Lavra Sf. Sava cel Sfințit

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Mănăstirea Sf. Sava (Ierusalim))
Salt la: navigare, căutare
Mănăstirea Sf. Sava

Mănăstirea Sf. Sava din Ierusalim sau Mar Saba a fost întemeiată de Sfântul Sava cel Sfințit în anul 478 ca o așezare monastică. Este amplasată în Defileul Kidron sau al Cedronului (Wadi en-Nar), în apropiere de Ierusalim. Mănăstirea a avut o mare influență asupra slujbelor și a tipicului bisericesc. Mănăstirea mai este cunoscută și sub numele de Marea Lavră. În prezent, adăpostește în jur de 20 de monahi. Este un important loc de pelerinaj din Israel. Accesul femeilor înăuntrul mănăstirii este permis numai până în Turnul Femeilor, în apropiere de intrare.

Cuprins

Istoric

Mănăstirea Sf. Sava (vedere aeriană)

În secolul al V-lea, Mănăstirea Sf. Sava s-a dezvoltat în jurul chiliei Sf. Sava de pe culmile care mărginesc Valea Kidronului de lângă Ierusalim. Inițial avea forma unei comunități de anahoreți care se așezaseră pe lângă Sf. Sava și trăiau sub ascultarea lui, în chilii separate, săpate în stâncă. La început, aceștia și-au zidit, ca și Sf. Sava, chilii în peșterile din apropiere, pe o rază de circa doi kilometri în jurul mănăstirii actuale. Mai multe astfel de chilii s-au dezvoltat, transformându-se în locuințe cuprinzând mai multe chilii, precum și colțuri de rugăciune și paraclisuri. Cercetări arheologice făcute în zonă spre sfârșitul secolului al XX-lea au dus la descoperirea a circa patruzeci și cinci de astfel de clădiri, care au fost analizate și consolidate. În timp, au fost construite în vale două biserici pentru întreaga comunitate.

În prezent, complexul monastic cuprinde două biserici; între acestea, într-o curte, se află mormântul Sf. Sava. Pe lângă acestea, mănăstirea cuprinde mai multe paraclisuri, o trapeză (sală de mese), o bucătărie, depozite, cisterne, chilii pentru monahi și un arhondaric unde sunt găzduiți vizitatorii. La praznicul Sf. Sava, pe 5 decembrie, acesta adăpostește frecvent mai bine de 200 de pelerini.

Biserica centrală este închinată Maicii Domnului. A doua biserică, inițial cunoscută sub numele de „Theoktistos”, zidită în stâncă, este acum închinată Sf. Nicolae.

Principalele paraclise (capele) sunt:

Stareții mănăstirii Sf. Sava

Într-un manuscris vechi al Liturghiei Sf. Iacov sinaitic georgian, fond vechi, nr. 53, sec. X. Unele din aceste nume se păstrează și în manuscritul sinaitic georgian al lui Ioan Zosima, fond vechi, nr, 34, sec. X, unele cu o dată de pomenire (care corespunde probabil cu data morții), date care, în unele cazuri, sunt atestate și de alte documente (ca de ex. versiunea georgiană a Lecționarului de la Ierusalim) [1]:

Sava (439-532), 5 decembrie; * Zenon * Melita (Meliton), 3 ianuarie * Teodul (Teodor), 9 ianuarie * Ghelasie (fratele lui Melita) * Casian * Conon * Anastasie * Ştefan, 12 ianuarie (?) * Nicodim, 13 martie * Toma *Ioan, 29 ianuarie (?) * Ioan, 29 ianuarie (?) * Ştefan, 12 ianuarie (?) *Iov * Constantin * Stratègios, 5 mai * Solomon * David * Petru * (nume indescifrabil) * Anastasie * Solomon

Sfinte Moaște

Mănăstirea adăpostește moaștele Sf. Sava cel Sfințit, întemeietorul mănăstirii și ale multor altor sfinți.

Tipicul Sf. Sava

Pe măsură ce mănăstirea Sf. Sava a crescut, a devenit din ce în ce mai necesară organizarea slujbelor în cadrul comunității potrivit unor reguli comune. În folosul comunității, obiceiuri și practicile preluate de la comunitățile monastice din Palestina, Egipt și Anatolia, precum și din rânduiala slujbelor din catedrala din Ierusalim au fost reunite în „Tipicul slujbelor bisericești ale Sfintei Lavre de la Ierusalim a de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru, Sf. Sava”.

Tipicul Sf. Sava a devenit repede un reper important în organizarea slujbelor bisericești monahale în întreaga Biserică Ortodoxă. Versiunea originală a fost extinsă în secolele VII-VIII, iar ulterior a fost prelucrat pentru a cuprinde atât practica palestiniană cât și cea constantinopolitană. Tipicul revizuit al Sf. Sava a ajuns să fie adoptat până în secolul al XV-lea în mai toată Biserica Ortodoxă, înlocuind tipicul catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol, precum și pe cel al Mănăstirii Studion. În anul 1545, acesta a fost primul tipic tipărit.

Sfinți care au trăit în Lavra Sf. Sava

Sf. Sava cel Sfințit

În Marea Lavră a Sf. Sava cel Sfințit au viețuit de-a lungul timpului mulți sfinți și scriitori bisericești. Unele din cuvintele cuvioșilor părinți savaiți au fost strânse de către Sf. Teofan Zăvorâtul într-un volum intitulat Patericul Lavrei Sfântului Sava (trad. din limba rusă de dr. Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. Schitul Românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000).

În calendarul bisericesc se păstrează până în zilele noastre amintirea multora dintre sfinții care au viețuit în Lavra Sf. Sava:

În Lavra Sf. Sava au trăit o vreme și scriitorii bisericești

  • Ioan Moshu (sec. VI), autorul Limonarului (Livada duhovnicească),
  • Chiril din Scythopolis sau Schitopol (sec. VI), biograful mai multor cuvioși părinți din Palestina,
  • Antioh Monahul sau Antioh Savaitul (sec. VI-VII) (probabil Cuv. Antioh, 24 decembrie), care a alcătuit o culegere de citate din Sf. Scriptură și o Mărturisire de credință și
  • cronicarul Stratègios (uneori identificat cu Antioh), care a scris, între altele, o cronică a cuceririi persane a Palestinei din anul 614.

Fotogalerie

Note

  1. G. Garitte, Le calendrier palestino-géorgien du sinaiticus 34 (Xe siècle), (Subsidia hagiographica, 30), Bruxelles, 1958, p. 35-36 et 124 (citându-l pe Marr)

Surse

A se vedea și

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi