Modificări

'''Sozomen''' (gr. Σωζομενός ; n. 375/400 - d. cca. 450<ref>Datele precise ale nașterii și morții lui Sozomen sunt necunoscute.</ref>), după numele întreg '''Salaminios Hermias Sozomenos''', este un istoric creștin de limbă greacă, născut la Betelea (azi Bêt Laḥiyê în Fâșia Gaza) în Palestina<ref>Sozomen, ''Istoria bisericească'', V 15</ref>, într-o familie creștină. Familiar cu mediile [[Monahism|monastice]], a studiat retorica și dreptul (probabil la Beirut) și a profesat la [[Constantinopol ]] profesia de jurist sau avocat, unde se stabilește în 425 după o călătorie la Roma.

Sozomen a scris, între anii 435/440 și 450, o „Istorie bisericească” acoperind perioada de la 323 și până la 439 (al 17-lea an al domniei împăratului [[Teodosie al II-lea]]), în continuarea celei a lui Eusebiu de Cezareea. Această lucrare conține date prețioase privind Dobrogea și mai ales Tomis. Împreună cu [[Eusebiu de Cezareea]], [[Socrate Scolasticul]], [[Teodoret din Cir]] și [[Evagrie Scolasticul]], Sozomen este unul din principalii istorici bisericești ai Antichității târzii.

''Istoria bisericească'' comprend neuf livres et couvre a lui Sozomen cuprinde nouă cărți acoperind perioada istorică de la période allant de [[Constantin Ier (empereur romain)|Constantincel Mare]] à până la [[Théodose Teodosie al II-lea]] (, mai exact perioada dintre anii 324-439). Elle couvre la même période que l’''Histoire ecclésiastique'' Acoperă practic aceeași perioadă ca și „Istoriile bisericești” scrise de [[Socrate le Scolastique et que celle de Théodoret de CyrScolasticul]] și [[Teodoret din Cir]].

* Les livres Cărțile I et și II présentent un exposé détaillé du règne de expun detaliat domnia împăratului Constantin ce Mare: convertirea acestuia la [[creștinism]], aflarea [[Constantin Ier (empereur romain)Crucea cea Adevărată|ConstantinAdevăratei Cruci]] : la conversion de l'empereur[[Ierusalim]], la découverte politica internă și externă a împăratului și modul de la Croix à Jérusalem, l'exercice de sa politique de chef d'Étatexercitare a acestor politici, les débuts de l'începuturile [[arianismearianism]], le ului și [[concile Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic]] de Nicéela [[Niceea]].* Les livres Cărțile III et și IV couvrent la période qui va de acoperă perioada dintre anii 337 à și 360, c'est-à-dire adică de la mort de moartea lui Constantin à celle de ce Mare până la cea a lui [[Constance Constanțiu al II-lea]]. C'est la période la plus chargée en synodesEste o perioadă foarte bogată în [[sinod|sinoade]], symboles [[Simbolul credinţei|Simboluri ale credinţei]] și evenimente legate de foi et événements liés au développement dezvoltarea arianismului și de l'arianisme et aux divisions de ses partisans ou de ses adversairescontroversele dintre adepții acestei [[erezie|erezii]] și ortodocși.* Les livres Cărțile V et și VI correspondent aux règnes de descriu evenimentele istorice și religioase din timpul domniei împăraților [[Julien (empereur romain)|JulienIulian Apostatul]], cousin germain de Constance II, et neveu de Constantin (361-363), de [[Jovien]] nepotul lui Constantin ce Mare, Iovian (juin iunie 363-février februarie 364), de [[Valentinien Ier]] en Occident Valentinian I (364-375, în apus) et de son frère [[și Valens]] en Orient (fratele primului, împărat în răsărit, 364-378). Le livre Cartea a V est consacré à Julien dont le règne très court eut cependant une importance historique considérable en raison -a este dedicată împăratului [[Iulian Apostatul]], a cărui domnie, deși a fost de la stature et du destin exceptionnels scurtă durată (doi ani), a avut o importanță istorică considerabilă datorită destinului ieșit din comun al acestui împărat, condamnat ca „apostat” în unanimitate de cet empereur condamné comme apostat par la tradition chrétienne unanime mais dont le caractère et l'action sont encore aujourd'hui objet tradiția creștină, dar al cărui caracter și acțiuni sunt și în prezent subiecte de débatsdezbateri. Sozomène donne Sozomen îi oferă lui Iulian o imagine care, provenind de Julien une image quila un creștin nu putea fi decât negativă, venant d'un chrétienexagerând fără îndoială persecuțiile inițiate de acesta, ne pouvait être que négativedar, exagérant sans doute ses actes de persécutionasemenea, mais laissant apparaître aussi l'intelligence et l'habileté politique du personnagedezvăluind inteligența și abilitatea politică a personajului. À côté Față de celui d'un tel « héros »astfel de „erou”, les règnes de ses successeursrelatarea domniilor succesorilor săi, l'éphémère Jovien et même Valentinien Ier et efemerul Iovian și chiar Valentinian I și Valens, fondateurs d'une dynastie de parvenusfondatorii „dinastiei Valentiniene”, risquaient de paraître bien ternesrisca să pară a fi foarte plictisitoare. Sozomène Sozomen a su leur conférer reușit însă să reliefeze această relatare, accentuând contrastul dintre „niceeanul” Valentinian și „arianul” Valens și prezentându-l pe acesta din urmă ca un relief presque équivalent en creusant l'opposition entre le « nicéen » Valentinien et l'« arien » Valenspersecutor fără milă. De asemenea, en présentant ce dernier comme un persécuteur sans merci et en enrichissant son récit d'importants développements sur le monachisme orientalSozomen dă amănunte importante despre dezvoltarea [[monahism]]ului răsăritean. Le livre Cartea se clôt par la défaite et la mort de « l'hérétique » dans l'incendie d'Andrinople qui fait écho à l'échec încheie cu înfrângerea și moartea „[[eretic]]ului” Valens în incendiul de la reconstruction du Temple Adrianopol, ca un ecou al eșecului reconstruirii Templului din [[Ierusalim]] de Jérusalem par « l'Apostat » et à la mort de ce dernier dans les sables de la Perse sassanidecătre Iulian Apostatul și al morții acestuia din urmă în nisipurile Persiei Sasanide.* Les trois derniers livres rapportent l'histoire Ultimele trei cărți relatează istoria Bisericii și a Imperiului creștin pe o perioadă de l'Église et celle circa cincizeci de l'Empire chrétien pendant une cinquantaine d'années ani (379-ca 425) sous les représentants successifs de la dynastie théodosienne, în timpul reprezentanților succesivi ai „dinastiei Teodosiene”: [[Théodose le GrandTeodosie cel Mare]], ses fils fiii săi [[Flavius Arcadius|ArcadiusArcadie]] en în Orient et [[Flavius Honorius|și Honorius]] en în Occident, son petit-fils precum și nepotul său [[Théodose Teodosie al II-lea]] dirigé par sa sœur aînée , îndrumat în timpul minoratului de sora lui mai mare, sfânta și drept-credincioasa [[PulchériePulcheria Împărăteasa|Pulcheria]], la plus rayonnante des brillantes princesses de l'âge théodosien.

L’''Histoire ecclésiastiqueIstoria bisericească'' n'est pas une nu este doar o apologie du christianismea creștinismului, il s'agit d'une version orthodoxe de l'histoire de l'Église au IVe sci este o versiune ortodoxă a istoriei Bisericii în secolul al IV-lea;prin ea, Sozomen arată cum „Biserica universală a triumfat asupra uneltirilor adversarilor săi și a atras în cele din urmă masele la adevărul creștin”. Somozène montre comment « l'Église universelle Operă a triomphé des machinations unui ortodox laic, aceasta este un document interesant ce susține ideea că un istoric creștin poate să se realizeze prin religia sa și prin poziția sa față de ses adversaires pour attirer finalement les masses à sa vérité »conflictele religioase din timpul său. În special, din această operă rezultă că [[monahism]]ul a fost fenomenul spiritual cel mai important din secolul al IV-lea, iar autorul urmărește viețile marilor [[Părinții pustiei|pustnici ai deșertului]], studiază cauzele răspândirii creștinismului printre „barbari” și prezintă originile și dezvoltarea [[erezie]]i [[Arianism|ariene]].

Œuvre d'un laïc orthodoxeDocumentația autorului provine atât din cercetările sale personale, c'est un document intéressant sur l'idée qu'un historien chrétien se fait de sa religion et des querelles religieuses de son temps. En particulierpentru care a călătorit mult, poate la Roma, il voit dans le cât și din operele predecesorilor săi ([[monachismeEusebiu din Cezareea]] le fait spirituel le plus marquant du IVe s. et il retrace la vie des grands ermites du désert, il étudie les causes de la diffusion du christianisme chez les barbares, expose les origines et les développements de la crise arienne.  Sa documentation est due à ses recherches personnelles, pour lesquelles il voyagea beaucoup, peut-être jusqu'à Rome, due aussi à ses prédécesseurs (Eusèbe de Césarée, [[Rufin]] et și [[Socrate le ScolastiqueScolasticul]]). La crédibilité des faits rapportés par SozomèneCredibilitatea faptelor relatate de Sozomen, notamment la description de faits ou pratiques contemporainsmai ales descrierea faptelor sau a unor practici contemporane, a été souvent mise en doutefost de multe ori pusă sub semnul întrebării. Ses assertions appellent donc une critique sévère par recoupement avec d'autres sourcesPrin urmare, unele din afirmațiile sale cer o revizuire critică prin compararea cu alte surse.