Modificări

{{Traducere ENÎmbunătățire}}

'''Tațian Sirianul''' (c. 120 - c. 185 d.Hr.), sau '''Asirianul''', este un [[Apologetică|apologet]] cunoscut al creștinismului în secolul al II-lea. Tațian a venit din Siria (Asiria) la Roma; aici se convertește la creștinism și urmează școala sfântului [[Iustin Martirul]] și Filosoful. După moartea martirică a sfântului Iustin (165 d.Hr.), Tațian alunecă spre curentele gnostice ale sectei encratiților, devenind chiar liderul lor. Cele mai importante lucrări ale sale sunt traducerea epistolelor [[Apostolul Pavel|sf. ap. Pavel]] în siriacă și [[https://en.wikipedia.org/wiki/DiatessaronDiatessaron-ul]]-ul.

În privința<ref>Cf. http://www.earlychristianwritings.com/info/tatian.html Introductory Note To Tatian the Assyrian, Jonathan Edwards Ryland - earlychristianwritings.com</ref><ref>Cf. http://www.earlychurch.org.uk/tatian.php Tatian, Address, 42, Ante-Nicene Fathers, vol.2, p. 81–82</ref><ref>Cf. http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf02.iii.i.html ANF02. Fathers of the Second Century: Hermas, Tatian, Athenagoras, Theophilus, and Clement of Alexandria (Entire) - Christian Classics Ethereal Library</ref><ref>The Origins and Emergence of the Church in Edessa during the First Two Centuries A.D. Author(s): L. W. Barnard Source: Vigiliae Christianae, Vol. 22, No. 3 (Sep., 1968), pp. 161-175.</ref> datei și locului în care s-a născut, se cunosc puține dincolo de ceea ce mărturisește el însuși în lucrarea sa ''Oratio ad Graecos'', cap. xlii<ref>''Ante-Nicene Fathers'', ii. 81–82 : http://www.ccel.org/ccel/schaff/anf02.toc.html</ref>:și anume că s-a născut în "țara asirienilor"; consensul academic din prezent este că a murit în 185 d.Hr., probabil în [[Assyria https://ro.wikipedia.org/wiki/Asiria_(Roman provinceprovincie_romană)|Asiria]].

A ajuns la [[Roma]], unde se pare că a rămas o vreme. Aici se pare că a avut primul contact cu creștinismul. După propria sa declarație, a reflectat asupra problemelor religioase, mai ales din cauza scârbei provocate de cultele păgâne. Potrivit [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], zice el, a fost convins de nerezonabilitatea pagânismului. S-a converit la creștinism și a devenit discipolul lui [[Iustin Martirul]]. Era perioada când [[Christian philosophy|https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_philosophy filosofii creștini]] îi combăteau pe sofiștii greci, și la fel ca Sfântul Iustin, a deschis o școală creștină în Roma. Nu se știe cât timp și-a continuat misiunea în Roma fără a fi prigonit.

După moartea Sfântului Iustin în 165 d.Hr., viața lui Tațian este într-o oarecare măsură necunoscută. Sf. [[Irineu de Lyon|Irineu]] susține (''Haer.'', I., xxvlii. 1, ''Ante-Nicene Fathers,'' i. 353) că după moartea Sfântului Iustin a fost excomunicat din biserică din cauza [[ascetasceză|asceticismului]]icismului encratitic al opiniilor sale ([[Eusebiu de Cezareea]] pretinde că Tațian a întemeiat o sectă encratitică), dar și pentru că l-ar fi urmat pe capul [[Gnosticism|gnosticilor]], [[Valentin]]. Este știut că Tațian a părăsit Roma, stând o vreme probabil fie în Grecia, fie în [[Alexandria]], unde s-ar putea să-l fi avut ca discipol pe Clement. Sf. [[Epifanie de Salamina|Epifanie]] relatează că Tațian a stabilit înființat o școală în Mesopotamia a cărei influență s-a extins către [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Antiohia Antiohia]] în [[https://ro.wikipedia.org/wiki/SiriaSiria]], și chiar și în [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Cilicia Cilicia ]] și mai ales în [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Pisidia Pisidia]].

Caracterul ascetic al creștinismului siriac care s-a născut pe vremea lui [[https://en.wikipedia.org/wiki/Aphrahat Aphraates]] nu a fost influențat de Tațian, ci are rădăcini care ajung mai adânc în timp. Dezvoltarea timpurie a bisericii siriene oferă un comentariu asupra atitudinii lui Tațian în viața practică. Astfel, pentru botezare Aphraates condiționa asumarea celibatul celibatului pentru catehumeni. Aceasta arată cât de înrădăcinate erau opiniile lui Tațian în Siria și susține ipoteza cum că el ar fi fost misionarul țărilor din jurul fluviului Eufrat.

His Lucarea sa ''Oratio ad Graecos'' (Address to the GreeksEpistolă către greci) condemns paganism as worthless, and praises the reasonableness and high antiquity of Christianitycondamnă pagânismul ca fiind lipsit de valoare și laudă caracterul rezonabil și vechimea Creștinismului. As early as La fel de repede ca și [[Eusebius of CaesareaEusebiu de Cezareea|EusebiusEusebiu]], Tatian was praised for his discussions of the antiquity of Tațian a fost lăudat cu privire la opiniile sale despre vechimea lui [[MosesMoise]] and of Jewish legislationși a legislației iudaice, and it was because of this chronological section that his iar datorită secțiunii cronologice din ''Oratio'' was not generally condemned.  His other major work was the ''[[Diatessaron]]'', aceasta nu a "harmony" or synthesis of the four [[New Testament]] [[Gospel]]s into a combined narrative of the life of [[Jesus]]. [[Ephrem the Syrian]] referred to it as the ''Evangelion da Mehallete'' ("The Gospel of the Mixed"), and it was practically the only gospel text used in Syria during the 3rd and 4th centuries. In the 5th century the Diatessaron was replaced in those Syrian churches that used it by the four original Gospels. [[Rabbula]], Bishop of [[Edessa, Mesopotamia|Edessa]], ordered the priests and deacons to see that every church should have a copy of the separate Gospels (''Evangelion da Mepharreshe''), and [[Theodoret]], Bishop of Cyrus, removed more than two hundred copies of the ''Diatessaron'' from the churches in his diocesefost condamnată în general.

A number of recensions of the Cealaltă lucrare majoră a sa este ''[[https://en.wikipedia.org/wiki/Diatessaron Diatessaron]]'' are available. The earliest, part of the Eastern family of recensions, is preserved in Ephraim's ''Commentary'' on Tatian's work, which itself is preserved in two versions: an Armenian translation preserved in two copies, and o "armonizare" sau sinteză a copy of Ephraem's original celor patru [[SyriacEvanghelie|Evanghelii]] text from the late 5th/early 6th century, which has been edited by Louis Lelow (Paris, 1966). Other translations include translations made into din [[Arabic language|ArabicNoul Testament]], într-o narațiune a vieții lui [[Persian language|PersianIisus Hristos]], and . Sfântul [[Georgian language|Old GeorgianEfrem Sirul]]se referea la aceasta cu numele de ''Evangelion da Mehallete'' ("Evanghelia Amestecului"), practic, fiind singurul text evanghelic folosit în Siria în timpul secolelor al III-lea și al IV-lea. A fragment of În secolul al V-lea, Diatessaron-ul a narrative about the fost înlocuit în bisericile care îl foloseau cu cele patru Evanghelii originale. [[Passion (Christianity)|PassionRabbula]] found in the ruins of , Episcop de [[Dura-Europoshttps://en.wikipedia.org/wiki/Edessa Edessa]] in 1933 was once thought to have been from the , a dat dispoziție ca preoții și diaconii să verifice dacă fiecare biserică are o copie a Evangheliilor separate (''DiatessaronEvangelion da Mepharreshe''), iar [[Teodoret]], but more recent scholarly judgement does not connect it directly to TatianEpiscop de Cirus, a îndepărtat mai mult de două sute de copii ale ''Diatessaron-ului''s workdin bisericile din eparhia sa.

The earliest member of the Western family of recensions is the Latin Sunt disponibile câteva versiuni ale ''Diatessaron-ului''. Cea mai veche, care face parte in familia versiunilor răsăritene, se păstrează în ''Comentariile'' lui Efraim la opera lui Tațian, care la rândul ei este păstrată în două variante: o traducere în armeană păstrată în două exemplare și o copie a originalului [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_siriacă siriac]] de la sfârșitul secolului al V-lea/începutul secolului al VI-lea, care a fost publicat de Louis Lelow (Paris, 1966). Alte traduceri au fost făcute în limbile arabă, persană și georgiana veche. Despre un fragment narativ despre [[https://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos#Procesul,_patimile,_răstignirea_și_moartea Patimi]], găsit în ruinele din [[Dura-Europos]] în 1933, s-a crezut inițial că face parte din ''Diatessaron'', dar cercetări recente nu leagă în mod direct acest text de lucrarea lui Tațian.Cea mai veche versiune a acestui document care face parte din familia apuseană este textul latin [[https://en.wikipedia.org/wiki/Codex_Fuldensis Codex Fuldensis]], written at the request of bishop scris la cererea episcopului [[https://en.orthodoxwiki.org/Victor of Victor de Capua]] in în 545 AD. Although the text is clearly Deși textul este dependent on the clar de [[VulgateVulgata]], the order of the passages is distinctly how Tatian arranged themordinea fragmentelor este în mod clar diferită de cea a lui Tațian. Tatian's influence can be detected much earlier in such Latin manuscripts as the Influența lui Tațian poate fi detectată în astfel de manuscrise latine mult mai vechi sub formă de [[Vetus Latina|Old Latin translationhttps://en.wikipedia.org/wiki/Vetus_Latina traduceri în latină]] of the Bibleale Bibliei, in în scrierile [[Novatian]]'s surviving writings, and in the Roman Antiphonycare au supraviețuit și în antifoanele romane(catolice ?). After the După Codex Fuldensis, it would appear that members of the Western family lead an underground existencese pare că versiunile apusene ale lucrării au avut parte de o existență subterană, popping into view over the centuries in an [[Old High German]] translation ieșind la suprafață de-a lungul secolelor sub formă de traduceri germana veche (c. 830), a [[Dutch language|Dutch]] daneză (c. 1280), sub formă de manuscris venețian din secolul al XIII-lea și a Venetian manuscript of the 13th century, and a [[Middle English]] manuscript from unui manuscris engleza medie din 1400 that was once owned by al lui [[https://ro.wikipedia.org/wiki/Samuel_Pepys Samuel Pepys]].

In a lost writingÎntr-o scriere pierdută, entitled intitulată ''On Perfection according to the Doctrine of the SaviorDespre perfecțiune în conformitate cu Doctrina Mântuitorului,'' Tatian designates matrimony as a symbol of the tying of the flesh to the perishable world and ascribed the Tațian consideră căsătoria ca simbol al legăturii trupului cu lumea perisabilă și pune în seama diavolului "inventioninventarea" of matrimony to the devilcăsătoriei. He distinguishes between the old and the new manEl face distincție între omul cel vechi și omul cel nou; the old man is the law, the new man the Gospelomul cel vechi este omul legii iar cel nou al Evangheliei. Other lost writings of Tatian include a work written before the Alte scrieri pierdute ale lui Tațian includ o lucrare scrisă înainte de ''Oratio ad Graecos'' that contrasts the nature of man with the nature of the animals, and a care pune pune în evidență diferențele dintre natura umană și natura animalelor și o lucrare numită ''Problematon biblion'' which aimed to present a compilation of care cuprinde o compilație de ziceri Scripturistice obscure Scripture sayings.

The starting-point of Tatian's theology is a Punctul central al teologiei lui Tațian este un monoteism strict monotheism which becomes the source of the moral lifecare devine izvor al vieții morale. Originally the human soul possessed faith in one GodInițial, sufletul uman avea credință în Unul Dumnezeu, but lost it with the falldar a pierdut-o odată cu [[Alungarea lui Adam din Rai|căderea]].In consequence man sank under the rule of demons into the abominable error of polytheismÎn consecință, omul a căzut sub lega demonilor în eroarea abominabilă a politesimului. By monotheistic faith the soul is delivered from the material world and from demonic rule and is united with GodPrin credința monoteistă, sufletul este scos din lumea materială și de sub legea demonică și este unit cu Dumnezeu. God is Dumnezeu este duh/spirit (''pneuma''), but not the physical or dar nu cel fizic sau [[Pneuma (StoicStoicism)|stoical ''pneuma;''stoic;]] el era singur înainte de [[Geneză|creație]] he was alone before the creation, but he had within himself potentially the whole creationdar avea în el cuprins potențialul întregii creații. Some scholars consider Tatian's creation theology as the beginning of teaching Unii savanți consideră teologia creaționistă a lui Tațian ca începutul învățăturii "ex nihilo" (creation from creație din "nothingnimic").<ref>{{ Edwin Hatch, The Influence of Greek Ideas and Usages upon the Christian Church, 195–196. '' The basis of the theory Baza acestei teorii [ex nihilo] was Platonicvenea de la Platon, though some of the terms were borrowed from both Aristotle and the Stoicsdeși unii dintre termeni au fost împrumutați de la Aristotel și de la stoici. It became itself the basis for the theory which ultimately prevailed in the ChurchLa rândul ei, a devenit fundația teoriei care în cele din urmă a avut câștig de cauză în Biserică. The transition appears in Tatian Tranziția a avut loc în opera lui Tațian [ca. circa 170 AD.DH.]''}}</ref>

The means of creation was the {{Traducere EN}}Mijloacele creației au fost ''dynamis logike'' ("power expressed in wordsputere exprimată prin cuvinte "). At first there

The firstPrimul născut dintre duhuri a căzut și i-born of the spirits fell and caused others to falla făcut și pe alții să cadă, and thus the demons originatedși astfel au apărut demonii. The fall of the spirits was brought about through their desire to separate man from GodCăderea duhurilor a fost apoi propagată prin dorința lor de a-l separa pe om de Dumnezeu, in order that he might serve not God but thempentru ca acesta să nu-l mai slujească pe Dumnezeu ci pe duhurile căzute. ManÎn orice caz, howeveromul a fost implicat în această cădere, was implicated in this fallși-a pierdut locuința binecuvântată iar sufletul său a fost golit de duhul sfânt și s-a scufundat în lumea materială, lost his blessed abode and his soul was deserted by the divine spirit, and sank into the material sphere, in which only în care doar o reminiscență a credinței în Dumnezeu a faint reminiscence of God remained alivesupraviețuit.

As by freedom man fellDeoarece omu a căzut prin liberul arbitru, so by freedom he may turn again to Godla fel trebuie și să se reîntoarcă la Dumnezeu. The Spirit unites with the souls of those who walk uprightlyDuhul Sfânt se unește cu sufletele celor care merg pe calea cea dreapta; through the prophets he reminds men of their lost likeness to Godprin profeți, Duhul Sfânt le reamintește oamenilor de asemănarea cu Dumnezeu pe care au pierdut-o. Although Tatian does not mention the name of JesusCu toate că Tațian nu pomenește numele lui Iisus Hristos, his doctrine of redemption culminates in his doctrina sa despre răscumpărare își are punctul culminant în [[ChristologyHristologie]].