Sfânta Masă

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfânta Masă (gr. ἡ ἁγία τράπεζα — i aghia trapeza) sau Masa Altarului, numită și Prestol sau Pristol, este masa așezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei Altarului pe care se aduce Sfânta Jertfă. Este de formă pătrată, lungă și lată de aproximativ un metru, confecționată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul Iisus Hristos și pe cei patru Evangheliști. Este îmbrăcată permanent cu două veșminte așezate permanent pe ea, cămașa sau katasarkia (de culoare albă, frecvent din in) și enditonul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte țesături prețioase (sau chiar din metale prețioase) în culori strălucitoare și care se poate schimba odată cu celelalte veșminte liturgice și acoperăminte, în funcție de perioada liturgică. Pe și lângă Sfânta Masă sunt așezate mai multe obiecte liturgice, fiecare cu rolul său specific.

Simbolistica

Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în același timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârșită aici harul lui Dumnezeu cel mântuitor și sfințitor se răspândește asupra tuturor credincioșilor. Ea este totodată Golgota, locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jertfelnic sunt reactualizate, la fiecare Liturghie Patimile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă și Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui a dăruit lumii întregi viața veșnică, precum și Cina cea de Taină, când a fost întemeiată Sfânta Euharistie (spune Teodor de Andida)[1].

Sfințirea

Sfințirea Sfintei Mese se face la sfințirea Bisericii. Atunci masa altarului se așază și se lipește pe stâlpii ei cu un amestec de ceară, sacâz și alte substanțe amintind de îngroparea Mântuitorului. În piciorul Sfintei Mese sunt de obicei încastrate părticele din Sfintele Moaște ale unui Sfânt Mucenic. Masa este spălată mai întâi cu apă, închipuind taina Botezului, apoi cu vin și apă de trandafiri, amintind spălarea trupului Domnului cu miresme după moarte, după care arhiereul miruiește Sfânta Masă în semnul Crucii. În cele patru colțuri ale mesei se așază patru bucăți de pânză cu icoanele celor patru Evangheliști, temelie a credinței Bisericii. După aceea Sfânta Masă se îmbracă în primul veșmânt sau cămașa care simbolizează giulgiurile Mântuitorului, peste care se așază enditonul, veșmântul strălucit ce simbolizează îmbrăcămintea Sa de lumină de la Înviere. Apoi este așezat pe Sfânta Masă Antimisul, o bucată de pânză brodată pe care este reprezentată îngroparea Domnului, în care sunt cusute părticele din moaștele unui mucenic. Deasupra acestora se așază Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. În spatele Sfintei Mese, spre răsărit se așază, pe un postament, o Cruce mare pe care este reprezentată Răstignirea Domnului, lângă care stă permanent o candelă aprinsă.

Dacă în Sfântul Altar pot intra, cu binecuvântarea episcopului sau preotului, și simpli monahi (sau monahii) ori mireni, de Sfânta Masă, odată sfințită, nu au voie să se atingă decât clericii, începând de la rangul de ipodiacon. Pe Sfânta Masă nu ar trebui așezate obiecte care nu au fost sfințite sau care nu sunt obiecte de cult. Icoanele sunt uneori așezate pe Sfânta Masă pentru o anumită perioadă de timp, ca parte a pregătirii pentru sfințirea lor ca obiecte de cult.

Obiectele de pe Sfânta Masă

Pe Sfânta Masă se găsesc în mod obișnuit mai multe obiecte liturgice folosite la slujbele bisericești. Acestea sunt: Sfântul Antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Chivotul trusa pentru botez, un sfeșnic cu unul sau mai multe brațe, un clopoțel folosit în anumite momente ale Sfintei Liturghii etc.

Galerie de imagini

Note

  1. Teodor de Andida, Comentariu liturgic, trad. în revista BOR, 1971, nr. 3-4.

Articole înrudite

Surse

  • Lector superior Dr., Ieromonah Petru Pruteanu, Curs de arheologie bisericească (Liturgica Generală I, an I, semestrul I), editura Paisiana, Zăbriceni, 2006.
  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • en:Altar table