5.288 de modificări
Modificări
ortografie
Cucerirea arabă, care a cuprins şi Tarsul în 637, a cauzat, se pare, fuga lui Teodor în vest, la Constantinopol.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p.10</ref> Acolo, el a studiat astronomia, calculul calendarului bisericesc, astrologia, medicina, dreptul civil roman, filozofia şi retorica greacă şi utilizarea horoscopului.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' p17-18</ref>
Cu ceva vreme înaintea anului 660, Teodor a sosit la Roma şi s-a alăturat unei comunităţi de [[călugăr]]i răsăriteni, cel mai probabil la [[Mănăstire]]a Sfintei Anastasia.<ref> Lapidge, ''Career of Theodore'' pp. 21-22</ref> În timp ce se afla la Roma, la cunoştinţele sale deja cuprinzătoare asupra moştenirii intelectuale greceşti, el a adăugat atât literatura latină sacră cât şi cea seculară.<ref>Bede, ''Historia ecclesiastica'' 4.1</ref> În 667, când Teodor avea vârsta de 66 de ani, [[scaun]]ul din Canterbury, Aglia, devine vacant. Ecgberht, rege în Kent, şi Oswy, rege în Northumbria îl trimit pe Wighard la [[Papa Vitalian]] al Romei pentru a fi [[hirotonire|hirotonit]] arhiepiscop ca succesor ales al scaunului din Canterbury. Dar, Wighard a murit pe neaşteptate pe când se afla la Roma. În urma decesului lui Wighard, Papa Vitalian l-a ales pe Teodor, la recomandarea lui [[Adrian de Canterbury|Hadrian]]. Hadrian era prima opţiune a Papei Vitalis pentru arhiepiscopie, dar el a refuzat poziţia şi la recomndat recomandat în loc pe Teodor. Teodor a fost hirotonit arhiepiscop de Canterbury la Roma în [[26 martie]] 668 şi a plecat spre Anglia însoţit de Hadrian. Ei au sosit la Canterbury în [[27 mai]] 669.
Deşi avea aproape şaptezeci de ani, Teodor a călătorit prin toată Anglia, supraveghind Biserica engleză şi hirotonind [[episcop]]i în scaunele care erau vacante de ceva vreme.<ref>[[Beda]], ''Historia ecclesiastica'' IV.2 — numiri: Bisi ca episcop al Angliei de Răsărit, Putta ca episcop de Rochester, Hlothhere ca episcop de Wessex şi Ceadda care a fost rehirotonit episcop de Mercia.</ref> În 672, Teodor a convocat [[Sinod]]ul de la Hertford ca să realizeze unele reforme pentru prăznuirea adecvată a Sfintelor Paşti, privind autoritatea episcopală, călugării rătăcitori, convocarea regulată a unor sinoadelor următoare, căsătoria şi interzicerea consangvinităţii şi privind alte câteva probleme.<ref>Canoanele din Hertford, păstrate în Beda, ''Historia ecclesiastica'' IV.5</ref> De asemenea, el a propus divizarea eparhiei de Northumbria în câteva mai mici, opinie care l-a adus în conflict cu episcopul Wilfrid, pe care însăţi Teodor îl numise în scaunul de York. Teodor l-a [[depunere|depus]] şi l-a expulzat pe Wilfrid în 678, apoi a împărţit eparhiile în consecinţă. Conflictul său cu Wilfrid nu se încheiase încă în 686–687.
