Modificări

[[Imagine:Theoctyste_1.JPG|right|thumb|Icoana sfintei Sfintei Teoctista din Biserica Maicii Domnului ''Ekatontapyliani'' din Paros]]

Aceasta a trăit in secolul al IX-lea şi și era din cetatea Metimna, în insula Lesbos<ref>However, due to her association with the historical and archaeologically important [[Church of Panagia Ekatontapyliani - Hundred Doors (Paros)]], the "Parians" have her classified as one of their local [[saint]]s. </ref>. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut călugăriță. Deci ajungând în vârsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să o vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlhari cretani, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Aceştia Aceștia luând robi pe toţi ceilalţi cetăţenitoți ceilalți cetățeni, au luat împreuna şi și pe cuvioasa şi și s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, şiși, după ce au scos robii pe uscat afară, şedeau şi ședeau și socoteau cu cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure<ref>In those days, the woods covered most of the island.</ref>, scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arțița, hrănindu-se cu ierburi şi și cu verdeţuri verdețuri sălbatice, nefiind văzută de nimeni în vremea aceasta, ci numai cu Dumnezeu şi și cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu (pentru care şi vieţuiași viețuia) vorbea prin [[rugăciune]].

Iar după ce s-au împlinit treizeci şi și cinci de ani, după dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vânători, ca să vâneze în locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei despărţindudespărțindu-se şi și urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserica a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau în ea. Şi Și după ce a văzut cele din biserica şi și s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, şi și iată a văzut în partea dreapta a sfintei mese, ca o ţesătura țesătura de pânză de păianjeni, ce se clatină de vânt; şi și fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: "Stai omule şi și nu te apropia, căci mă ruşinez rușinez a mă arăta ţieție, femeie goală fiind". Iar vânătorul, înspăimântându-se de năprasnicul glas şi și temându-se, căuta să fugă, căci se ridicaseră perii capului său, şi și stau drepţi drepți ca spinii. Iar după ce abia cu greu şiși-a venit în sineşisineși, a întrebat pe ceea ce strigase, cine şi și de unde este. Iar sfânta i-a răspuns: "Arunca haina ta ca să mă acopăr cu ea, şi și apoi îţi îți voi povesti cele despre mine". Şi Și vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar cuvioasa, luând haina şi și îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, şi aşa și așa s-a arătat vânătorului: vedere minunată şi și înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar faţa fața ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ţinea şi ținea și cuprindea legătura vinelor şi și a oaselor. Şi Și în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toate cele despre ea, s-a rugat de vânător ca, întorcându-se iarăşi iarăși în insulă ca să vâneze, să-i aducă o parte din Sfântul Trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieştile dumnezeieștile Taine; pe care luându-le cuvioasa şi și făcând rugăciune, s-a împărtăşitîmpărtășit, mulţumind mulțumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul, ducându-se la vânat, degrabă s-a întors iarăşi iarăși la cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ, precum a putut, şi și mult rugându-se sfintei ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o în locul acela, unde o aflase, slăvind şi și binecuvântând pe [[Dumnezeu]].