* Ultimele trei cărți relatează istoria Bisericii și a Imperiului creștin pe o perioadă de circa cincizeci de ani (379-425), în timpul reprezentanților succesivi ai „dinastiei Teodosiene”: [[Teodosie cel Mare]], fiii săi [[Arcadie]] în Orient și Honorius în Occident, precum și nepotul său [[Teodosie al II-lea]], îndrumat în timpul minoratului de sora lui mai mare, sfânta și drept-credincioasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]].
''Istoria bisericească'' nu este doar o apologie a creștinismului, ci este o versiune ortodoxă a istoriei Bisericii în secolul al IV-lea; prin ea, Sozomen arată cum „Biserica universală a triumfat asupra uneltirilor adversarilor săi și a atras în cele din urmă masele la adevărul creștin”. Operă a unui ortodox laic, aceasta este un document interesant ce susține ideea că un istoric creștin poate să se realizeze prin religia sa și prin poziția sa față de conflictele religioase din timpul său. În special, din această operă rezultă că [[monahism]]ul a fost fenomenul spiritual cel mai important din secolul al IV-lea, iar autorul urmărește viețile marilor [[Părinții pustiei|pustnici ai deșertului]], studiază cauzele răspândirii creștinismului printre „barbari” și prezintă originile și dezvoltarea [[erezie]]i [[Arianism|ariene]].
L’''Histoire ecclésiastique'' n'est pas une apologie du christianismeDocumentația autorului provine atât din cercetările sale personale, il s'agit d'une version orthodoxe de l'histoire de l'Église au IVe s;. Somozène montre comment « l'Église universelle pentru care a triomphé des machinations de ses adversaires pour attirer finalement les masses à sa vérité ». Œuvre d'un laïc orthodoxecălătorit mult, c'est un document intéressant sur l'idée qu'un historien chrétien se fait de sa religion et des querelles religieuses de son temps. En particulierpoate la Roma, il voit dans le cât și din operele predecesorilor săi ([[monachismeEusebiu din Cezareea]] le fait spirituel le plus marquant du IVe s. et il retrace la vie des grands ermites du désert, il étudie les causes de la diffusion du christianisme chez les barbares, expose les origines et les développements de la crise arienne. Sa documentation est due à ses recherches personnelles, pour lesquelles il voyagea beaucoup, peut-être jusqu'à Rome, due aussi à ses prédécesseurs (Eusèbe de Césarée, [[Rufin]] et și [[Socrate le ScolastiqueScolasticul]]). La crédibilité des faits rapportés par SozomèneCredibilitatea faptelor relatate de Sozomen, notamment la description de faits ou pratiques contemporainsmai ales descrierea faptelor sau a unor practici contemporane, a été souvent mise en doutefost de multe ori pusă sub semnul întrebării. Ses assertions appellent donc une critique sévère par recoupement avec d'autres sourcesPrin urmare, unele din afirmațiile sale cer o revizuire critică prin compararea cu alte surse.
==Ediții==
