Beda

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Beda Venerabilul

Venerabilul Beda (n. 672 - 25 mai, 735) a fost un călugăr al Mănăstirii Northumbriane a Sfântului Petre din Wearmouth (astăzi parte din Sunderland), şi al Mănăstirii soră, Sfântul Paul, în Jarrow-ul modern. El este bine cunoscut ca autor şi erudit, a cărui lucrare cea mai cunoscută este Historia Ecclesiastica Gentis Anglorum (Istoria bisericească a poporului englez), care i-a adus supranumele de Părinte al istoriei engleze. Sfântul Beda a scris lucrări în multe alte domenii, de la muzică şi sistemul muzical la comentarii la Sfânta Scriptură. Prăznuirea lui se face în 25 mai, 26, sau 27, în funcţie de izvoarele folosite la întocmirea calendarului.

Cuprins

Omul Beda

Aproape tot ceea ce se cunoaşte despre el, este o notiţă adăugată de el însuşi în Historia (v. 24), care spune că a fost dus la mănăstire la Wearmouth la vârsta de şapte ani, că a devenit diacon în al nouăsprezecelea an, şi preot în al treizecilea an, rămânând preot până la sfârşitul vieţii. Nu s-a stabilit clar dacă avea sau nu origine nobilă. A fost instruit de către stareţii Benedict Biscop şi Ceolfrid, şi probabil i-a însoţit mai târziu în Jarrow în 682. Acolo şi-a petrecut timpul, având ca preocupări de căpătâi cititul, învăţatul şi scrisul, de asemenea fiind zelos în îndeplinirea îndatoririlor monahale.

Beda a devenit cunoscut ca "Venerabilul Beda" curând după moartea sa. Moaştele sale sfinte sunt aşezate într-un mormânt ridicat într-un capăt al Catedralei Durham, Anglia.

Scrierile lui Beda

Operele sale demonstrează că era stăpân pe toate cunoștințele timpului său. Este cunoscut că biblioteca de la Wearmouth-Jarrow conţinea 300-500 de cărţi, ceea ce o situa printre cele mai mari din Anglia. Este evident faptul că Biscop a făcut eforturi deosebite să adune cărţi prin călătorii îndelungate. Beda era expert în literatură patristică, şi cita din Pliniu cel Tânăr, Virgil, Lucreţiu, Ovidiu, Horaţiu, şi alţi scriitori clasici, dar cu unele reticenţe. Ştia greacă şi puţină ebraică. Latina sa era clară şi lipsită de afectare; era un povestitor talentat.

Beda utiliza metoda alegorică de interpretare, şi era, după standardele moderne, credul când era vorba de miracole; dar în multe lucruri este evident bunul simţ al său, iar compasiunea sa evidentă şi binevoitoare, dragostea sa pentru adevăr şi frumuseţe, pietatea sa neprefăcută şi devotamentul său sincer pentru ceilalţi făcea din el un caracter deosebit de atrăgător.

Comentariile Venerabilului Beda la Sfânta Scriptură datorează mult altor scrieri patristice, adesea el însuşi inserând citate lungi din Părinţi Latini, în special din Papa Sfântul Grigorie cel Mare, Fericitul Augustin de Hippona, şi Fericitul Ieronim. În plus faţă de cele două cărţi cu omilii la pericopele Evangheliei corespunzătoare anului liturgic, au mai rămas de la măritul călugăr din Wearmouth opere cuprinzând comentarii verset cu verset la epistolele apostolilor, cele Şapte Epistole Catolice, şi Explicarea Cărţii Apocalipsei. Comentariile sale la Epistolele Sfântului Pavel sunt cuprinse în lucrarea Miscellanea Biblica (“Colecţia Biblică”). De asemenea, a compilat într-un singur volum comentariile Fericitului Augustin la Epistolele Sfântului Pavel, care urmează dispunerea din actualul canon biblic. Interpretările sale alegorice la Vechiul Testament au supravieţuit în două lucrări: “În templu” şi “În tabernacol”.

Scrierile sfântului Beda se împart în ştiinţifice, istorice şi teologice. Cele ştiinţifice includ tratate de gramatică (scrise pentru elevii săi), o scriere despre fenomenele naturale (De rerum natura), şi două despre cronologie (De temporibus şi De temporum ratione). Beda a recalculat vârsta Pământului şi a iniţiat practica de a împărţi istoria după Hristos, în "înainte de Hristos" (î.Hr.) şi "după Hristos" (d.Hr. sau A.D., anno Domini). Interesant este faptul că Beda a scris despre Pământ că este rotund “ca o minge”, în contrast cu ”rotund ca un scut”.

Istoria bisericească

Mormântul venerabilului Beda
Catedrala Durham, England

Cea mai importantă şi cea mai cunoscută operă a sa este Istoria bisericească a poporului englez, care prezintă în cinci cărţi (circa 400 de pagini) istoria Angliei, bisericească şi politică, din timpul lui Cezar până la data scrierii ei(731). Primele douăzeci şi unu de capitole, care tratează perioada de dinaintea misiunii Sfântului Augustin din Canterbury, este compilată după scriitori anteriori lui, cum ar fi Orosius, Gildas, Prosper din Aquitaine, scrisorile Papei Sfântul Grigorie cel Mare (mai cunoscut sub numele de Grigorie Dialogul în estul bizantin), şi alţii, împreună cu adăugiri de legende şi tradiţii.

După 596 foloseşte izvoare documentare, pe care le obţine cu multe suferinţe, şi mărturii orale, pe care le include dar nu fără consideraţii critice legate de valoarea lor. El citează referinţele şi este foarte preocupat de izvoarele izvoarelor sale, ceea ce creează un lanţ istoric foarte important. El este considerat creatorul notelor de subsol. Datorită inovaţiilor sale cum sunt notiţele de subsol, el a fost acuzat de erezie în faţa episcopului Wilfred. Acuzaţia reală era de fapt despre calculul greşit al vârstei Pământului. Cronologia lui era contrară calculului din vremea sa. S-a legat de notele de subsol pentru că Beda a citat o altă sursă într-o notă, în loc să să-şi scrie opinia proprie, ceea ce a dus la o înţelegere greşită din partea celorlalţi referitor la acea sursă citată.

Alte lucrări

Este importantă și reeditarea Bibliei făcută de el, care a şi fost folosită de Biserica Romano-Catolică până în anul 1966. El nu a copiat o singură sursă, ci a cercetat mai multe izvoare şi a realizat o Biblie într-un singur volum, lucru neobişnuit pentru acele vremuri, când Biblia circula în cărţi separate.

Celelalte opere istorice ale sale cuprind viaţa stareţilor din Wearmouth şi Jarrow, şi viaţa în versuri şi proză a Sfântului Cuthbert din Lindisfarne. Cele mai numeroase opere lăsate de el sunt teologice şi constau din comentarii la Cărţile Vechiului şi Noului Testament, omilii şi tratate despre diverse părţi ale Scripturii. De asemenea, a compus numeroase cântări bisericești.

Ultima sa operă, terminată pe patul de moarte, a fost o traducere în anglo-saxonă a Evangheliei Sfântului Ioan.

Citat faimos

„Mai bine un frate prost şi analfabet, care lucrând faptele bune pe care le cunoaşte îşi merită intrarea în Rai, decât unul care, deşi se face remarcat prin cunoştinţele din Scriptură, sau chiar ţinând locul unui doctor, este lipsit de interesul pentru iubirea de semeni.”
(Sfântul Beda Venerabilul)

Imnografie

Tropar (glas 8)

Întru negura veacului tău, o, Beda, spălat-ai pământurile Angliei și întreg Apusul cu râuri de Har, și ca un iscusit semănător ai sădit în lung și-n lat în ogorul Stăpânului tău sămânța cunoașterii dumnezeiești, de unde, răsărind, rod I-a adus însutit. Drept care, luând astfel îndrăzneală către El, o, Cuvioase, roagă-te neîncetat pentru mântuirea sufletelor noastre.

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi