Modificări

'''Teofil al Alexandriei''' a fost arhiepiscop al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] între anii 385 şi și 412. Apărător înfocat al Ortodoxiei, el a fost însă şi și un participant activ, alături de împărăteasa Eudoxia, la intrigile care au dus la [[depunerea din treaptă|depunerea]] şi și exilarea Sf. [[Ioan Gură de Aur]] de pe scaunul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]].

==ViaţaViața==Se cunosc puţine puține lucruri despre tinereţea tinerețea lui Teofil. Se ştie știe că a avut o soră al cărei temperament era asemănător cu al său. Fiul acesteia, Sf. [[Chiril al Alexandriei|Chiril]], nepotul său, i-a succedat ca Patriarh al Alexandriei.

Atunci când a fost ales arhiepiscop al Alexandriei, Sf. Teofil era probabil unul dintre cei mai de vază membri ai [[cler]]ului din Alexandria şi și era cunoscut pentru înzestrarea sa intelectuală, însă şi și pentru agresivitatea şi violenţa și violența sa. Teofil nu arăta niciun fel de toleranţă faţă toleranță față de [[păgânism|păgâni]] şi și [[eretic]]i.

Înainte de urcarea sa pe tronul Alexandriei în 385, Fericitul [[Ieronim]] nota că Teofil nu se afirmase ca predicator. <ref>"Contra Rufin.", III, 18, in P.L., XXIII, 492</ref>În iulie 385, a fost ales pentru a urca pe [[cathedra|scaunul]] Alexandriei. În preajma anului 391, a primit de la împăratul [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie]] permisiunea de a construi o [[biserică]] pe locul vechiului templu păgân al lui Dionysos. Teofil a provocat atunci o confruntare cu păgânii, afişând afișând public, în bătaie de joc, mai multe obiecte din temple. În timpul acestei confruntări, Teofil a determinat distrugerea templului lui Serapis <ref>Socrates Scholasticus, ‘‘Istoria bisericească’‘, 16</ref>, deasupra căruia a construit o biserică.

În primii ani ai păstoriei sale la Alexandria, Teofil a păstrat bune relaţii relații cu confraţii confrații săi clerici. În 394, când a ajuns pentru prima dată la Constantinopol, a luat parte la un [[sinod]] împreună Nectarie al Constantinopolului, [[Grigorie de Nyssa]] şi și [[Teodor din Mopsuestia]]. Se înţelegea înțelegea bine cu [[Origen]] şi și cu prietenii săi monahi, cei patru [[monah]]I din [[Schetia]] cunoscuţi cunoscuți sub numele de „Fraţii „Frații cei înalţi”înalți”. A aşezat așezat în diferite ranguri bisericeşti bisericești mai mulţi mulți clerici din Alexandria. Între aceştia aceștia se găsea preotul Isidor, pe care l-a ridicat în rang şi și l-a numit [[iconom]] patriarhal. A susţinut învăţăturile susținut învățăturile lui Origen în cursul mai multor dispute. L-a exilat pe unul din adversarii lui Origen, episcopul Pavel şi și i-a reproşat reproșat Sf. Ieronim faptul că i-a acordat găzduire acestuia.

În 395 însă Teofil şiși-a schimbat dintr-o dată atitudinea, schimbare provocată, se pare, de o ceartă a sa cu preotul Isidor, care era prieten al monahilor din [[Schetia]]. La cererea episcopului [[Ioan al Ierusalimului]], Teofil l-a trimis pe prietenul său Isidor în Palestina ca mediator într-o dispută între episcopul Ioan şi și Ieronim. Medierea a fost un eşeceșec, iar Teofil i-a păstrat ranchiună lui Ieronim. În cele din urmă, Teofil l-a îndemnat pe Ieronim să respecte autoritatea episcopului Ioan, îndemn repetat în 399.

Spre anul 399, se pare că atitudinea lui Teofil faţă față de Isidor se schimbase, aparent datorită unor chestiuni legate de administrarea unor bani . <ref>Sf. [[Isidor Pelusiotul]]., Ep. i, 152</ref> Teofil l-a atacat imediat brutal, cu ocări şi și chiar acte de violenţă violență pe Isidor. <ref>Pall., VI; Sozomen, VIII, 12</ref> Când Isidor a căutat adăpost la monahii din Nitria, Teofil s-a întors şi și împotriva învăţăturilor învățăturilor lui Origen şi și a sprijinitorilor acestuia. În anul 401, a reuşit reușit să obţină obțină o condamnare a origenismului la un [[sinod]] pe care l-a convocat la Alexandria. În fruntea unei trupe de soldaţi şi soldați și slujitori înarmaţiînarmați, Teofil a atacat apoi reşedinţa reședința monahilor nitrioţi şi nitrioți și i-a dat foc, iar monahii capturaţi capturați au fost maltrataţimaltratați.

Monahii schitioţi schitioți au fugit în Palestina, iar de acolo cei patru „Fraţi înalţi” „Frați înalți” au plecat mai departe la Constantinopol, vrând să se pună sub protecţia protecția împăratului [[Arcadie]] şi și a arhiepiscopului [[Ioan Gură de Aur|Ioan Hrisostom]]. Împăratul a ascultat plângerile monahilor şi și i-a cerut împărătesei Eudoxia să îl convoace pe Teofil la o audiere oficială înaintea arhiepiscopului Ioan, pentru a asculta învinuirile pe care le aducea monahilor. Teofil nu s-a grăbit să ajungă la Constantinopol, ci a strâns mai întâi un grup de episcopi care să-i susţină susțină cauza, ştiind știind că arhiepiscopul Ioan îşi își atrăsese duşmănia dușmănia Eudoxiei prin severitatea predicilor sale publice împotriva luxului feminin şi și pe care aceasta le considerase îndreptate împotriva ei. Teofil a ajuns abia în iunie 403 şi şiși și-au stabilit reşedinţa reședința în afara oraşuluiorașului, ignorând invitaţiile invitațiile arhiepiscopului Ioan.

Ioan a refuzat invitaţia invitația împăratului Arcadie de a prezida sinodul, însă Teofil a acceptat imediat însărcinarea şi și a întors sinodul împotriva lui Ioan. Teofil a schimbat imediat agenda sinodului, transformându-l într-un proces împotriva arhiepiscopului Ioan Hrisostom. „[[Sinodul de la Stejar]]” s-a ţinut ținut într-o suburbie a [[Calcedon]]ului, iar în final a hotărât depunerea din treaptă a lui Ioan. Mulţumit Mulțumit de sine, Teofil a intrat atunci în Constantinopol, în fruntea unui grup de susţinători înarmaţisusținători înarmați, încercând să aşeze așeze pe tronul constantinopolitan un succesor al îndrăgitului arhiepiscop. Poporul Constantinopolului era însă hotărât să-i rămână loial arhiepiscopului Ioan, astfel încât Teofil a fost nevoit să se retragă rapid şi și în aceeaşi aceeași seară să se urce pe un vas şi și să părăsească oraşulorașul, întrucât mulţimea ameninţa mulțimea amenința să-i arunce în mare atât pe el cât şi și pe susţinătorii susținătorii lui .<ref> Pallad. p. 75</ref>. Când Teofil l-a informat pe papa [[Inochentie I al Romei |Inochentie al Romei]] despre depunerea arhiepiscopului Ioan, acesta i-a trimis un răspuns prin care îl mustra pentru „nesuferita aroganţă” aroganță” arătată prin faptul că nu precizase motivele depunerii, avertizându-l că, până ce procesul înscenat lui Ioan nu avea să fie rediscutat în cadrul unui sinod legitim, el, Inochentie, nu avea să iasă din comuniunea cu Ioan.

În ultima parte a carierei sale, Teofil a scris o serie de lucrări şi și a dus o adevărată campanie împotriva „origenismului”. Arhiepiscopul Teofil a răposat pe [[15 octombrie]] 412, după o păstorie de peste douăzeci şi şapte și șapte de ani. Teofil este considerat [[sfânt]] de [[Biserica din Alexandria (coptă)|Biserica coptă]] din Alexandria.

 **en: [http://www.ccel.org/ccel/wace/biodict.txt ''Theophilus, Bishop of Alexandria'', Henry Wace, Ed., Dictionary of Early Christian Biography]**en: [[wikipedia:Theophilus_of_Alexandria]]**en: [http://www.newadvent.org/cathen/14625b.htm Catholic Encyclopedia: Theophilus]**en: [http://www.catholic.org/saints/saint.php?saint_id=826 Catholic Online: St. Theophilus of Alexandria]**en: [http://www.voskrese.info/spl/XfeofilAlex.html St. Theophilus, Patriarch of Alexandria]

*en: [[wikipediaWikipedia: Synod_of_the_Oak]]