Ioan (Zizioulas) de Pergam

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Mitropolitul Ioan Zizioulas de Pergam

Înaltpreasfinţia Sa Ioan (Zizioulas) de Pergam (gr: Ιωάννης Ζηζιούλας, n. 1931) este un teolog ortodox contemporan şi mitropolit titular de Pergam în cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.

Viaţa şi cariera academică şi bisericească

Viitorul mitropolit s-a născut pe 10 ianuarie 1931. Şi-a început studiile la Universitatea din Tesalonic, dar a obţinut o primă diplomă în Teologie de la Universitatea din Atena, în anul 1955. A studiat teologia patristică sub coordonarea Pr. George Florovsky , la Harvard Divinity School, şi a obţinut titlul de Master în Teologie în 1956. Şi-a urmat studiile doctorale sub îndrumarea Pr. George Florovsky şi a obţinut titlul de Doctor în Teologie al Universităţii din Atena în anul 1965. Vreme de paisprezece ani, a fost profesor de Teologie la Universităţile din Edinburgh şi Glasgow. A fost ales membru al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase din Bruxelles în anul 1973. A fost profesor invitat la Universitatea din Geneva, la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la King’s College (Londra). În anul 1986, a devenit profesor de Teologie Dogmatică la Universitatea din Tesalonic. Pe 22 iunie 1986 a fost hirotonit episcop, cu titlul de Mitropolit de Pergam, în cadrul Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului.

În anul 1993 a devenit membru al Academiei din Atena, iar din anul 2002 a devenit Preşedintele acesteia. În anul 2003 a fost decorat de Preşedintele Republicii Elene cu Ordinul Fenixului, în grad de Mare Comandor. Mitropolitul Ioan de Pergam a devenit o figură semnificativă în dialogul ecumenic dintre Biserica Ortodoxă şi celelalte tradiţii creştine. A fost membru al Comitetului Central şi al Comisiei „Credinţă şi Constituţie” al Consiliului Mondial al Bisericilor. În anul 2006 i-a urmat IPS Arhiepiscop Stylianos al Australiei ca preşedinte al Comisiei Ortodoxe de dialog cu Biserica Romano-Catolică. IPS Ioan este cunoscut şi pentru luările sale de poziţie în domeniul ecologiei, îndeosebi pentru seria de prelegeri cu privire la „Păstrarea Creaţiei lui Dumnezeu”.

IPS Ioan este activ şi în cadrul comisiilor de pregătire a viitorului Mare Sinod Panortodox, fiind în 2009 preşedinte al Conferinţei pre-sinodale pregătitoare, ca reprezentant al Patriarhiei Ecumenice.

IPS Ioan a primit mai multe distincţii şi medalii. A fost ales Doctor Honoris Causa al Institutului Catolic din Paris, al Şcolii Teologice Ortodoxe din Belgrad, al Institutului Teologic Ortodox „Sf. Serghie” din Paris, al Universităţii din Cluj-Napoca şi al Universităţii din Münster (Germania).

Teologia şi importanţa acesteia

IPS Ioan Zizioulas este considerat unul dintre teologii ortodocşi a căror influenţă este semnificativă atât în lumea ortodoxă, cât şi în rândul teologilor catolici şi protestanţi. Opera teologică a IPS Ioan se concentrează asupra a două teme înrudite: eclesiologia şi ontologia teologică. Teologia IPS Ioan a fost marcată de influenţa teologiei ruse din diaspora, îndeosebi a lui Nikolai Afanasiev, Vladimir Lossky şi a profesorului său, Pr. George Florovsky, precum şi a Arhimandritului Sofronie (Saharov). Prima lucrare a teologului Ioan Zizoulas a fost publicată în anul 1965, anume teza sa de doctorat, intitulată Euharistie, Episcop, Biserică. Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop în primele trei secole creştine (trad. rom. de Pr.Dr. Ioan Valentin Istrati şi Geanina Chiriac, Basilica, Bucureşti, 2009). Aceasta a fost o contribuţie timpurie şi semnificativă la „eclesiologia euharistică” asociată de obicei cu Nikolai Afanasiev, în care sublinia rolul conducător esenţial al episcopului în slujirea Sfintei Liturghii.

Două teme esenţiale în jurul cărora este articulată teologia IPS Ioan sunt libertatea şi alteritatea – omenească şi dumnezeiască. Întemeindu-şi interpretările pe lucrările Părinţilor Capadocieni şi îndeosebi pe opera Sf. Maxim Mărturisitorul, el articulează o ontologie relaţională, în care nici unitatea, nici pluralitatea nu au prioritate. În lucrarea sa, Being as Communion (~”Fiinţa drept Comuniune”, 1985) tratează chestiunea importanţei comuniunii pentru realizarea unităţii. Într-o lucrare mai târzie, Communion and Otherness („Comuniune şi alteritate” 2007) este o analiză complementară în care subliniază importanţa alterităţii pentru comuniune. El reia astfel una din problemele esenţiale ale filosofiei antice, cea a reconcilierii Unului şi Multiplului şi o tratează din perspectiva Dumnezeirii (cele trei Persoane ale Sfintei Treimi şi „monarhia” Tatălui), umanităţii (antropologia teologică) şi Bisericii (eclesiologia). Implicaţiile filosofice ale cărţii pot fi extinse până în domeniul ştiinţelor umane şi sociale. O altă temă a celor două studii este ontologia eshatologică pe care IPS Ioan o împrumută din teologia Sf. Maxim Mărturisitorul, în care defineşte ca efectiv „real” doar ceea ce este real în perspectiva eshatonului. Această temă a făcut obiectul unei noi cărţi, apărute în anul 2008: Remembering the Future: An Eschatological Ontology (Amintirea viitorului: o ontologie eshatologică).

Critici

Ca în cazul multor altor teologi, îndeosebi dintre cei angajaţi în dialogul teologic interconfesional, lucrările teologice ale Mitropolitului Ioan au întâmpinat o gamă largă de critici, îndeosebi cu privire la problema rădăcinilor patristice ale teologiei persoanei, a eclesiologiei şi a perspectivei pe care o propune asupra relaţiilor ecumenice.

Cu privire la teologia persoanei

În "'Person' versus 'Individual' and Other Modern Misreadings of Gregory of Nyssa" Lucian Turcescu afirmă că "Zizioulas ... greşeşte atunci când afirmă despre Capadocieni că nu au înţeles persoana ca individ sau când le atribuie aceleaşi preocupări pe care le avem noi în epoca modernă atunci când combatem individualismul" 2 (Turcescu, 537). Aristoteles Papanikolaou a răspuns acestor critici în aceeaşi revistă3 ("Is John Zizioulas an Existentialist in Disguise? Response to Lucian Turcescu," Modern Theology 20:4, October 2004, pp. 601-607), iar Mitropolitul Ioan a răspuns în Communion and Otherness, pp. 171-177 4

În cartea sa,Inovaţiile Teologiei Mitropolitului Zizioulas (în limba sârbă, ATOS - Missionary Center, Belgrad, 2002), Rodoljub Lazic explică de ce consideră că lucrările lui Zizioulas se abat de la perspectiva ortodoxă tradiţională, pe care o pune în legătură cu orientarea ecumenică a Mitropolitului de Pergam.

  • Într-o scrisoare, Arhiepiscopul Hrisostom de Etna (exarh al Sfântului Sinod în Rezistenţă din America, parte a unei grupări vechi-calendariste) afirmă că IPS Ioan Zizioulas, alături de Pr. John Meyendorff] ar fi un teolog „occidentalizat”, spre deosebire Pr. George Florovsky (profesorul lui Zizioulas).

Eclesiologie şi relaţii ecumenice

  • În broşura lui Rodoljub Lazić, "Inovaţiile teologiei Mitropolitului Zizioulas", acesta afirmă că lucrările Mitropolitului se abat de la ortodoxia „tradiţională” şi că există o legătură între orientarea ecumenică a mitropolitului şi interpretările teologice pe care acesta le propune. Totuşi, această părere nu este unanim acceptată de teologii sârbi. Un fost student şi apărător al teologiei IPS Ioan este Preasfinţitul Ignjatije Midić, episcop de Branicevo şi profesor de Teologie Dogmatică şi Etică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Belgrad.

Unii critici şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că gândirea teologică a Mitropolitului Ioan ar fi prea influenţată de unele surse neortodoxe, punând în evidenţă influenţa teologilor catolici francezi Henri de Lubac şi Yves Congar, precum şi a lui Martin Buber şi John Macmurray. 3

Scrieri

Volume

  • L'Être ecclésial (Paris: Labor et Fides, 1981). ISBN 978-2830901801.
  • E Ktise os eucharistia (Athens: Akritas, 1992). ISBN 978-9607006981.
  • Being as Communion: Studies in Personhood and the Church (Crestwood, NY: St Vladimirs Seminary Press, 1997). ISBN 978-0881410297.
  • Eucharist, Bishop, Church: The Unity of the Church in the Divine Eucharist and the Bishop During the First Three Centuries (Brookline, MA: Holy Cross, 2001). ISBN 978-1885652515.
  • Ellenismos kai Christianismos: H Synantese ton duo Kosmon (Athens: ApostolikeDiakonia, 2003). This [Hellenism and Christianity: The Meeting of Two Worlds.]
  • Communion & Otherness: Further Studies in Personhood and the Church (London: T & T Clark, 2007). ISBN 978-0567031488.
  • Remembering the Future: An Eschatological Ontology (London: T&T Clark, 2008). ISBN 978-0567032355.
  • Lectures in Christian Dogmatics (London: T&T Clark, 2009). ISBN 978-0567033154.

Studii

  • Fox, Patricia A. God as Communion: John Zizioulas, Elizabeth Johnson, and the Retrieval of the Symbol of the Triune God (Michael Glazer, 2001). ISBN 978-0814650820.
  • Knight, Douglas, ed. The Theology of John Zizioulas: Personhood and the Church (Ashgate, 2007). ISBN 978-0754654308.
  • McPartlan, Paul. The Eucharist Makes the Church: Henri du Lubac and John Zizioulas in Dialogue. Eastern Christian Publications, 2006. ISBN 978-1892278616.
  • Papanikolaou, Aristotle. Being with God: Trinity, Apophaticism, and Divine-Human Communion (Notre Dame, IN: University of Notre Dame Press, 2006). ISBN 978-0268038304.
  • Peter J. Leithart's article, Divine Energies and Orthodox Soteriology, contrasts Vladimir Lossky's and Metropolitan John's understanding of the divine energies.

Traduse în limba română

  • Fiinţa eclesială, traducere de Aurel Nae, Editura Bizantină, Bucureşti 1996.
  • Creaţia ca euharistie, trad. de Caliopie Papacioc, ed. Bizantină, Bucureşti, 1999
  • Euharistie, Episcop, Biserică. Unitatea Bisericii în dumnezeiasca Euharistie şi episcop în primele trei secole creştine, trad. rom. de Pr.Dr. Ioan Valentin Istrati şi Geanina Chiriac, Basilica, Bucureşti, 2009.
  • „Teologia patristică în lumea modernă”, in Studii Teologice XLVIII (1996), pp.?
  • Biserica Ortodoxă şi mileniul al III-lea”, Cuvântare ţinută la Mănăstirea Balamand (Liban), 4 decembrie 1999.

Note

1 Modern Theology 18:4, October 2002, 527-539.

2 Ibid, p.537.

3 "Is John Zizioulas an Existentialist in Disguise? Response to Lucian Turcescu," Modern Theology 20:4, October 2004, pp. 601-607).

4 In Communion and Otherness, pp. 171-177.

5 ATOS Missionary Center, Belgrad, 2002.

6 Într-un interviu cu Maria Antoniadou. (en)

Surse

Legături externe


Casetă de succesiune:
Ioan (Zizioulas) de Pergam
Precedat de:
?
Mitropolit de Pergam
1986 - prezent
Urmat de: