Sirmium a Crezului s-au aflat[8]:

Printre cei care s-au pronunțat pentru formularea de la Niceea a Crezului s-au aflat:

  • Febadius de Agen (mort 392)
  • Servatus de Tongeren (mort 13 mai, 384)
  • Gaudentius din Ariminum (mort 14 octombrie, 360)
  • Mercurialis de Forl
  • Restitutus de Cartagina

Note

  1. Philostorgius, in Photius, Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius, book 4, chapter 10
  2. Philostorgius, in Photius, Epitome of the Ecclesiastical History of Philostorgius, book 4, chapter 10
  3. Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  4. Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  5. Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37.
  6. Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37
  7. Jerome, Dialogue Against the Luciferians, 19
  8. Socrates Scholasticus, Church History, book 2, chapter 37

A se vedea și

Surse

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi