Naș (botez)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Un naș (nașă sau nași; gr. Ανάδοχος) este cineva care asumă (garantează, acceptă - gr. αναδεχεται) educația creștină a unei persoane care se botează.

Cuprins

Cine poate fi naș

Potrivit rânduielii Bisericii Ortodoxe, nașii de botez trebuie să fie ortodocși, adică în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă și membri activi ai unei parohii ortodoxe.

Nu pot fi, în principiu, nași cei care nu sunt în comuniune cu Biserica Ortodoxă pentru orice motiv, cei care nu sunt căsătoriți după rânduiala Bisericii Ortodoxe ori persoanele divorțate, pentru care Biserica nu a acordat desfacerea canonică a căsătoriei.[1] Nu pot fi nași copiii minori, părinții copilului sau creștinii care nu sunt ortodocși.

În unele Biserici Ortodoxe (i.e. în Serbia sau în Grecia etc.), există obiceiul ca nașul copilului sau copiilor să fie nașii de căsătorie ai părinților (gr. кум, koumbaros și kuma, кума, koumbara). Uneori, nașii sunt cei care aleg numele copilului.[2]

Când poate avea loc botezul

Botezul pruncilor sau al adulților se poate săvârși în orice zi din an, cu câteva excepții. Astfel, nu se pot face botezuri în perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie-6 ianuarie), în Săptămâna Mare sau în oricare din Praznicele mari ale Mântuitorului.[1][3]

Ceremonie

Nașii sunt cei care garantează pentru copil și vorbesc în numele său atunci când pronunță lepădarea de Satana și acceptarea unirii cu Hristos, și sunt cei care recită la final Crezul niceo-constantinopolitan, ca mărturie a credinței personale a celui care urmează a fi botezat.

Botezarea copilului creează o legătură spirituală între naș și fin, ca și între naș și familia finului. Since baptizing a child creates a spiritual relationship for the godparent between him and his godchild, as well as with the child's family, the Orthodox Church by a tradition expressed in the rubrics accepts only one godparent, the one who takes part in the catechesis and anoints the infant with the blessed oil before Baptism. In the case of husband and wife as godparents, the priest may allow the second party to take a part in the ceremony other than the one reserved for the canonical godfather or godmother.[4]

La sfârșitul slujbei Botezului, nașul așază copilul în brațele mamei sale, înaintea tuturor celor de față. După ce primește copilul, acum botezat, pecetluit cu pecetea Duhului Sfânt și luminat, mama sărută mâna nașului, ca semn al relației de rudenie spirituală stabilită între naș și familia naturală a celui botezat. acest gest este considerat a fi un semn de recunoștință și de respect. [5] Potrivit tradiției, nașul îi oferă copilului o cruce și trusoul de botez.

Dacă nașul trăiește în același oraș cu finul, se obișnuiește ca acesta să îl însoțească pe copilul (sau pe adultul) nou-botezat trei duminici la rând, la Sfânta Liturghie, ținând lumânarea de botez aprinsă atunci când acesta merge să ia Sfânta Împărtășanie. După primele trei duminici, nu se mai folosește lumânarea de botez, însă este potrivit ca nașul să își însoțească finul la Sfânta Împărtășanie de fiecare dată când acesta merge să se împărtășească ori de câte ori este posibil.

Obligații

Since the introduction of infant Baptism, the godparent has assumed the important obligation, together with the parents, of ensuring that the infant is brought up within the Orthodox Church and in the life of Christ. It is precisely on account of this obligation that the baptismal sponsor is called the 'parent-in-God' .[4][6] The task of steering a child along the narrow path, and bringing them up according to the law of God is perhaps the greatest of all things in life. St. Theophan the Recluse says that there is no holier act.[5]

While it is an honor to be asked to be a godparent, one should make sure that the potential sponsor will be committed to the responsibility. The role must be honored and not taken lightly. Every godparent will be accountable to God as to whether or not he or she has fulfilled their duties. Prospective godparents must know their faith, or at least be in the process of learning their faith and be committed to a life in Christ. One problem today is that people who are called upon to be godparents do not know their faith and are not regular participants in the life of the Church. This is also true for some parents. Consequently a child who is baptized may never know anything about Jesus Christ and the Church. In the early Church heavy emphasis was placed on the educating of the faithful and those who desired to come into the Christian faith. As Christianity spread in a pagan world, the need to teach individuals before their baptisms became crucial. The systematic instruction, which was a preparatory stage for baptism was and is called "catechism."[5]

Appropriate gift-giving honoring the occasion of the godchild's nameday, birthday or baptism day, could include such things as icons, a Bible, and religious books that will be helpful in building up the spiritual life of the child. These are the most important, but it is not wrong to give other gifts as well that the child would enjoy and make use of.[5]

In addition, the godparent may also be the one who cares for the child if untimely demise is met by the parents.

Interdicții

Potrivit rânduielii canonice a Bisericii, dat fiind că între naș(ă) și fin(ă) se instituie o legătură de rudenie spirituală, aceasta, ca și rudenia naturală, constituie un impediment la căsătorie: finul/fina sau părinții acestora nu se pot căsători cu nașa/nașul (Canonul 53 al Sinodului Quinisext și Novella 530 a lui Iustinian).


A se vedea și


Note

  1. 1,0 1,1 en: Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials. Greek Orthodox Archdiocese of America.
  2. J. K. Campbell. Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community. Oxford, 1964.
  3. Aceasta nu a fost întotdeauna regula peste tot. În anul 447 d.Hr., Papa Leon I le scria episcopilor din Sicilia, mustrându-i pentru că îngăduiau botezurile la sărbătoarea Botezului Domnului, după obiceiul grecesc și le poruncea să respecte rânduiala Bisericii romane, săvârșind botezurile de Paști și la Cincizecime, ceea ce sugerează că cel puțin în perioada bizantină timpurie botezurile se săvârșeau tocmai în zilele praznicelor mari, atât în ritul roman, cât și în cel bizantin.
    • White, Lynn, Jr.. "The Byzantinization of Sicily." The American Historical Review. Vol. 42, No. 1 (Oct., 1936). p.5.
  4. 4,0 4,1 Rev. Nicon D. Patrinacos. A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας). New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.
  5. 5,0 5,1 5,2 5,3 en: Godparenting 101. Orthodox Christian Information Center. Posted July 4, 2006.
  6. gr: "Ανάδοχος" (Anádochos).

Surse

  • Rev. Nicon D. Patrinacos. A Dictionary of Greek Orthodoxy (Λεξικον Ελλινικης Ορθοδοξιας). New York: Publishing Synthesis Ltd., 1984.
  • Instructions for Weddings, Divorces, Baptisms, Funerals, and Memorials. Greek Orthodox Archdiocese of America.
  • J. K. Campbell. Honour, Family and Patronage: A Study of the Institutions and Moral Values in a Greek Mountain Community. Oxford, 1964.
  • Godparenting 101. Orthodox Christian Information Center. (From the newsletter Agape published by St. George Greek Orthodox Church in Eugene, Oregon. Posted July 4, 2006 with the kind permission of Fr. Timothy Pavlatos).

Wikipedia

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi