Lavra Sf. Sava cel Sfințit

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Mănăstirea Sf. Sava (Ierusalim))
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Sf. Sava

Mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim sau Mar Saba a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfinţit în anul 478 ca o aşezare monastică. Este amplasată în Defileul Kidron sau al Cedronului (Wadi en-Nar), în apropiere de Ierusalim. Mănăstirea a avut o mare influenţă asupra slujbelor şi a tipicului bisericesc. Mănăstirea mai este cunoscută şi sub numele de Marea Lavră. În prezent, adăposteşte în jur de 20 de monahi. Este un important loc de pelerinaj din Israel. Accesul femeilor înăuntrul mănăstirii este permis numai până în Turnul Femeilor, în apropiere de intrare.

Cuprins

Istoric

Mănăstirea Sf. Sava (vedere aeriană)

În secolul al V-lea, Mănăstirea Sf. Sava s-a dezvoltat în jurul chiliei Sf. Sava de pe culmile care mărginesc Valea Kidronului de lângă Ierusalim. Iniţial avea forma unei comunităţi de anahoreţi care se aşezaseră pe lângă Sf. Sava şi trăiau sub ascultarea lui, în chilii separate, săpate în stâncă. La început, aceştia şi-au zidit, ca şi Sf. Sava, chilii în peşterile din apropiere, pe o rază de circa doi kilometri în jurul mănăstirii actuale. Mai multe astfel de chilii s-au dezvoltat, transformându-se în locuinţe cuprinzând mai multe chilii, precum şi colţuri de rugăciune şi paraclisuri. Cercetări arheologice făcute în zonă spre sfârşitul secolului al XX-lea au dus la descoperirea a circa patruzeci şi cinci de astfel de clădiri, care au fost analizate şi consolidate. În timp, au fost construite în vale două biserici pentru întreaga comunitate.

În prezent, complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sf. Sava. Pe lângă acestea, mănăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi şi un arhondaric unde sunt găzduiţi vizitatorii. La praznicul Sf. Sava, pe 5 decembrie, acesta adăposteşte frecvent mai bine de 200 de pelerini.

Biserica centrală este închinată Maicii Domnului. A doua biserică, iniţial cunoscută sub numele de „Theoktistos”, zidită în stâncă, este acum închinată Sf. Nicolae.

Principalele paraclise (capele) sunt:

Stareţii mănăstirii Sf. Sava

Într-un manuscris vechi al Liturghiei Sf. Iacov sinaitic georgian, fond vechi, nr. 53, sec. X. Unele din aceste nume se păstrează şi în manuscritul sinaitic georgian al lui Ioan Zosima, fond vechi, nr, 34, sec. X, unele cu o dată de pomenire (care corespunde probabil cu data morţii), date care, în unele cazuri, sunt atestate şi de alte documente (ca de ex. versiunea georgiană a Lecţionarului de la Ierusalim) [1]:

Sava (439-532), 5 decembrie; * Zenon * Melita (Meliton), 3 ianuarie * Teodul (Teodor), 9 ianuarie * Ghelasie (fratele lui Melita) * Casian * Conon * Anastasie * Ştefan, 12 ianuarie (?) * Nicodim, 13 martie * Toma *Ioan, 29 ianuarie (?) * Ioan, 29 ianuarie (?) * Ştefan, 12 ianuarie (?) *Iov * Constantin * Stratègios, 5 mai * Solomon * David * Petru * (nume indescifrabil) * Anastasie * Solomon

Sfinte Moaşte

Mănăstirea adăposteşte moaştele Sf. Sava cel Sfinţit, întemeietorul mănăstirii şi ale multor altor sfinţi.

Tipicul Sf. Sava

Pe măsură ce mănăstirea Sf. Sava a crescut, a devenit din ce în ce mai necesară organizarea slujbelor în cadrul comunităţii potrivit unor reguli comune. În folosul comunităţii, obiceiuri şi practicile preluate de la comunităţile monastice din Palestina, Egipt şi Anatolia, precum şi din rânduiala slujbelor din catedrala din Ierusalim au fost reunite în „Tipicul slujbelor bisericeşti ale Sfintei Lavre de la Ierusalim a de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Sf. Sava”.

Tipicul Sf. Sava a devenit repede un reper important în organizarea slujbelor bisericeşti monahale în întreaga Biserică Ortodoxă. Versiunea originală a fost extinsă în secolele VII-VIII, iar ulterior a fost prelucrat pentru a cuprinde atât practica palestiniană cât şi cea constantinopolitană. Tipicul revizuit al Sf. Sava a ajuns să fie adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, înlocuind tipicul catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, precum şi pe cel al Mănăstirii Studion. În anul 1545, acesta a fost primul tipic tipărit.

Sfinţi care au trăit în Lavra Sf. Sava

Sf. Sava cel Sfinţit

În Marea Lavră a Sf. Sava cel Sfinţit au vieţuit de-a lungul timpului mulţi sfinţi şi scriitori bisericeşti. Unele din cuvintele cuvioşilor părinţi savaiţi au fost strânse de către Sf. Teofan Zăvorâtul într-un volum intitulat Patericul Lavrei Sfântului Sava (trad. din limba rusă de dr. Adrian şi Xenia Tănăsescu, ed. Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000).

În calendarul bisericesc se păstrează până în zilele noastre amintirea multora dintre sfinţii care au vieţuit în Lavra Sf. Sava:

În Lavra Sf. Sava au trăit o vreme şi scriitorii bisericeşti

  • Ioan Moshu (sec. VI), autorul Limonarului (Livada duhovnicească),
  • Chiril din Scythopolis sau Schitopol (sec. VI), biograful mai multor cuvioşi părinţi din Palestina,
  • Antioh Monahul sau Antioh Savaitul (sec. VI-VII) (probabil Cuv. Antioh, 24 decembrie), care a alcătuit o culegere de citate din Sf. Scriptură şi o Mărturisire de credinţă şi
  • cronicarul Stratègios (uneori identificat cu Antioh), care a scris, între altele, o cronică a cuceririi persane a Palestinei din anul 614.

Fotogalerie

Note

  1. G. Garitte, Le calendrier palestino-géorgien du sinaiticus 34 (Xe siècle), (Subsidia hagiographica, 30), Bruxelles, 1958, p. 35-36 et 124 (citându-l pe Marr)

Surse

A se vedea şi

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi