Luca din Elada

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Luca cel Tânăr (896-953 d.Hr.). Mozaic din Mănăstirea Hosios Loukas.

Slăvitul și de Dumnezeu purtătorul Părinte Luca cel Tânăr sau Luca cel Nou, cunoscut și sub numele de Luca din Steiris, Luca din Steirion, Luca din Noul Munte Stirion, Osios Loukas O Steiriotis, Luca făcătorul de minuni, Luca Tămăduitorul, sau Luca din Hellas (896-953 d.Hr.) a fost un sfânt bizantin din secolul al X-lea d.Hr., care a înființat Mănăstirea din Osios Loukas (Cuviosul Luca) pe versanții "marelui și sfântului munte Helicon"[1][note 1] între Delphi și Levadia, lângă coasta Golfului Corint din Boeotia, Grecia. El a fost, de asemenea, unul dintre primii sfinți care a fost văzut levitând în rugăciune.[note 2]

Principala lucrare despre viața Sfântului Luca este lucrarea anonimă Viața, scrisă de un călugăr de la Hosios Loukas care a fost unul din ucenicii lui Luca. După spusele unora, Luca a adormit în Domnul în anul 946; după spusele altora în anul 953 d.Hr..[2] Prăznuirea Sfântului Luca se face în 7 februarie, iar mutarea sfintelor sale moaște este sărbătorită în 3 mai.

Cuprins

Prima parte a vieții

Sfântul Luca s-a născut în anul 896 din părinți pioși care erau din Eghina, dar fuseseră obligați să se mute în Grecia continentală din cauza raidurilor sarazine?. Luca a fost al treilea din cei șapte copii a lui Ştefan și ai Eufrosinei. Încă de la o vârstă fragedă, el a arătat dorința de a trăi o viață ascetică și contemplativă, dorință care se găsește de obicei doar la călugări vârstnici. el se abținea de la carne, brânză, ouă și delicatese, bea doar apă și ținea un post total miercurea și vinerea. În timp ce păștea vitele sau cultiva pământul familiei, adesea, el dădea săracilor merindele sale sau chiar hainele cu care era îmbrăcat, întorcându-se acasă dezbrăcat. Odată, el a dat săracilor aproape toate semințele de care avea nevoie pentru câmpurile pe care le cultiva. Domnul l-a răsplătit pentru generozitatea sa iar recolta adunată a fost mai mare ca niciodată.

La moartea tatălui său, el a renunțat la activitatea de agricultor și s-a dedicat în întregime rugăciunii, făcând asemenea progrese încât chiar mama sa a fost martoră la ridicarea sa de la pământ în timpul rugăciunii.[3]

Monahism

Copil fiind, Luca a încercat de două ori să plece de acasă și să ducă o viață de rugăciune ca pustnic. Prima dată, el a încercat să se retragă în Tesalia, dar a fost prins de soldați care pândeau sclavi fugiți și trimis înapoi acasă.[4] A doua oară a vut mai mult succes, întâlnind doi călugări care călătoreau de la Roma către Ierusalim[5] și care la-u luat și dus la o mănăstire din Atena unde a primit schima mică.[6][note 3] La acest eveniment avea doar paisprezece ani (910 d.Hr.), iar mama sa era foarte preocupată de soarta lui, rugându-se să se întoarcă acasă. După ce și-a văzut mama în vis, chemându-l cu lacrimi în ochi, starețul l-a trimis acasă.

El s-a întors acasă pentru patru luni și apoi, cu binecuvântarea mamei sale, el s-a reîntors la viața monahală, plecând într-un loc solitar de pe un munte numit Ioannou (sau Ioannitsa). Aici era construită o biserică cu hramul Sfinților doctori fără de arginți Cosma și Damian, unde a dus o viață ascetică, de rugăciune și post constante timp de șapte ani.[7] Lucrarea Viața menționează cu suspicious symmetry că în această perioadă, Luca a primit schima mare[note 4] de la doi călugări[note 5] Călătorind de la Ierusalim la Roma (se presupune că sunt aceiași doi care i-au acordat schima mică în timp ce mergeau spre Ierusalim).[8] După aceasta, Sfântul Luca și-a dublat eforturile ascetice, pentru care Domnul l-a dăruit cu harul înainte-vederii.

Faima lui Luca s-a răspândit, fiindu-i atribuite numeroase miracole din timpul acestei perioade, cum ar fi dezvăluirea către doi frați a locului de îngropare a tezaurului tatălui lor decedat.[9] De asemenea, sunt date numeroase dovezi ale sfințeniei lui Luca, cum ar fi faptul că dormea într-un șanț ca să-și aducă aminte că este muritor,[10] sau că a fost vizitat în vis de un înger care a coborât un cârlig rin gura lui Luca și "a scos afară un anumit organ cărnos de acolo", eliberându-l de tentațiile cărnii.[11]

După șapte ani în, Ioannou, sfântul s-a mutat în Corint din cauza unei invazii a împăratului bulgar Simion (pe care Luca o prezisese).[12] Auzind de un anumit stâlpnic de la Zemena (Gimenes) de lângă Corint, el a mers în vizită la acesta, dar a rămas zece ani ca să-l slujească pe acest pustnic cu smerenie și ascultare.

După aceea, în jurul anului 927 d.Hr., sfântul s-a reîntors pe Muntele Ioannou pentru a-și constitui propria comunitate și pentru a se dedica din nou ascetismului. Adesea, era silit să se mute din cauza numărului vizitatorilor care auziseră de sfințenia lui și veneau la el pentru rugăciune sau pentru un cuvânt de sfătuire sau profeție, indiferent cât de retras încerca el să trăiască. Luca avea așa mulți adepți încât a găsit că este distras pre mult și a decis să se retragă și mai mult în sălbăticie, cu binecuvântarea pustnicului Teofilact.[13] Cu toate acestea, trei ani mai târziu el a fost obligat să se mute din nou, de data aceasta din cauza unei invazii a maghiarilor.

Luca s-a retras împreună cu sătenii locului pe insula Ampelon din apropiere.[14] O dată ajuns acolo, Luca a considerat că insula pustie este potrivită pentru continuarea vieții sale ascetice și a stat acolo timp de trei ani, îndurând perioade de sete teribilă.[15] Uneori, sora sa îi aducea pâine, dar el dădea mare parte din aceasta nevoiașilor sau marinarilor în trecere.

Mănăstirea Cuviosului Luca

Sfântul Luca cel Nou din Muntele Stirion.

Ulterior, ucenicii săi l-au convins să plece de pe insulă, iar el s-a întors în Grecia continentală și s-a așezat pentru restul vieții sale în zona mult mai prietenoasă numită în prezent Hosios Loukas, unde a înființat o mănăstire de călugări în jurul anului 946 d.Hr. în zona Stiris (care poate fi deformarea numelui de Soterion sau loc de vindecare).[16][note 6]

Aici, frații s-au adunat în jurul sfântului iar o mică mănăstire a crescut, având biserica cu hramul Marea Muceniță Varvara. Locuind în mănăstire, sfântul a făcut multe minuni, vindecând boli ale sufletului și trupului.

Adormirea

Sfântul Luca a căzut bolnav la vârsta de șaptezeci de ani la Stirion. Prevăzându-și sfârșitul, sfântul s-a închis într-o chilie și timp de trei luni s-a pregătit de plecare. Când a fost întrebat despre locul unde să fie înmormântat, el a replicat "aruncați-mi trupul într-o vâlcea să fie mâncat de fiarele sălbatice." Când ucenicii săi l-au implorat să-și schimbe aceste dispoziții, el le-a comandat să-i îngroape trupul pe locul unde era așezat. Îmbrățișându-și ucenicii, el le-a cerut să se roage pentru el, profețind că după o vreme, în locul acela va fi o mare biserică și mănăstire. Apoi, ridicându-și ochii spre cer, el a spus: "În mâinile Tale, Doamne, pun sufletul meu!" și a murit în pace și bucurie. Sfântul Luca a adormit în Domnul în 7 februarie 953.

Din moaștele sale a curs mir,[note 7] iar mulți oameni și-au găsit vindecarea. Din mormântul său a ieșit un ulei înmiresmat care a fost adunat și pus în candelă. La mormântul său au avut loc multe vindecări. La aflarea faptului că moaștele sale sunt făcătoare de minuni mari mulțimi de oameni au venit la mănăstire pentru vindecare, iar clădirile originale au trebuit să facă loc unor construcții cu mult mai mari.[16] Așa cum a prezis sfântul, acolo au fost construite două biserici și o mănăstire iar Mănăstirea din Hosios Loukas a devenit un loc important de pelerinaje, rămânând astfel până în ziua de astăzi.[note 8]

Imnografie

Troparul Cuvioșilor Părinți (Partenie al Lampsacului și Luca din Elada):

Dumnezeul Părinților noștri, care aci pururea cu noi după blândețile tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Troparul Sf. Luca, glasul 1[17]

Veniți să-l cinstim cu tărie pe Luca, de Dumnezeu purtătorul, cu imne și cu cântări, ca cel ce e slava credincioșilor, lauda drepților, lumina cea strălucitoare a Stirionului și locuitorul său după dreptate ; că îi aduce la Hristos pe cei ce strigă cu credință : Slavă Celui ce ți-a dat tărie, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.


Condacul Sf. Luca, glasul 8:

Dumnezeu, Cel ce te-a ales pe tine mai înainte de a fi zidit, spre plăcerea Sa, cu judecățile pe care le știe, primindu-te, din pântece te-a sfințit și a Sa slugă pe tine te-a arătat, Luca, îndreptând pașii tăi, ca un Iubitor de oameni; Aceluia acum îi stai înainte, bucurându-te.

Vezi și

Lecturi ulterioare

In Greek

A brief life of the saint is given by Photios Kontoglou:

Note

  1. Mănăstirea din Hosίos Loukas, construită pe pantele Muntelui Helίkon, în apropierea vechiului oraș Stiris, este, probabil, cel mai important monument din perioada bizantină mijlocie aflat în Grecia. În cele aproape zece secole de la înființarea acesteia, mănăstirea a jucat un rol central în vicisitudinile istoriei acelor locuri. A câștigat favorurile împăraților și autorităților din perioada bizantină. În timpul perioadei france, a trecut în posesia unui ordin de călugări romano-catolici și, în consecință, a suferit furia și jaful cuceritorilor catalani și turci. În timpul răscoalei grecești din 1821 a fost sediu pentru "armatoloi" și "klephtes" (luptători pentru libertate). (ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS. Primăria din Distomo, Prefectura Boeotia, Grecia.)
  2. Sfântul Ioanichie cel Mare (752, Bitinia - † 4 noiembrie 846, la Antidium), unul dintre cei mai mari călugări ai Răsăritului creștin, a levitat deasupra pământului în timpul rugăciunii. Sfântul Serafim de Sarov, de asemenea, a fost văzut levitând în timpul călătoriilor sale (Valentine Zander. Saint Seraphim of Sarov: His Life. London, 1968. pp.39-40.)
  3. Schima mică sau călugăr stavrofor (lit. 'călugăr purtător de cruce').
  4. Schima mare sau schimonah.
  5. pustnici care erau în pelerinaj.
  6. La jumătatea drumului dintre Distomo (vechiul Ambryssos) și Mănăstirea din Osios Loukas, se găsește satul Stiri, care este numit după, dar nu este în locul, vechiului Stiris. (Jeremy McInerney. The Folds of Parnassos: Land and Ethnicity in Ancient Phokis. University of Texas Press, 1999. p.317.)
  7. Din păcate, spre sfârșitul Evului Mediu, moaștele Sfântului Luca au fost luate și duse în altă parte, ajungând până la urmă la Veneția. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în 1986, aceste moaște au fost corect identificate și returnate mănăstirii, unde se găsesc și în zilele noastre.
  8. Hosios Loukas este cea mai mare mănăstire din perioada bizantină mijlocie din Grecia care a rezistat până în zilele noastre. Diferă de cele din Daphnion și Nea Moni prin aceea că este dedicată unui singur sfânt militar. Profeția Sfântului Luca despre recucerirea Cretei (din 960 d.Hr.) este pomenită de imaginea lui Iosua de pe peretele exterior al Bisericii Panagia: Iosua era considerat un "războinic la credinței" model, al cărui ajutor era eficient, de obicei, în războaiele periodice împotriva arabilor.

Referințe

  1. Hesiod. Teogonie. Transl. Dorothea Wender. Penguin Classics, 1973. p.23.
  2. Sfântul Partenie, episcop de Lampsacos. Dreptul Părinte Luca din Muntele Stirion. Prăznuit în 7 februarie. Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din Australia.
  3. Life, ch. 7.
  4. Life, ch. 8.
  5. Life, ch. 9.
  6. Life, ch. 10.
  7. Life, chs. 16,32.
  8. Life, ch. 21.
  9. Life, ch. 27.
  10. Life, ch. 25.
  11. Life, ch. 29.
  12. Life, ch. 32.
  13. Life, ch. 47.
  14. Life, ch. 50.
  15. Life, ch. 51.
  16. 16,0 16,1 ΟΣΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ - HOSIOS LOUKAS.
  17. Tradus din limba engleză după un Minei pe februarie (

Surse

OrthodoxWiki: Luke the Younger, inspirat după:

Wikipedia

Other

Legături externe

Wikipedia

Other

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi