Nicomidia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Nicomidia, Calcedon, Bizanț și Niceea în prima tetrarhie, cca. 293 d.Hr.

Nicomidia (sau Nicomedia, în limba gracă: Νικομήδεια) a fost un oraș din Asia Mică, în apropiere de Constantinopol și de Niceea, care a fost capitala interimară alui Constantin cel Mare în timp ce orașul Bizanț era reconstruit. În perioada imediată de după recunoașterea oficială a creștinismului, Nicomidia a fost scaun episcopal al casei imperiale. În zilele noastre, orașul, care continuă să existe, se numește Izmit, în Republica Turcă.

Cuprins

Istoric

Nicomidia (grecește: Νικομήδεια) era cunoscut și sub alte nume. Cel mai vechi oraș de pe acest loc a fost fondat în secolul al VIII-lea î.Hr. Cunoscut inițial sub numele de Astacus sau Olbia, orașul a fost reconstruit de Nicomede I de Bitinia în secolul al III-lea î.Hr. și redenumit Nicomidia, devenind cu timpul unul din cele mai importante orașe din nord-vestul Asiei Mici. Odată cu introducerea sistemului de guvernare tetrarhic în Imperiul Roman, Dioclețian a făcut orașul capitală a părții răsăritene a imperiului în anul 286.

După înfrângerea lui Licinius din anul 324, Constantin a folosit Nicomidia ca și capitală interimară. El a murit în vila regală în 337, care se găsea aproape de Nicomidia. Pentru încă multe secole, Nicomidia și Niceea vecină au rămas orașe importante în politica imperială și a Bisericii Ortodoxe. Niceea a fost aleasă ca loc de desfășurare a ceea ce va fi cunoscut sub numele de Sinodul I Ecumenic deoarece se găsea aproape de reședința lui Constantin din Nicomidia. La această reședință Eusebiu de Nicomidia l-a botezat pe Constantin în 337.

După ce zona a fost cucerită de turcii otomani în 1326, numele orașului a fost schimbat în Izmit.

Sfinți din Nicomidia

Sfinții 20.000 mucenici din Nicomidia

La anul 288, din porunca împăratului Dioclețian (284-305), în timpul unei persecuții împotriva creștinilor, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douăzeci de mii de creștini ca sfinți mucenici. Episcop al orașului Nicomidia era atunci sfântul ierarh Antim. El s-a aflat în fruntea credincioșilor săi în această încercare și i-a încurajat a-și pune în Dumnezeu toată încrederea și nădejdea. Prin harul și providența lui Dumnezeu, sfântul Antim și alți câțiva creștini, au scăpat atunci de moarte și s-au ascuns în munții din împrejurimi. Dar după câțiva ani ei au fost prinși și sfântul episcop a fost adus legat înaintea lui Maximian (305-311), unde a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. După ce a fost chinuit în zadar ca să abjure credința creștină, i s-a tăiat capul.

Sfinții 20.000 de mucenici sunt prăznuiți la data de 28 decembrie, iar prăznuirea sfântului ierarh Antim se face la data de 3 septembrie.

Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275 în cetatea Nicomidia, din Asia Mică. La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel puternic în toate ca un leu". După ce a primit învățătura creștină și botezul de la Sf. Mucenic Ermolae (cel pomenit în calendarul ortodox la 26 iulie), numele său a devenit Pantelimon ("cel cu totul milostiv"). Școlit în știința medicală a vremii, el adaugă acesteia un caracter creștin, prin chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos, pentru vindecarea deplină nu numai a trupurilor dar și a sufletelor celor aflați în neputințe și nevoi. Plin de har și de credință, pentru mărturisirea cea întru Hristos el a fost supus la diverse chinuri, din porunca împăratului Maximian, dar a rămas nevătămat. Maximian, văzând puterea credinței lui Pantelimon și refuzul său constant de a se închina zeilor păgâni, a poruncit în cele din urmă să fie decapitat. Când i-a fost tăiat capul (303 sau 305) nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul uscat de care fusese legat martirul a înverzit pe dată și a rodit cu fructe din belșug. Auzind acestea, împăratul a poruncit ca și trupul sfântului și acel măslin să fie arse. Mai târziu, după plecarea soldaților lui Maximian, credincioșii au scos din cenușă trupul neatins de foc al Sf. Pantelimon și l-au îngropat cu mare cinste.

Sfânta Muceniță Iuliana

Sfânta Muceniță Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era din Nicomidia, copila unor părinți bogați. Părinții au logodit-o cu un senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia să se facă nunta, dar sfânta n-a vrut, ci a zis: "Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi prefectul cetății". După ce a ajuns prefect, sfânta i-a zis iarăși: "N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea idolilor la credința creștinilor". Logodnicul a spus totul tatălui ei. Tatăl, pentru că n-a putut să o întoarcă de la credința în Hristos, a dat-o pe mâna prefectului, logodnicul ei, ca să o cerceteze după legile romane. Prefectul a dezbrăcat-o de haină și a poruncit să fie chinuită cumplit și apoi a poruncit să fie aruncată în temniță. În noaptea în care a fost aruncată în temniță, pe când se ruga, s-a apropiat de ea, în chip de înger, dușmanul nevăzut al tuturor oamenilor, diavolul, și a îndemnat-o să jertfească idolilor, ca să scape. Sfânta l-a alungat și l-a făcut să mărturisească, chiar fără voia lui, cine este.

A fost adusă din nou în fața prefectului, dar a rămas neclintită în dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncată într-un cuptor încins tare, care cu minune, cuptorul s-a răcit. La vederea minunii, cinci sute de bărbați împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos și au fost tăiați îndată cu sabia. Iar mucenița a fost supusă din nou la chinuri; dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a fost tăiată cu sabia.

Era sfânta de 16 ani când a fost logodită de părinții ei cu Eleusie; iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani. Prăznuirea ei se face în ziua de 21 decembrie.

Sfinții mucenici prăznuiți la 21 decembrie

În ziua de 21 decembrie, pe lângă sfânta muceniță Iuliana, se mai face pomenirea mai multor mucenici:

  • Sfinții cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit.
  • Sfintele o sută treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit.

Vasile, episcopul Amasiei

Sfântul Vasile, episcop al cetății Amasiei, a fost adus din porunca lui Liciniu (pe când se lupta împotriva lui Maximin) la Nicomidia, și acolo i s-a tăia capul. Prăznuirea lui se face la data de 26 aprilie.

Sfinții 3628 de mucenici din Nicomidia

Sfinții 3628 de mucenici din Nicomidia au suferit chinurile sub împărații Dioclețian (284-305) și Maximian (284-305). Aceștia erau creștini ce veneau din Alexandria (Egipt), unde au cunoscut credința creștină odată cu mucenicia sfântului Petru, arhiepiscopul Alexandriei (prăznuit la 24 noiembrie).

Luându-și femeile și copiii cu ei, aceștia au venit în Nicomidia și s-au prezentat ei înșiși, de bună voie, în față chinuitorilor spunând simplu: "Noi suntem creștini". La început Dioclețian a încercat să-i convingă să renunțe la Hristos, dar văzând că nu ajunge la nici un rezultat, a poruncit să li se taie capetele, iar trupurile să fie aruncate într-o groapă în flăcări.

Mulți ani după aceea, moaștele sfinților mucenici s-au descoperit în diferite împrejurări minunate și pline de har.

Prăznuirea lor se face la data de 2 septembrie.

Episcopi

Izvoare

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi