Nicomidia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Nicomidia, Calcedon, Bizanț și Niceea în prima tetrarhie, cca. 293 d.Hr.

Nicomidia a fost un oraş din Asia Mică, aproape de Constantinopol şi de Niceea, care a fost capitala interimară alui Constantin cel Mare în timp ce oraşul Bizanţ era reconstruit. În perioada imediată de după recunoaşterea oficială a creştinismului, Nicomidia a fost scaun episcopal al casei imperiale. În zilele noastre, oraşul, care continuă să existe, se numeşte Izmit, în Republica Turcă.

Cuprins

Istoric

Nicomidia (greceşte: Νικομήδεια) era cunoscută şi sub alte nume. Cel mai vechi oraş de pe acest loc a fost fondat în secolul al VIII-lea î.H. Cunoscut iniţial sub numele de Astacus sau Olbia, oraşul a fost reconstruit de Nicomede I de Bitinia în secolul al III-lea î.H. şi redenumit Nicomidia, devenind cu timpul unul din cele mai importante oraşe din nord-vestul Asiei Mici. Odată cu introducerea sistemului de guvernare tetrarhic în Imperiul Roman, Diocleţian a făcut oraşul capitală a părţii răsăritene a imperiului în anul 286.

După înfrângerea lui Licinius din anul 324, Constantin a folosit Nicomidia ca şi capitală interimară. El a murit în vila regală în 337, care se găsea aproape de Nicomidia. Pentru încă multe secole, Nicomidia şi Niceea vecină au rămas oraşe importante în politica imperială şi a Bisericii Ortodoxe. Niceea a fost aleasă ca loc de desfăşurare a ceea ce va fi cunoscut sub numele de Sinodul I Ecumenic deoarece se găsea aproape de reşedinţa lui Constantin din Nicomidia. La această reşedinţă Eusebiu de Nicomidia l-a botezat pe Constantin în 337.

După ce zona a fost cucerită de turcii otomani în 1326, numele oraşului a fost schimbat în Izmit.

Sfinți din Nicomidia

Sfinții 20.000 mucenici din Nicomidia

La anul 288, din porunca împăratului Diocleţian (284-305), în timpul unei persecuţii împotriva creştinilor, s-a dat foc bisericii din Nicomidia, murind pentru Hristos douăzeci de mii de creştini ca sfinţi mucenici. Episcop al orașului Nicomidia era atunci sfântul ierarh Antim. El s-a aflat în fruntea credincioşilor săi în această încercare şi i-a încurajat a-şi pune în Dumnezeu toată încrederea şi nădejdea. Prin harul şi providenţa lui Dumnezeu, sfântul Antim şi alţi câţiva creştini, au scăpat atunci de moarte şi s-au ascuns în munţii din împrejurimi. Dar după câţiva ani ei au fost prinşi şi sfântul episcop a fost adus legat înaintea lui Maximian (305-311), unde a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. După ce a fost chinuit în zadar ca să abjure credința creștină, i s-a tăiat capul.

Sfinții 20.000 de mucenici sunt prăznuiți la data de 28 decembrie, iar prăznuirea sfântului ierarh Antim se face la data de 3 septembrie.

Sfântul Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 275 în cetatea Nicomidia, din Asia Mică. La naştere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă "cel puternic în toate ca un leu". După ce a primit învăţătura creştină şi botezul de la Sf. Mucenic Ermolae (cel pomenit în calendarul ortodox la 26 iulie), numele său a devenit Pantelimon ("cel cu totul milostiv"). Şcolit în ştiinţa medicală a vremii, el adaugă acesteia un caracter creştin, prin chemarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos, pentru vindecarea deplină nu numai a trupurilor dar şi a sufletelor celor aflaţi în neputinţe şi nevoi. Plin de har şi de credinţă, pentru mărturisirea cea întru Hristos el a fost supus la diverse chinuri, din porunca împăratului Maximian, dar a rămas nevătămat. Maximian, văzând puterea credinţei lui Pantelimon şi refuzul său constant de a se închina zeilor păgâni, a poruncit în cele din urmă să fie decapitat. Când i-a fost tăiat capul (303 sau 305) nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul uscat de care fusese legat martirul a înverzit pe dată şi a rodit cu fructe din belşug. Auzind acestea, împăratul a poruncit ca şi trupul sfântului şi acel măslin să fie arse. Mai târziu, după plecarea soldaţilor lui Maximian, credincioşii au scos din cenuşă trupul neatins de foc al Sf. Pantelimon şi l-au îngropat cu mare cinste.

Sfânta Muceniţă Iuliana

Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era din Nicomidia, copila unor părinţi bogaţi. Părinţii au logodit-o cu un senator elin, cu numele Eleusie. Logodnicul voia să se facă nunta, dar sfânta n-a vrut, ci a zis: "Nu mă mărit cu tine, până nu ajungi prefectul cetăţii". După ce a ajuns prefect, sfânta i-a zis iarăşi: "N-am să primesc să mă mărit cu tine, dacă nu treci de la slujirea idolilor la credinţa creştinilor". Logodnicul a spus totul tatălui ei. Tatăl, pentru că n-a putut să o întoarcă de la credinţa în Hristos, a dat-o pe mâna prefectului, logodnicul ei, ca să o cerceteze după legile romane. Prefectul a dezbrăcat-o de haină şi a poruncit să fie chinuită cumplit şi apoi a poruncit să fie aruncată în temniţă. În noaptea în care a fost aruncată în temniţă, pe când se ruga, s-a apropiat de ea, în chip de înger, duşmanul nevăzut al tuturor oamenilor, diavolul, şi a îndemnat-o să jertfească idolilor, ca să scape. Sfânta l-a alungat şi l-a făcut să mărturisească, chiar fără voia lui, cine este.

A fost adusă din nou în faţa prefectului, dar a rămas neclintită în dragostea pentru Hristos. De aceea a fost aruncată într-un cuptor încins tare, care cu minune, cuptorul s-a răcit. La vederea minunii, cinci sute de bărbaţi împreună cu o sută treizeci de femei au crezut în Hristos şi au fost tăiaţi îndată cu sabia. Iar muceniţa a fost supusă din nou la chinuri; dar arătându-se mai tare decât toate aceste încercări, a fost tăiată cu sabia.

Era sfânta de 16 ani când a fost logodită de părinţii ei cu Eleusie; iar când s-a logodit cu Hristos prin mucenicie era de 18 ani. Prăznuirea ei se face în ziua de 21 decembrie.

Sfinții mucenici prăznuiți la 21 decembrie

În ziua de 21 decembrie, pe lângă sfânta muceniță Iuliana, se mai face pomenirea mai multor mucenici:

  • Sfinţii cinci sute de Mucenici din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.
  • Sfintele o sută treizeci de femei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârşit.

Vasile, episcopul Amasiei

Sfântul Vasile, episcop al cetății Amasiei, a fost adus din porunca lui Liciniu (pe când se lupta împotriva lui Maximin) la Nicomidia, și acolo i s-a tăia capul. Prăznuirea lui se face la data de 26 aprilie.

Sfinţii 3628 de mucenici din Nicomidia

Sfinţii 3628 de mucenici din Nicomidia au suferit chinurile sub împăraţii Dioclețian (284-305) şi Maximian (284-305). Aceştia erau creştini ce veneau din Alexandria (Egipt), unde au cunoscut credinţa creştină odată cu mucenicia sfântului Petru, Arhiepiscop de Alexandria (prăznuit la 25 noiembrie).

Luându-şi femeile şi copiii cu ei, aceştia au venit în Nicomidia şi prezentat pe ei înşişi de bună voie în faţă chinuitorilor spunând simplu : "Noi suntem creştini". La început Dioclețian a încercat să-i convingă să renunţe la Hristos, dar văzând că nu ajunge la nici un rezultat, a poruncit să li se taie capetele, iar trupurile să fie aruncate într-o groapă în flăcări.

Mulţi ani după aceea, moaştele sfinţilor mucenici s-au descoperit în diferite împrejurări minunate şi pline de har.

Prăznuirea lor se face la data de 2 septembrie.

Episcopi

Izvoare

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi