Păstorul lui Herma

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Păstorul lui Herma este un text din vremea Bisericii primare, de la sfârșitul secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr., din perioada în care a fost stabilit canonul Noului Testament. Păstorul este un text popular în secolele al II-lea şi al III-lea, considerat uneori ca făcând parte din Sfintele Scripturi de către unii teologi ai acelor vremuri. Păstorul este scris ca o chemare la pocăinţă şi la o viaţă morală strictă.

Cuprins

Origini, autor, receptare

Ca o mărturie a creştinismului timpuriu din Roma, Păstorul lui Herma include o mărturie evreiască distinctă asupra formei creştinismului primar.

Autorul sau autorii Păstorului nu sunt cunoscuţi. Diferite surse din vechime (între care Fragmentul Muratori) îi atribuie lucrarea unui Herma, frate al episcopului Romei, Pius I. Pius I a fost episcop al Romei din 140 până în 155.

De asemenea, limbajul şi teologia unor părţi din Păstor sugerează o compoziţie timpurie a scrierii.

Trimiterile la Clement I al Romei sugerează că cel puţin primele două viziuni - care ar putea fi considerate o prima carte sau un prim volum al scrierii - pot fi datate în vremea când acesta a condus Biserica Romei, adică în perioada dintre 88 şi 98 d.Hr.:

„După aceea avui o vedenie în casa mea. A venit bătrâna şi m-a întrebat dacă am dat prezbiterilor cartea. Am spus că nu am dat-o. - Bine ai făcut, zise, căci am să mai adaug câteva cuvinte. Când voi sfârşi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunoştinţa tuturor aleşilor. Să scrii deci două cărţi şi să trimiţi una lui Clement şi una Graptei. Clement să o trimită apoi cetăţilor din afară, căci lui i s-a încredinţat aceasta; Grapte să înveţe din ea văduvele şi orfanii, iar tu însuţi să citeşti în această cetate, împreună cu prezbiterii care stau în fruntea biserici.”
(Păstorul lui Herma, Vedenia a II-a)

Origen îl propune pe un ucenic al Sf. Apostol Pavel ca autor, anume pe cel amintit la Romani 16,14: aici apostolul îi trimite salutări lui Herma, un creştin din Roma. Totuşi, faptul că autorul este familiarizat cu Apocalipsa şi cu alte scrieri ioanine sugerează că textul ar fi fost compus în secolul al II-lea.

Irineu de Lyon (130-202), în lucrarea Adversus Haeresis (Contra tuturor ereziilor) consideră scrierea Păstorul lui Herma ca având autoritatea cărților biblice.

Sfântul Atanasie cel Mare, în Scrisoarea de Paști (373), în care stabilește canonul Noului Testament, o enumeră printre cărțile acceptate de Biserică.

Totuși, în cele din urmă Păstorul lui Herma nu a fost acceptat în canonul biblic, probabil pentru lipsa unei filiații apostolice directe și clare.

Conţinut

În lucrarea sa, Herma, vorbeşte despre însuşirea virtuţilor creştine în timp ce îşi descrie viaţa de sclav creştin eliberat. Astfel, subiectul cărţii este unul etic şi nu teologic. Lucrarea este împărţită în trei mari secţiuni. Prima parte descrie cinci viziuni, a doua parte prezintă 12 mandate iar a treia parte conţine zece parabole, uneori prezentate ca similitudini.

Herma îşi începe cartea cu relatarea vânzării sale unei anume Rode, care mai târziu îl va elibera şi cu care se va reîntâlni ulterior. În călătoriile sale, Herma o vede iarăşi într-o viziune în care ea relatează nevoia de a se ruga pentru iertare pentru un incest pe care ea l-ar fi făcut. Se îmbogăţeşte din agricultură şi comerţ; se şi căsătoreşte, dar întreaga familie pare să uite în bună măsură de îndatoririle sale creştine. În urma necazurilor pe care le întâmpină, probabil şi datorită persecuţiilor, se pocăieşte şi caută să-şi îndrepte viaţa. În primele sale viziuni, Herma este îndrumat de o femeie care îi apare mai întâi vârstnică, apoi din ce în ce mai tânără (şi care se vădeşte a fi Biserica însăşi), care îi cere mai întâi să se pocăiască pentru păcatele lui şi ale fiilor lui. Aceasta îi arată apoi că vor veni peste biserică persecuţii şi îndeamnă iar la pocăinţă. Într-o nouă viziune îi arată zidirea Bisericii sub chipul unui turn: aşezat pe apă (apa Botezului), zidit de şapte mari îngeri, alcătuit doar din pietre potrivite (sfinţii adormiţi, episcopii dreptmăritori şi creştinii virtuoşi, cei păcătoşi neputându-se potrivi în construcţia zidului) şi aflat încă în construcţie (A Doua Venire nu s-a petrecut încă, iar păcătoşii se mai pot încă întoarce şi să fie adăugaţi la construcţie). În următoarea vedenie, Herma vede un monstru înspăimântător, de care scapă doar încredinţându-se lui Dumnezeu, iar femeia, care acum i se arată drept tânără, îi arată că doar astfel, prin pocăinţă şi încrederea în Dumnezeu poate scăpa Biserica de persecuţia ce avea să vină.

În viziunile ulterioare, locul femeii este luat de un înger al pocăinţei, care i se înfăţişează sub chipul unui păstor. Acesta îi dă lui Herma o serie de precepte pe care creştinii trebuiau să le respecte, între care : credinţa, nevinovăţia, iubirea de adevăr, curăţia, răbdarea, ascultarea de îngerii buni, frica de Dumnezeu, înfrânarea în toate, alungarea îndoielii şi a tristeţii, fuga de profeţii mincinoşi, lepădarea tuturor poftelor rele şi căutarea în toate a celor bune. Îngerul îi arată toate acestea într-o serie de pilde care cresc treptat în complexitate. O serie de sfaturi din cele date de înger ca răspuns la întrebările lui Herma sunt foarte aplicate: acesta îi arată că există pocăinţă şi după botez, dacă creştinul a căzut în păcat, dar avertizează că timpul e totuşi limitat, până la venirea a doua a stăpânului turnului.

De-a lungul cărţii, Herma se prezintă pe sine însuşi ca o persoană simplă, cu adevărat smerită şi conştiincioasă şi dornic să înveţe şi să asculte poveţele îndrumătorilor săi. Chemarea lui la pocăinţă era menită să mişte sufletele ascultătorilor şi cititorilor şi să îi îndrepte pe calea lui Dumnezeu. De aceea lucrarea s-a bucurat de un succes deosebit ca lucrare de cateheză morală, îndeosebi în rândul catehumenilor.

Manuscrise

În prezent se cunosc doar câteva manuscrise greceşti incomplete. Pe lângă acestea, au fost descoperite numeroase fragmente, inclusiv o traducere în persana mijlocie. Este de notat, de asemenea, faptul că un Codex Sinaiticus de la mijlocul secolului al III-lea conţine o copie a Păstorului lui Herma la sfârşitul Noului Testament, ilustrând astfel popularitatea de care se bucura în acele timpuri.

În România, traducerea textului (de Pr. Dr. Dumitru Fecioru) a fost publicată în Scrierile Părinţilor Apostolici (ed. IBMBOR, Bucureşti, 1979 [PSB 1], ed. a II-a 1995).

Legături externe

A se vedea și

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi