6.119 modificări
Modificări
→Istoria bisericească: traducere (parțial)
{{Traducere}}
* Le livre Cartea I est entièrement consacré au règne de este consacrată integral domniei lui Constantin. Aceasta evocă pe scurt ascensiunea acestuia, dont l'ascension vers le pouvoir est brièvement évoquée, avant que soient passés en revue les événements importants de l'histoire du christianisme sous son long règne apoi trece în revistă evenimentele importante pentru istoria creștinismului din perioada lungii domnii a acestuia: le [[Premier concile de NicéeSinodul I Ecumenic|concile Sinodul de Nicéela Niceea]] (325), la politique religieuse politica religioasă a împăratului, câteva figuri importante de l'empereurepiscopi și monahi ai vremii, quelques-unes des grandes figures épiscopales et monastiques du temps, la conversion de peuples barbares convertirea popoarelor barbare (Axoumitesaxumiți, Géorgiensgeorgieni)descoperirea Mormântului și a Crucii lui Hristos, la découverte du tombeau et de la croix du Christ, les problèmes suscités par le concile en problemele apărute în Orientca urmare a Sinodului. Socrate offre l'avantage de citer prezintă avantajul că citează in extenso nombre de documents importantsmai multe documente importante, scrisori ale episcopilor, lettres d'évêquesale împăratului, ale sinodului; pe de laltă parte, 'empereur, du concile ; d'autre part son « Histoire », à lIstoria'inverse d'autressa, n'est pas une histoire spre deosebire de combataltele, mais fait preuve d'un certain irénismenu este o istorie polemică, ci face într-o oarecare măsură dovada unui spirit irenic, dû sans doute à l'appartenance datorat fără îndoială apartenenței sale la o Biserică disidentă (însă fidelă Sinodului de son auteur à l'Église dissidente (mais fidèle à Nicéela Niceea) des novatiensa novațienilor.
* Le livre Cartea a II couvre les règnes des fils de -a acoperă perioada domniei fiilor lui Constantin (337-361), le livre Cartea a III ceux de [[Julien (empereur romain)|Julien]] et [[Jovien]] -a pe cele ale lui Iulian și Iovian (361-364). Comme dans le livre Ca și în Cartea I, l'histoire générale sert de cadre à l'histoire ecclésiastiqueistoria generală slujește drept cadru pentru istoria bisericească. Le livre Cartea a II mentionne quelques événements politiques-a menționează câteva evenimente politice, concernant surtout le règne de [[Constance în special din vremea domniei lui Constans al II]]-lea. Le livre Cartea a III s'étend davantage sur Julien et sa politique -a oferă relatează mai în detaliu despre Iulian și politicile acestuia: un long chapitre relate sa carrière avant son accession à l'empirelung capitol relatează cariera acestuia înainte de urcarea pe tronul imperial, sa politique religieuse est aussi longuement rapportée și politica religioasă a acestuia este prezentată în detaliu; l'expédition de Perse et la mort de Julienexpediția în Persia și moartea lui Iulian, l'avènement de Jovien et urcarea pe tron a lui Iovian și moartea sa mort, donnent lieu à des récits plus brefsfac obiectul unei relatări mai pe scurt. Mais l'essentiel reste consacré à l'histoire ecclésiastiqueÎnsă cea mai mare parte a textului este consacrată istoriei bisericești.
:La crise Criza [[arianismearianism|arienneariană]] tient naturellement une place considérable dans ces livresocupă, en particulier dans le livre firește, un spațiu important în aceste cărți, în special în cartea a II-a. Plusieurs des nombreux conciles qui suivirent Multe dintre sinoadele care au urmat celui de Nicée – celui dla Niceea - cel din Antiohia din 341, zis și "al Sfințirii" [''in Dedicatione''Antioche de 341], dit cele de la Dédicace, ceux de Sardique Sardica (343), de Sirmiuin la Sirmium (351 et și 357), de Milan Milano (355), de Rimini (359), de Séleucie Seleucia (359), de Constantinople Constantinopol (360), d'Antioche Antiohia (361), d'Alexandrie Alexandria (362), des Macédoniensal macedonienilor, d'Antioche din Antiohia (363) donnent lieu à - beneficiază de copieuses noticesspații substanțiale, plusieurs des confessions iar mai multe dintre mărturisirile de foi qui les préparent ou qu'ils produisent sont citées credință pregătite de acestea sunt citate in extenso. Ces textes souvent mentionnés dans les histoires de la crise arienneAceste texte, mais rarement lus, sont ici pour la première fois intégralement traduits en françaisadeseori menționate în istoriile crizei ariene sunt rareori citite [...]. Dans le livre În Cartea a III-a, una dintre măsurile lui Iulian, une des mesures interdicția impusă creștinilor de Julien, l'interdiction faite aux chrétiens d'enseigner, donne à a se ocupa de învățământ îi dă lui Socrate l'occasion d'un long excursus qui est un vibrant plaidoyer pour la culture classiqueprilejul unui lung excurs care reprezintă o pledoarie vie pentru cultura clasică.
* Le livre Cartea a IV couvre les règnes de -a acoperă domniile lui [[Valentinien Ier|Valentinien {{Ier}}Valentinian I]] (364-375) et de și [[Valens]] (364-378), ainsi que le début des règnes de Gratien et Valentinien precum și începutul domniilor lui Grațian și Valentinian II. Les séquelles de la crise arienne y tiennent encore une place notableSechelele crizei ariene ocupă însă un loc notabil, mais dar Socrate ne s'attarde guère sur les problèmes nu se oprește deloc asupra problemelor de definire a doctrinei; se preocupă mai ales de définition descrierea persecuțiilor îndurate de la doctrine ; il s'attache plutôt à décrire les persécutions subies par les Nicéensniceeni. Un capitol important chapitre est consacré aux moines d'Égypteeste consacrat monahilor din Egipt, et notamment à Évagre le Pontiqueîn special lui [[Evagrie Ponticul]].
* Le livre V couvre la fin du règne de [[Gratien]] (378-383) et le règne de [[Théodose Ier|Théodose {{Ier}}]] (379-395), dont la carrière politique et le rôle dans le rétablissement de l'orthodoxie nicéenne sont largement soulignés (conciles de Constantinople de 381 et 383). Ce livre renseigne aussi sur la situation de plusieurs Églises dissidentes et sur la grande variété d'usages liturgiques existant alors dans les Églises. Socrate passe sous silence les lois de Théodose {{Ier}} contre les païens, mais relate la destruction du Sérapéum d'Alexandrie.
