Georges Florovsky

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la George Florovsky)
Salt la: navigare, căutare
LinkFA-star.png Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacţia Bizantină la Autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Editaţi această casetă
Coperta volumului lui Andrew Blane despre părintele George Florovsky, publicat în 2004

Părintele George Vasilievici Florovsky (rusă: Георгий Васильевич Флоровский ; 23 august, 1893 – 11 august, 1979) a fost un preot, teolog și autor creștin ortodox proeminent al secolului XX, activ în mișcarea ecumenică. Stilul său literar este recunoscut pentru claritatea și profunzimea sa, tratând subiecte din aproape fiecare aspect al vieții Bisericii.

Cuprins

Viața

Florovsky s-a născut în Odesa, fiind al patrulea copil al unui preot. Inspirat fiind de mediul erudit în care creștea, Florovsky a deprins limbile engleză, germană, franceză, latină, greacă și ebraică încă din timpul școlii. La vârsta de optsprezece ani a început să studieze filozofia și istoria. După obţinerea licenţei, a predat timp de trei ani la licee din Odesa, iar apoi și-a completat studiile printr-o „licensia docendi”, diplomă recunoscută la toate universitățile din imperiul Rus. În 1919, a început să predea la universitatea din Odesa, dar familia sa a fost nevoită să părăsească Rusia în 1920. Tânărul Florovsky a realizat că nu mai există nici o posibilitate de întoarcere, deoarece doctrina marxistă nu accepta istoria și filozofia așa cum era predată de el. De aceea, Florovsky s-a alăturat marii emigrații a intelectualităţii rusești, din care mai făceau parte și Nicolae Berdiaev, Serghei Bulgakov, Nicholas Lossky, Alexander Schmemann și John Meyendorff, dintre care ultimii doi i-au urmat lui Florovsky în postul de Decan al Seminarul de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir.

În anii 1920, Georges Florovsky a întreținut o prietenie atât personală cât și vocațională cu Berdiaev. Relația dintre cei doi s-a răcit oarecum în perioada următoare, în mare parte deoarece Berdiaev nu a înțeles motivația lui Florovsky de a se alătura clerului, dar și datorită atitudinii critice față de filozofia religiilor avansată de Berdiaev şi exprimată de Florovsky în Căile teologiei ruse.

În 1925, Florovsky a fost numit profesor de patristică la Institutul Teologic Sf. Sergiu din Paris. În tratarea acestui subiect, Florovsky și-a găsit adevărata vocație. Patristica a devenit pentru el punctul de referință pentru teologia și exegeza ortodoxă, precum și izvorul a multe din contribuțiile și criticile sale asupra mișcării ecumenice. În ciuda faptului că nu a fost licențiat în teologie (cu excepția câtorva diplome onorifice conferite ulterior), Florovsky și-a petrecut restul vieții predând în instituții de învățământ teologic.

În 1932, Florovsky a fost hirotonit preot. În anii 1930, a făcut documentări elaborate în bibliotecile europene și a scris cele mai importante lucrări ale sale în domeniul patristicii, precum și opera magna Căile teologiei ruse. În această lucrare masivă, el a pus sub semnul întrebării beneficiile influențelor scolasticismului, pietismului și idealismului vestic asupra teologiei ruse și a subliniat necesitatea unei reevaluări a teologiei ruse în lumina scrierilor patristice. Această lucrare a fost receptată ori cu entuziasm, ori condamnată—nu e existat nici o atitudine neutră asupra ei între emigranții ruși. Printre critici se afla și Bulgakov, conducătorul Institutului Sf. Sergiu și un exponent proeminent al tradiției teologice rusești din secolul al XIX-lea, precum și Berdiaev, exponent al renașterii religioase din secolul XX.

În 1949, Florovsky s-a mutat la New York, unde acceptase postul de Decan al Seminarului Sf. Vladimir. Direcția imprimată de Florovsky în dezvoltarea curriculumului de predare a științelor teologice a dus în anul 1953 la acreditarea pe termen nelimitat a seminarului de către Consiliul de conducere a Universității Statului New York (autoritatea de acreditare a instituțiilor de învățământ în statul New York). Florovsky a fost concediat din postul de decan în anul 1955, mutându-se mai întâi la Harvard Divinity School (1956-1964), unde a predat patristică și gândirea religioasă rusă, iar apoi la Princeton (1964-1972), unde a predat cursuri de limbă și literatură pentru limbile slavice. Georges Florovsky a murit în anul 1979.

Lucrări publicate

  • Collected Works, Volume 1: Bible, Church, Tradition (1972) ISBN 0913124028
  • Collected Works, Volume 2: Christianity and Culture (1974)
  • Collected Works, Volume 3: Creation and Redemption (1976)
  • Collected Works, Volume 4: Aspects of Church History (1975) ISBN 0913124109
  • Collected Works, Volume 5: Ways of Russian Theology, Part I (1979) ISBN 0913124281
  • Collected Works, Volume 6: Ways of Russian Theology, Part II (1987) ISBN 3905238063
  • Collected Works, Volume 7: Eastern Fathers of the Fourth Century (1987)
  • Collected Works, Volume 8: Byzantine Fathers of the Fifth Century (1987) ISBN 390523808X
  • Collected Works, Volume 9: Byzantine Fathers of the Sixth to Eight Centuries (1987)
  • Collected Works, Volume 10: Byzantine Ascetic and Spiritual Fathers (1987)
  • Collected Works, Volume 11: Theology and Literature (1989)
  • Collected Works, Volume 12: Philosophy (1989)
  • Collected Works, Volume 13: Ecumenism I: A Doctrinal Approach (1989)
  • Collected Works, Volume 14: Ecumenism II: An Historical Approach (1989)

Datele prezentate mai sus sunt datele publicării în operele complete, nu datele originale ale publicării. Seria operelor complete a lui Florovsky a fost publicată de editura Nordland, dar nu a fost reeditată de câțiva ani.


Traduceri în limba română

  • Pr. Georges Florovsky, Biblie, Biserică, Tradiţie. O viziune ortodoxă, trad. de Radu Teodorescu, ed. Reîntregirea [Colecţia Florovsky], Alba-Iulia, 2006, ISBN:9737879228
  • Pr. Georges Florovsky, Sensul ascezei creştine:curs de patrologie, trad. de Vasile Manea, Patmos [Caietele Saint-Serge], Cluj-Napoca, 2009, ISBN:9789731799117.

O traducere (inedită) a tuturor celor paisprezece volume ale Operelor complete (ed. Nordland) ale Pr. Georges Florovsky, în traducerea lui Radu Teodorescu, este accesibilă din 2009 de pe contul scribd al traducătorului, aici (documentele la pp. 5-7 [nov. 2012]).

Citate

Ortodoxia este chemată să dea mărturie. Acum mai mult ca oricând, creștinătatea occidentală are în față perspective divergente, ca o întrebare vie adresată și lumii ortodoxe. [… ]Vechea 'teologie polemică' a pierdut demult legătura cu realitatea. Acest fel de teologie a fost o disciplină academică, elaborată întotdeauna după aceleași 'manuale' occidentale. O exegeză istorico-filozofică a tragediei religioase occidentale trebuie să devină noua 'teologie polemică'. Dar această tragedie trebuie suferită și trăită din nou, în mod personal, iar potențialul ei purificator trebuie evidențiat în deplinătatea trăirii în Biserică și în tradiția patristică. În această nouă căutare a unei sinteze ortodoxe, istoria multiseculară a vestului catolic trebuie studiată și diagnosticată de către teologia ortodoxă cu mai mare grijă și îngăduință decât a fost cazul până acum… Mai mult, teologul ortodox trebuie să ofere acestei lumi propria sa mărturie—o mărturie născută din memoria internă a Bisericii—și să dea întrebării un răspuns folosindu-se de rezultatele investigațiilor istorice.

Căile teologiei ruse (ediția în limba engleză, volumul II, paginile 302-304, traducere Orthodoxwiki)

Referințe Bibliografice

  • 1 Andrew Blane, ed., George Florovsky--Russian Intellectual and Orthodox Churchman (Crestwood, NY: St Vladimir’s Seminary Press, 1993), pp.109ff.

Surse

Legături externe

În limba engleză

În limba română

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi