Modificări

'''Smerenia''' este o [[virtuţi|virtute]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte. Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia]] oferă atât modele de smeriri (Nabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, Ezdra, psalmistul [[David]], [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel]] şi modelul suprem, [[Iisus]]). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, [[sărăcia|săraci ]] sau bogaţi.

Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-i pe toţi mai presus decât pe sine ([[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2#3-4 2,3-4]).

Dumnezeu îi spune profetului [[Isaia ]] că este "cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă" ([[Cartea lui Isaia|Isaia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=57#15 57,15]). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi” ([[Epistola II către Corinteni|II Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=7#6 7,6]). Cei smeriţi capătă [[har]] [[Pildele lui Solomon|Pilde]] (Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=3#34 3,34], [[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=30&cap=3#6 4,6]), [[înţelepciunea|înţelepciune]] (Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=11#2 11,2]), cinste (Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=29#23 29,23]) şi cunoaşterea căii Domnului ([[Psaltirea|Psalmi]] [25.9 http://bibliaortodoxawww.biblegateway.rocom/passage/carte.php?idsearch=65Psalmi%2025.9&capversion=24#9 24,9] RMNN) şi, în scurtă vreme,(după [[judecată]]) bogăţie (bogăţia spirituală a [[rai]]ului) (Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[slavă]] (Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=15#33 15,33], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=18#12 18,12], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]] (Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4 22,4]), [[mântuire]] (Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=17#27 17,27], Pilde Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=16#19 16,19]).

Un pilduitor exemplu de smerire silită dă [[Nabucodonosor al II-lea|Nabucudonosor]], împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitoria|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul [[Daniel]]. Nabucodonosor îi spune visul său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel, iar după douăsprezece luni, când i s-a trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie ([[Cartea lui Daniel|Daniel]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=5#20 5,20])>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din cer că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de slava lui (Daniel 5,20). Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe Dumnezeu, recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate faptele Lui sunt adevărate şi căile Lui drepte, iar pe cei ce umblă mândri poate să-i smerească!’’, după cum se exprimă împăratul (Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=4 4,1-37]).

Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, [[Manase]], împărat criminal, [[idolatrieînchinarea la dumnezei străini|idolatru]] şi vrăjitor, se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi idolii şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce [[jertfă|jertfe]] de mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său ([[Cartea a II-a a Cronicilor| II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=33 33, 1-19]).

Pentru că vede smerenia lui [[Iosia]], împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi sfâşiase hainele şi plânsese când auzise că poporul avea să fie pedepsit pentru idolatrie, Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin idolatrie, până după moartea acestuia (Cartea a IV-a a Regilor|IV Regi]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=69&cap=22 22,8-11-19-20], [[Cartea a II-a a Cronicilor|II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=15&cap=34 34,33]).  [[Ezdra]], venit din Babilon, cărturar iscusit în [[Legea lui [[Moise]], având mâna bună a lui Dumnezeu peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile ([[Cartea I a lui Ezdra|I Ezdra]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=7 7,1-10]). El vesteşte un [[post]] de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=8 8,18-21]). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări (canaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabiţi, egipteni, amorei) (I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=9 9,1-5]).

Proorocul [[Zaharia]] arată că Mesia avea să vină în Ierusalim "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei" ([[Cartea lui Zaharia|Zaharia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=82&cap=9#9-10 9,9-10]).

Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli ([[Epistola către Coloseni|Coloseni]] l3,12, [[Epistola către Romani|Romani]] 12,16, [[Epistola către Efeseni|Efeseni]] 4,2) precum Pavel (Fapte 20,19; II Corinteni 10,1; 11,7; 12,21) sau oameni obişnuiţi ([[Cartea lui Miheia|Miheia]] 6,8, [[Epistola I către Tesaloniceni|I Tesaloniceni]] 2,3), bărbaţi sau femei ([[Epistola I a Sf. Apostol Petru|I Petru]] 3,8), tineri sau nu (I Petru 5,5-6), bogaţi sau [[sărăcia|săraci]].(Iacov 1,10).

====Rugaciunea Rugăciunea smerită îndreaptă omul====

[[Categorie:VirtuţiVirtuți]]