Modificări

[[Image:Iisus. Rubliov 2.jpg|right|thumb|260px|right|[[Mântuitorul]], [[icoană]] de [[Andrei Rubliov]], sec. XV]]{{spiritualitateSpiritualitate didactică}}'''Smerenia ''' este o [[virtuţi|virtute fundamentală ]] morală care constă în ajutarea, slujirea, punerea mai presus a celorlalţi. Ea este opusă [[mândria|mândriei]], egoismului şi slavei deşarte, care . Smerenia se însoţeşte cu inocenţa şi curăţenia copiilor, cu [[înţelepciunea]], cu harul Domnului, cu cinstea şi cunoştinţa căii Domnului şi, în scurtă vreme, cu bogăţia, slava, mântuirea [[mântuire]]a şi [[viaţa veşnică]]. [[Dumnezeu ]] înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. [[Sfânta Scriptură|Biblia ]] oferă atât modele de smeriri (NebucadneţarNabucodonosor, Ahab, Manase) cât şi modele de smerenie (Iosia, EzraEzdra, psalmistul[[David]], fecioara [[Fecioara Maria]], [[apostolul Pavel ]] şi modelul suprem, Isus[[Iisus]]). Smerenia trebuie să fie podoaba tuturor, apostoli [[apostol]]i precum Pavel sau oameni obişnuiţi, bărbaţi sau femei, tineri sau bătrâni, [[sărăcia|săraci ]] sau bogaţi. 

Iisus mustră aspru pe [[cărturari]] şi [[farisei]], denunţând ipocrizia, răutatea, [[indiferenţanepăsarea]], şi alergarea la [[mândria|slavadeşartă]] deşartă a acestora. [[Iisus]] îi învaţă că Unul este Învăţătorul şi anume [[Hristos]], şi că ei sunt toţi fraţi, în care cel mai mare dintre ei este slujitorul oricui şi arată atât smerirea ce-i aşteaptă pe cărturari şi farisei, cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită.<ref>Mt23([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 23,1-12</ref>]).

Apostolul Pavel le scrie filipenilor că fiecare, în smerenie, trebuie să se lepede de egoism, privindu-l i pe oricare altul toţi mai presus decât pe el însuşisine (Filipeni [http://bibliaortodoxa.<ref>Flp2ro/carte.php?id=28&cap=2#3-4 2,3-4</ref>]).

Văzând că unii [[mândria|se credeau neprihăniţi]] drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi, Iisus le spune [[pilda vameşului şi fariseului]] , arătându-le că o [[rugăciune]] smerită îndreaptă omul mai mult decât [[rugăciune]]a rugăciunea omului corect, dar [[mândria|mândru]], care se îndreptăţeşte pe sine.<ref>Lc18([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-14 18,9-14</ref>]).

Când apostolii îl întreabă cine este cel mai mare în [[Împărăţia Cerurilor|împărăţia cerurilor]], Iisus cheamă un copilaş la el, îl pune în mijlocul lor şi îi avertizează că dacă dacă nu se vor întoarce la [[Dumnezeu]] şi nu se vor asemăna copiilor, cu niciun chip nu vor intra în împărăţia cerurilor, şi apoi le spune că oricine se va smeri ca acel copilaş va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor(Matei [http://bibliaortodoxa.<ref>Mt18ro/carte.php?id=55&cap=18 18,1-4-7</ref>]).

Văzând că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, Iisus le mai spune să prefere locurile mai modeste, ca apoi să fie puşi la locurile mai de cinste; căci acest lucru este mai bun decât să te acoperi de ruşine fiind îndepărtat din locurile dintâi, dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază(Matei [http://bibliaortodoxa.<ref>Mt23ro/carte.php?id=55&cap=23#12 23,12</ref>]). 

Dumnezeu îi spune profetului [[Isaia]] că este "cu cu omul zdrobit cei smeriţi şi smeritînfrânţi, ca să învioreze duhurile smerite, înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbăteze inimile zdrobite”<ref>Is57îmbărbătez pe cei cu inima frântă" (Isaia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=43&cap=57#15</ref>57,15]). Dumnezeu ,,mângâie pe cei smeriţi”(II Corinteni [http://bibliaortodoxa.<ref>2Cor7ro/carte.php?id=13&cap=7#6</ref> 7,6]). Cei smeriţi capătă [[har]]<ref>Prov3(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=3#34 3,34], Iac4[[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=30&cap=3#6</ref>4,6]), [[înţelepciunea|înţelepciune]]<ref>Prov11(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=11#2</ref>11,2]), cinste<ref>Prov29(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=29#23 29,23</ref> ]) şi cunoştinţa cunoaşterea căii Domnului<ref>Ps25([[Psaltirea|Psalmi]] 25.9<http:/ref> /www.biblegateway.com/passage/?search=Psalmi%2025.9&version=RMNN) şi, în scurtă vreme,(după [[judecată]]) bogăţie (bogăţia spirituală a [[rai]]ului)<ref> Prov22(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4</ref>22,4]), [[slavă]]<ref>Prov15(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=15#3315, Prov1833], [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=18#1218,12], Prov22[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4</ref>22,4]), [[viaţa veşnică|viaţă veşnică]] <ref>Prov22(Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=22#4</ref>22,4]), [[mântuire]] <ref>Ps18(Psalmi [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=17#2717, Prov1627], Prov [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=16#19 16,19</ref>]). 

[[Image:William Blake-Nebuchadnezzar.jpg|thumb|300px|right|Nabocodonosor al II-lea, smerit de Dumnezeu, pentru mândria sa, să trăiască precum dobitoacele pentru şapte ani]] =====Smerirea lui NebucadneţarNabucodonosor=====Un pilduitor exemplu de smerire forţată silită dă [[Nabucudonosor Nabucodonosor al II-lea|Nebucadneţar]], împăratul Babilonului, care găseşte cu cale să facă cunoscute semnele mari şi [[minune|minunile]] puternice pe care le-a făcut Dumnezeul Cel Prea Înalt faţă de el. Astfel el povesteşte că, pe când trăia liniştit şi fericit în palatul lui, el are un [[vis]] care îl înspăimântă şi-l umple de [[teama|groază]]. El cheamă pe [[vrăjitorievrăjitoria|vrăjitorii]], cititorii în stele, ghicitorii, haldeii (magii caldeeni) pe care-i ţinea la palat dar ei nu reuşesc să-i tâlcuiască visul, aşa că îl cheamă pe profetul [[Daniel]]. Nebucadneţar]] Nabucodonosor îi spune visul (vezi textul)său, Daniel i-l tâlcuieşte, apoi îl sfătuieşte să pună capăt [[păcat]]elor sale, să trăiască în neprihănire, s-o rupă cu nelegiuirile lui şi să aibă [[mila|milă]] de cei nenorociţi că poate i se va prelungi fericirea. Împăratul nu ascultă sfatul lui Daniel şi , iar după douăsprezece luni, când i s-a [[mândria|îngâmfat]] trufit inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie (Daniel [[mândria|mândrie]]<ref>Dan5http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=16&cap=5#20 5,20</ref])>, astfel încât îşi atribuia sieşi propria [[iubirea de arginţi|bogăţie]] şi faimă, un glas îl anunţă din [[cer]] că avea să i se ia împărăţia şi că ceea ce îi proorocise Daniel se va împlini imediat. Într-adevăr, el este aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi este despuiat de [[slava]] lui(Daniel 5,20).<ref>Dan5.20</ref> Izgonit din mijlocul oamenilor, el locuieşte la un loc cu fiarele câmpului, îi dau să mănânce iarbă ca la boi şi este udat de roua cerului; îi creşte părul că penele vulturului, şi unghiile ca ghearele păsărilor, inima sa ajunge ca inima unei fiare; şapte vremi trec peste el. Când s-a împlinit sorocul, el îşi ridică ochii spre cer, şi mintea ii vine la loc: binecuvântează, laudă şi slăveşte pe [[Dumnezeu]], recunoscând că El stăpâneşte în cer şi pe pământ. Ca urmare i se dau înapoi slava împărăţiei, ca şi măreţia şi strălucirea sa de împărat, sfetnicii şi mai marii mei îl caută din nou; este pus iarăşi peste împărăţia lui, şi puterea sa creşte. După această întâmplare, potrivit propriei mărturisiri, Nebucadneţar Nabucodonosor laudă, înalţă şi slăveşte pe Împăratul Cerurilor, căci ,,toate lucrările faptele Lui sunt adevărate, toate şi căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească iar pe cei ce umblă cu [[mândria|mândrie]]mândri poate să-i smerească!’’după ’’, după cum se exprimă însuşi împăratul(Daniel [http://bibliaortodoxa.ro/carte. <ref>Daniel php?id=16&cap=4 4.,1-37</ref>]).

După ce se face complice la un [[uciderea|omor]] săvârşit de Izabela, soţia sa (care îl ucide pe Nabot pentru ca soţul său să poată intra în posesia unei vii, pe care acesta nu vroia s-o vândă), [[Ahab]], regele lui Israel este criticat aspru de proorocul [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care îl acuză că s-a vândut devenind [[uciderea|ucigaş]] şi [[furt|hoţ]], se smereşte şi Dumnezeu amână declanşarea abaterea nenorocirilor peste casa lui până în timpul vieţii fiului său([[Cartea a III-a a Regilor|III Regi]] [http://bibliaortodoxa.<ref>1Imp21<ro/ref>carte.php?id=68&cap=21 cap. 21]). 

Când se vede la strâmtoare, în robie asiriană, [[Manase]], împărat [[uciderea|criminal]], [[idolatrieînchinarea la dumnezei străini|idolatru]] şi [[vrăjitoria|vrăjitor]], se smereşte adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi, Care îl aduce înapoi la Ierusalim. Manase dărâmă toţi [[idolatrie|idolii]] şi altarele închinate acestora, aşază din nou altarul Domnului, aduce [[jertfă|jertfe]] de mulţămire mulţumire şi de laudă, porunceşte regatului lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. Poporul ajunge să jertfească tot pe înălţimi, dar numai Domnului Dumnezeului său([[Cartea a II-a a Cronicilor| II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.<ref>2Cron33ro/carte.12php?id=15&cap=33 33,1-19 </ref>]). ====Modele Alte modele de smerenie====[[Image:Fecioara Maria, sec al VI-lea.jpg|thumb|200px|right|Fecioara Maria.<br>Icoană din secolul al VI-lea]][[Image:David.jpg|left|thumb|Regele David]]Pentru că vede smerenia lui [[Iosia]], împăratul lui Iuda, căruia i se mişcase inima şi care îşi [[pocăinţă|sfâşiase hainele şi plânsese]] când auzise că poporul va fi avea să fie pedepsit pentru [[idolatria|idolatrie]], Dumnezeu amână pedeapsa împotriva lui Israel, care păcătuise prin [[idolatria|idolatrie]], până după moartea acestuia(IV Regi [http://bibliaortodoxa.<ref>2Imp22ro/carte.php?id=69&cap=22 22,8-11-19-20], 2Cron34[[Cartea a II-a a Cronicilor|II Paralipomena]] [http://bibliaortodoxa.26<ro/ref> carte.php?id=15&cap=34 34,33]).  [[EzraEzdra]], venit din Babilon, [[cărturar]] iscusit în [[Legea lui [[Moise]], având mâna bună a lui [[Dumnezeu]] peste el, îşi propusese să adâncească şi să împlinească Legea Domnului, şi să înveţe pe oameni în mijlocul lui Israel legile şi poruncile(I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.<ref>Ezra php?id=23&cap=7 7.,1-10</ref> ]). El vesteşte un [[post]] de smerire înaintea lui Dumnezeu, înainte de a cere pentru el şi poporul lui o călătorie fericită<ref>Ezra8(I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=23&cap=8 8,18-21</ref> [[Ezra]] ). Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră porunca lui Dumnezeu de a nu se amesteca cu popoarele anumitor ţări. (canaaniţicanaanei, hitiţi, fereziti, iebusiţi, amoniţi, moabitimoabiţi, egipteni, amoriţiamorei)(I Ezdra [http://bibliaortodoxa.ro/carte.<ref>Ezra php?id=23&cap=9 9,1-5]).5</ref>'''Psalmistul''' [[David]] îşi smerise sufletul cu [[post]] şi [[rugăciune|rugăciuni]] pe când unii oameni erau [[boala|bolnavi]] iar aceştia se ridicaseră apoi că [[mărturia mincinoasă|martori mincinoşi]] împotriva lui întrebându-l de ceea ce nu ştia, întorcându-i rău pentru bine şi lăsându-i astfel sufletul pustiu(Psalmi [http://bibliaortodoxa.<ref>Ps35ro/carte.php?id=65&cap=34#12-13 34,12-13</ref>]). [[Fecioara Maria]] spune că duhul i se [[bucurie|bucură]] în [[Dumnezeu]], pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale (prin alegerea sa ca purtătoare a lui [[Hristos]]) şi astfel neamurile o vor chema fericită([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.<ref>Lc1ro/carte.php?id=48&cap=1#48 1,48</ref>]). [[Apostolul Pavel]] e mulţumit cu ce are, ştiind să trăiască şi smerit, şi în belşug(Filipeni [http://bibliaortodoxa.<ref>Flp4ro/carte.php?id=28&cap=4#12 4,12</ref>]). Proorocul [[Zaharia]] arată că Iisus vine Mesia avea să vină în Ierusalim ,,neprihănit "drept şi biruitor", dar "smerit şi călare pe un măgar, pe un mânzasin, pe mânzul unei măgăriţe”asinei" (Zaharia [http://bibliaortodoxa.ro/carte.<ref>Zah php?id=82&cap=9#9-10 9.,9-10</ref> ]).  Iisus e modelul suprem de smerenie. El îi cheamă pe toţi cei trudiţi şi împovăraţi să înveţe de la el El care este blând şi smerit cu inima.<ref>Mat11(Matei 11,29).29</ref> Apostolul Pavel arată că Domnul ,,Isus S-a smerit şi Spe Sine, ascultător făcându-a făcut ascultător Se până la moarte, şi încă moarte de pe cruce.<ref>Flp2." (Filipeni 2,8</ref> ) Căci El, în smerenia Lui a permis ca [[judecată|judecata]] să-I fie luată([[Faptele Apostolilor|Fapte]] [http://bibliaortodoxa.<ref>FA8ro/carte.php?id=26&cap=8#33 8,33</ref>]). 

Smerenia să fie podoaba tuturor, apostoli<ref>Col3.(Coloseni l3,12, Romani 12, Rom12.16, Efes4.Efeseni 4,2</ref> ) precum Pavel<ref>FA20.(Fapte 20,19 2Cor10.; II Corinteni 10,1; 11, 2Cor11.7; 12, 2Cor12.21</ref> ) sau oameni obişnuiţi<ref>Mica6.(Miheia 6,8, Tef2.I Tesaloniceni 2,3</ref>), bărbaţi sau femei<ref>1Pet3.(I Petru 3,8</ref>), tineri sau nu<ref>1Pet5.(I Petru 5,5-6</ref>), bogaţi sau [[sărăcia|săraci]].<ref>Iac1(Iacov 1,10).10</ref>

#''Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament'', ISBN 0 564 01708 6#''Biblia sau Sfânta Scriptură'', tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte [[Teoctist(Arăpaşu) al României|Teoctist]], Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7 # ''English Standard Version Bible'', 1971# ''Carte de învăţătură creştină ortodoxă'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- , ''Învăţătură de credinţă ortodoxă'', tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4# Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- , ''Concordanţă biblică tematică'', ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4

'''Isus Iisus mustră aspru ipocrizia, indiferenţa şi alergarea la slava deşartă a fariseilor şi cărturarilor, arătând atât smerirea ce-i aşteaptă cât şi înălţarea celor smeriţi la vremea potrivită''': :1.Atunci Isus, pe cînd cuvînta gloatelor a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi, :a zis2.Zicând: ,,Cărturarii şi Fariseii şed pe fariseii au şezut în scaunul lui Moise. ;:3.Deci toate lucrurile, pe cari câte vă spun ei să le păziţivor zice vouă, păziţifaceţi-le şi faceţipăziţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci , că ei zic, dar nu fac. :Ei 4.Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat, şi le pun pe umerii oamenilor, dar iar ei nici cu degetul nu vor voiesc să le mişte. :5.Toate faptele lor le fac pentru ca să fie văzuţi priviţi de oameni. Astfel, ; căci îşi fac lăţesc filacteriile late, şi îşi fac poalele veştmintelor cu ciucuri lungi; măresc ciucurii de pe poale.:umblă după locurile dintîi 6.Şi le place să stea în capul mesei la ospeţeşi în băncile dintâi, şi după scaunele dintîi în sinagogi; ,:le place 7.Şi să le facă oamenii plecăciuni prin li se plece lumea în pieţe, şi să le zicăfie numiţi de oameni: ,Rabi! Rabi!` .:8.Voi însă să nu vă numiţi Rabi! Fiindcă Unul singur rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, şi iar voi toţi sînteţi sunteţi fraţi. :9.Şi ,Tată` tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pămînt; pentrucă Unul singur este pământ, că Tatăl vostru: Acela care unul este în , Cel din ceruri. :Să 10.Nici învăţători să nu vă numiţi ,Dascăli`; căci Unul singur că Învăţătorul vostru este Dascălul vostruunul: HristosulHristos. :Cel 11. Şi care este mai mare dintre între voi să fie slujitorul vostru. :Oricine 12.Cine se va înălţape sine se va smeri, va fi smerit; şi oricine cine se va smeri, pe sine se va fi înălţatînălţa.'' (Mt23.12) 

:Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi 7. Şi luând seama cum îşi alegeau la masă alegeau locurile dintîicele dintâi locuri, le -a spus celor chemaţi o pildă. Şi le -a zis, zicând între ei: :,,Cînd eşti poftit 8.Când vei fi chemat de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă aşeza în locul dintîi; cel dintâi, ca nu cumva, printre cei poftiţi să fie chemat de el, să fie altul mai cu vază decît de cinste decât tine, .:şi 9.Şi venind cel ce care te -a poftit şi chemat pe tine şi pe el, să vină să-ţi zicăîţi va zice: ,Dă acestuia locul tău omului acestuia.` AtunciŞi atunci, cu ruşine, va trebui te vei duce să iei te aşezi pe locul cel mai de pe urmă. :10. Ci, cînd eşti poftitcând vei fi chemat, du-te şi mergând aşează-te în locul cel mai depe din urmă; pentrucaloc, ca atunci cînd când va veni cel ce te -a poftitchemat, el să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea Atunci vei avea cinstea în faţa tuturor celor ce care vor fi la masă şedea împreună cu tine. :11. Căci , oricine se înalţăpe sine se va smeri, va fi smerit; şi cine iar cel ce se smereşte, pe sine se va fi înălţatînălţa. (Lc14Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=14#7-11 14,7-11])

====Rugăciunea smerită îndreaptă omul==== :9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta: :10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. :11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. :12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. :13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. :14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. ''(Lc18Luca [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=18#9-1418, 9-14])

:17Urmaţi17. Fraţilor, faceţi-mă pe mine, fraţilor, vă urmăritorii mei şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe aceia care o umblă astfel precum ne aveţi în pildă pe noi. :18Căci 18. Căci mulţi, despre care v'-am spus de multe orivorbit adeseori, şi iar acum vă mai spun şi acumplângând, plîngînd: sînt mulţi, cari se poartă ca vrăjmaşi duşmani ai crucii lui Hristos. :19Sfîrşitul lor va fi pierzarea19. Sfârşitul acestora este pieirea. Dumnezeul Pântecele este dumnezeul lor este pîntecele şi slava , iar mărirea lor este în întru ruşinea lor, şi se gîndesc la lucrurile de pe pămîntca unii care au în gând cele pământeşti. :20Dar cetăţenia 20. Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mîntuitor Mântuitor, pe Domnul Isus Iisus Hristos. , :21El 21. Care va schimba la înfăţişare trupul stării smereniei noastre smerite, şi -l va face ca să fie asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate lucrurile(Filipeni [http://bibliaortodoxa.(Flp3ro/carte.php?id=28&cap=3#17-21 3, 17-21]). 

1În clipa aceea:1. În ceasul acela, ucenicii s'-au apropiat ucenicii de Isus, Iisus şi LI-au întrebatzis: Cine,oare,Cine este mai mare în Împărăţia împărăţia cerurilor?``:2Isus a chemat 2. Şi chemând la El Sine un copilaşprunc, l -a pus în mijlocul lor,:3şi le -3. Şi a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă zic vouă: De nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşifi precum pruncii, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia împărăţia cerurilor.:4Deaceea, oricine 4. Deci cine se va smeri pe sine ca acest copilaşpruncul acesta, va fi acela este cel mai mare în Împărăţia împărăţia cerurilor.:5Şi oricine 5. Şi cine va primi un copilaş prunc ca acesta în Numele numele Meu, pe Mine Mă primeşte pe Mine.:6Dar pentru oricine 6. Iar cine va face să păcătuiască sminti pe unul din aceşti micuţi, cari dintr-aceştia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi mai de folos lui să i se atîrne atârne de gît gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat afundat în adîncul adâncul mării.:7Vai de lume7. Vai lumii, din pricina prilejurilor de păcătuiresmintelilor! Fiindcă nu se poate Că smintelile trebuie să nu vină prilejuri de păcătuire; , dar vai de omul acela omului aceluia prin care vine prilejul de păcătuire!sminteala. :8Acum, 8. Iar dacă mîna mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcatsminteşte, taie-le l şi leapădăaruncă-le dela l de la tine. Este mai , că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop sau ciung, decît să ai două mîni decât, având amândouă mâinile sau două picioareamândouă picioarele, şi să fii aruncat în focul veciniccel veşnic.:9Şi 9. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcatsminteşte, scoate -l şi leapădă aruncă-l dela de la tine. Este , că mai bine este pentru tine să intri în viaţă numai cu un singur ochi, decît să ai amîndoi decât, având amândoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheeneigheena focului.:10Feriţi-vă 10. Vedeţi să nu defăimaţi nici măcar dispreţuiţi pe unul vreunul din aceşti micuţi; căci vă spun aceştia mici, că zic vouă: Că îngerii lor , în ceruri , pururea văd pururea faţa Tatălui Meu care , Care este în ceruri.:11Fiindcă 11. Căci Fiul omului Omului a venit să mîntuiască ce era caute şi să mântuiască pe cel pierdut.:12Ce credeţi12. Ce vi se pare? Dacă un om are ar avea o sută de oi, şi se rătăceşte una din eles-ar rătăci, nu lasă el va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi ducându-se duce să caute va căuta pe cea rătăcită?:13Şi, 13. Şi dacă i se întîmplă s'-ar întâmpla s-o găsească, adevărat vă spun, adevăr grăiesc vouă că are mai multă bucurie se bucură de ea, decît mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, cari care nu se rătăciserăs-au rătăcit.:14Tot aşa, 14. Astfel nu este voia vrere înaintea Tatălui vostru celui , Cel din ceruri , ca să piară unul măcar din aceşti micuţivreunul dintr-aceştia mici.(Mt18Mat18.4) 

:11Nu zic lucrul acesta avînd în vedere nevoile mele; căci 11. N-o spun ca şi cum aş duce lipsă, fiindcă eu m'-am deprins să fiu mulţămit îndestulat cu starea în care mă găsescceea ce am. :12Ştiu 12. Ştiu să trăiesc fiu şi smerit, şi ştiu să trăiesc am şi de prisos; în belşug. În totul orice şi pretutindeni în toate m'-am deprins învăţat să fiu şi sătul şi flămîndflămând, să fiu şi în belşug şi să fiu în lipsă. :13Pot totul în 13. Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte.(Col4Flp4.12) 

:8,,. Ţi s'-a arătat, omule, ceea ce este bine, bun şi ceea ce alta Dumnezeu cere Domnul dela de la tine: dreptate, decît să faci deptate, să iubeşti mila, iubire şi milostivire şi cu smerenie să umbli smerit cu Dumezeul mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău?``!(Mica6Miheia 6.8)

:Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi 1. Umblă după lege şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, fii cu bunătaterânduială, cu smerenieneam fără ruşine, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare. :Îngăduiţi-2. Până a nu vă unii pe alţiitoca mânia mărunt ca paiele, şipână să nu ajungă la voi aprinderea mâniei Domnului, dacă unul are pricină până să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v'a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi nu vină la voiziua întărâtării Domnului. :Dar mai 3. Căutaţi pe sus de toate acesteaDomnul, îmbrăcaţi-vă cu dragosteatoţi cei smeriţi din ţară, care este legătura desăvîrşiriisăvârşiţi faptele legii Domnului; căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia; poate veţi fi feriţi de ziua mâniei Domnului.(Col3Sofonie2.123)

:7 Bărbaţilor12. Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare, purtaţi:13. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. :14. Iar peste toate acestea, la rândul vostruîmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.(Col3.12)  :7. Voi, bărbaţilor, de asemenea, trăiţi înţelepţeşte cu înţelepciune cu nevestele femeile voastre, dând cinste femeii ca unui vas fiind făpturi mai slabslabe, şi faceţi-le parte de cinste, ca unele unora care vor moşteni împreuna , împreună cu voi harul , sunt moştenitoare ale harului vieţii, ca aşa încât rugăciunile voastre să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. :8 Încolo. În sfârşit, fiţi toţi să fiţi cu aceleiaşi gânduriîntr-un gând, simţind cu alţiiîmpreună-pătimitori, iubind ca fraţiiiubitori de fraţi, miloşimilostivi, smeriţi. :9 . Nu întoarceţi rău pentru răsplătiţi răul cu răusau ocara cu ocară, nici ocară pentru ocarăci, dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la spre aceasta aţi fost chemaţi: , ca să moşteniţi binecuvântarea. :10 "Căci cine iubeşte . Cel ce voieşte să iubească viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze oprească limba de la rău, şi buzele de la cuvinte înşelătoare. sale să nu grăiască vicleşug; :11 . Să se depărteze ferească de rău şi să facă binele, bine; să caute pacea, şi s-o urmărească. urmeze;:12 . Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, drepţi şi urechile Lui iau aminte la spre rugăciunile lor. Dar Faţa , iar faţa Domnului este împotriva celor ce fac răulrele." :13 . Şi cine vă va vă face vouă rău, dacă sunteţi plini de râvnă pentru bine? :14 Chiar dacă aveţi . Dar de suferit veţi şi pătimi pentru neprihăniredreptate, ferice fericiţi veţi fi. Iar de voi! "N-aveţi frica lor să nu vă temeţi, nici o teamă de ei, şi nu va să vă tulburaţi! .:15 . Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi şi să fiţi gata totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de despre nădejdea care este în voi; dar voastră, :16. Dar cu blândeţe şi teamăcu frică, :16 având un cuget curat, pentru că cei ca, tocmai în ceea ce bârfesc purtarea voastră bună în Hristossunteţi clevetiţi, să rămână iasă de ruşine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc cei ce grăiesc de răupurtarea voastră cea bună întru Hristos. :17 . Căci este e mai bine, dacă aşa este voia lui Dumnezeu, să suferiţi pentru că faceţi binelepătimiţi făcând cele bune, decât făcând cele rele.(1Pet3.8)  :5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că faceţi răulDumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.:6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.(1Pet31Pet5.85-6)

11Nişte :10. S-au sculat martori mincinoşi se ridică, nedrepţi şi mă întreabă de ceeace cele ce nu ştiuştiam m-au întrebat. :12Îmi întorc rău 11. Răsplătit-au mie rele pentru bine: mi-bune şi au lăsat vlăguit sufletul pustiumeu. :13Şi 12. Iar eu, cînd erau când mă supărau ei bolnavi, mă îmbrăcam m-am îmbrăcat cu sac, îmi smeream sufletul şi am smerit cu post, sufletul meu şi mă rugam cu capul plecat la sînrugăciunea mea în sinul meu se va întoarce. :14Umblam plin de durere ca pentru 13. Ca şi cu un prietenvecin, pentru ca şi cu un frateal nostru aşa de bine m-am purtat; cu capul plecatca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, ca de jalea unei mameaşa m-am smerit. :15Dar cînd mă clatin eu, ei se bucură 14. Dar împotriva mea s-au veselit şi se strîngs-au adunat; se strîng fără ştirea adunatu-s-au împotriva mea, ca să mă batjocorească, cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi mă sfîşie neîncetatnu s-au căit. :16Scrîşnesc din dinţi împotriva mea15. M-au ispitit, împreună cu cei nelegiuiţibatjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu secăturile batjocoritoaredinţii lor. :17Doamne16. Doamne, pînă cînd Te când vei uita la eivedea? Scapă-mi Întoarce sufletul din cursele meu de la fapta lorcea rea, scapă-mi viaţa din ghiarele acestor pui de la lei! , viaţa mea. :18Şi eu 17. Lăuda-Te -voi lăuda , Doamne, în adunarea cea adunare mare, şi întru popor numeros Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la numărlăuda.(Ps34. 12)

14Şi El :14. Şi li se va zice: Gătiţi,gătiţi,Croiţi, croiţi faceţi drum, pregătiţi calea, luaţi daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu! . :15Căci 15. Că aşa vorbeşte Cel Prea Înaltzice Domnul, a cărui Cărui locuinţă este vecinică veşnică şi al cărui Nume Cărui nume este sfînt. ,Eu locuiesc în locuri înalte sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi în sfinţenie; dar sînt sunt cu omul zdrobit cei smeriţi şi smeritînfrânţi, ca să înviorez duhurile smerite, pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez inimile zdrobitepe cei cu inima frântă. :16Nu 16. Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în veci, nici să ţin o mînie necurmatămânie, cînd căci înaintea Mea cad ar cădea în leşin duhurile, nesimţire duhul şi sufletele pe cari care le-am făcutcreat. :17Din pricina păcatului lăcomiei lui17. Pentru fărădelegea sa, M'-am mîniat întărâtat o clipă şi , stând ascuns, l-am lovit, M'am ascuns, în supărarea întru mânia Mea. Şi el, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult , mergea pe căile calea inimii lui. sale! :18I-am 18. Am văzut căile, sale şi totuş îl voi tămădui; vindeca, îl voi călăuzipovăţui, îl voi odihni şi -l îl voi mîngîia, pe el şi pe ceice plîng împreună cu elmângâia.(Is57.14-18)  ====Dumnezeu mângâie pe cei smeriţi====

====:4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!:5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri. :6. Dar Dumnezeu mîngîie , Cel ce mângâie pe cei smeriţi====, ne-a mângâiat pe noi cu venirea lui Tit.(2Cor7.6)

:21Împrieteneşte21. Împacă-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea cazi la pace; te vei bucura astfel iarăş . Atunci bine va fi de fericiretine. :22Primeşte 22. Primeşte, te rog, învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui. ; :23Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă 23. Dacă te vei întoarce întorci la Cel Atot puternicşi te smereşti, dacă depărtezi fărădelegea din nedreptatea de cortul tău, 24. :24Aruncă dar Atunci aurul în ţărînătău îl vei preţui drept ţărână şi comorile Ofirului drept pietricele, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor! :25Şi atunci 25. Pentru că Cel Atot puternic Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia tapentru tine sloi de aur şi grămezi de argint. :26Atunci 26. Atunci tu te vei desfăta întru Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, Atotputernic şi îţi ridica-vei ridica faţa spre ta către Dumnezeu. :27Îl 27. Tu vei ruga, chema numele Lui şi El te va asculta, auzi şi îţi tu vei putea împlini juruinţeletale. :28Pe ce 28. Când te vei pune mîna îţi hotărî să faci un lucru, lucrul îl vei izbuti şi lumina va izbuti, străluci pe cărările toate drumurile tale va străluci lumina. , :29Vină smerirea29. Fiindcă Dumnezeu smereşte pe mândri şi mândria, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută şi mântuieşte pe cel cu acela care-şi pleacă ochii plecaţiîn pământ. :30El va izbăvi chiar şi 30. El izbăveşte pe cel vinovatnevinovat şi tu la fel vei scăpa, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor când mâinile talevor fi curate".``(Iov22.29)- Elifaz

:1. Eu,Nabucodonosor,Nebucadneţar, împăratul, către toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile, cari locuiesc pe tot pămîntul: Să aveţi multă pace! :2Am găsit cu cale să fac cunoscut semnele şi minunile, pe cari le -a făcut Dumnezeul cel Prea Înalt faţă stam fără de mine. :3Cît de mari sînt semnele Lui şi cît de puternice sînt minunile Lui! Împărăţia Lui este o împărăţie vecinică, şi stăpînirea Lui dăinuieşte din neam în neam! :4Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit grijă în casa mea, şi fericit bucuros de viaţă în palatul patul meu. :5Am 2. Am visat un vis, care m'-a înspăimîntatînspăimântat; gîndurile de cari eram urmărit şi gândurile mele când stam culcat în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groazăpe care le-am avut m-au frământat adânc. :6Am 3. Şi am poruncit atunci să mi se aducă înaintea în faţa mea pe toţi înţelepţii Babilonuluidin Babilon, ca care să-mi tîlcuiască tâlcuiască visul. :7Îndată 4. Atunci au venit vrăjitoriisosit tâlcuitorii de semne, prezicătorii, caldeii şi cititorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Lele-am spus visul, şi dar ei nu mi l-au putut tîlcuidat tâlcuirea lui. :8La 5. Iar în cele din urmă de tot, s'-a înfăţişat înaintea mea Daniel, numit al cărui nume este Beltşaţar, după numele dumnezeului meu, şi care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi. Ial Duhul Dumnezeului celui Sfânt şi i-am spus visul, şi am zis: :9-6. "Beltşaţar,tu,Beltşaţaremai-marele tâlcuitorilor de semne, căpetenia vrăjitorilortu, cel în care ştiu că ai în tine duhul dumnezeilor sfinţi, locuieşte Duhul lui Dumnezeu celui Sfânt şi că pentru tine nici o taină nu -ţi este grea; deci tîlcuieşte-mi vedeniile, ia aminte la visul pe cari lecare l-am avut în vis. visat şi spune-mi tâlcuirea lui!:10Iată vedeniile cari mi7. Vedenia pe care am avut-au trecut prin capo, cînd când eram culcat în pat. patul meu, a fost: "Mă uitam, şi iată că un copac în mijlocul pămîntului era un copac pământului, înalt foarte înalt. :11Copacul acesta s'a făcut mare 8. Copacul creştea şi era puternic, vîrful şi vârful lui se înălţa pînă ajungea până la ceruri, cer şi se putea vedea dela marginile întregului pămîntpână la capătul pământului. :12Frunza 9. Frunzişul lui era frumoasăfrumos şi roadele lui multe, şi avea roade multe; în el se găsea hrană pentru toţi; se afla în el. Sub el căutau umbră fiarele cîmpului se adăposteau supt umbra luicâmpului, păsările cerului îşi făceau cuibul iar în ramurile lui, îşi făceau cuiburi păsările cerului şi orice făptură vie se hrănea din else hrăneau toate vieţuitoarele. :13În vedeniile cari10. Priveam în vedenia pe care am avut-mi treceau prin capo, când eram în patul meuşi iată un înger, mă uitamun sfânt, şi iată că s'a pogorît se cobora din ceruri un străjer sfînt. ; :14El 11. El a strigat cu putere glas tare şi a vorbit poruncit aşa: ,,Tăiaţi Doborâţi copacul, şi rupeţi ramurile; scuturaţi tăiaţi-i frunza crengile, scuturaţi frunzele lui şi risipiţi împrăştiaţi roadele; fugăriţi fiarele lui, ca animalele să fugă de supt sub el, şi păsările din ramurile frunzişul lui! :15Dar trunchiul cu 12. Iar butucul şi rădăcinile lui, lăsaţi -l să rămână în pământ în pămînt, şi legaţi -l cu lanţuri legături de fer fier şi de aramă, în iarba de pe cîmp, ca câmpului! Din roua cerului să fie udat de roua cerului, şi cu dobitoacele câmpului să fie la un loc cu fiarele în împartă iarba pămîntuluipământului. :16Inima 13. Inima lui să nu mai fie inimă de om i se va preface într', ci o inimă de fiară, dobitoc să-i fie dată şi vor trece şapte vremuri ani să treacă peste el. ! :17Hotărîrea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor14. Această hotărâre se sprijină pe porunca îngerilor, şi pusă la cale înaintea iar porunca sfinţilor, este ca să ştie cunoască cei vii că Cel Prea Înalt stăpîneşte Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că pe care o dă cui îi place, vrea şi înalţă pe poate să ridice peste ea pe cel mai de jos dintre oameni!`` .:18Iată 15. Acesta este visul pe care l-am visateu, euregele Nabucodonosor, împăratul Nebucadneţar. Tuiar tu, Beltşaţar, tîlcuieşte -lspune tâlcuirea lui, fiindcă căci toţi înţelepţii din împărăţia mea regatului meu nu pot să -mi -l tîlcuiască; tu facă cunoscută tâlcuirea. Tu însă poţieşti în stare, căci fiindcă ai în tine duhul dumnezeilor sfinţiDuhul Dumnezeului celui Sfânt".`` :19Atunci 16. Atunci Daniel, numit al cărui nume este Beltşaţar, a rămas uimit înmărmurit pentru o clipă, şi gîndurile gândurile lui îl tulburaus-au tulburat. Împăratul Regele a luat prins din nou cuvîntul, a grăi şi a zis: "Beltşaţar,,Beltşaţare, visul şi tâlcuirea lui să nu te turbure visul şi tîlcuireaînfricoşeze!``. Şi " Răspuns-a Beltşaţar şi a răspunszis: "O,,Domnul meustăpâne, visul acesta să fie pentru vrăjmaşii tăicei ce te urăsc pe tine, şi tîlcuirea iar tâlcuirea lui pentru protivnicii vrăjmaşii tăi! :20Copacul 17. Copacul pe care tu l-ai văzut, care se făcuse atît de mare şi puternic, încît i se înălţa vîrful pînă care cu vârful ajungea până la ceruri cer şi se vedea dela toate capetele pămîntului; până la capătul pământului, :21copacul acesta18. Cu frunziş frumos, a cărui frunză era aşa de frumoasă cu rod mult şi din care avea roade atît de multe şi în care era hrană pentru se hrăneau toţi, supt sub care se adăposteau fiarele cîmpuluicâmpului, şi iar în ramurile căruia îşi lui făceau-cuibul cuiburi păsările cerului, :22eşti 19. Acela eşti tu, împărateo, rege, tu, care te-ai ajuns mare mărit şi te-ai făcut puternic, a cărui mărime a ai crescut şi s'a înălţat pînă ai ajuns până la ceruri, şi a cărui stăpînire se întinde pînă ai stăpânirea ta până la marginile pămîntuluimarginea pământului. :23Împăratul 20. Iar că a văzut pe regele un înger, un străjer sfînt pogorîndusfânt, coborându-se din cer şi zicîndzicând: ,,Tăiaţi Doborâţi copacul, şi nimiciţi -l; , dar trunchiul cu butucul şi rădăcinile lui lăsaţi -l le în pămînt, pământ şi legaţi -l cu lanţuri în legături de fer fier şi de aramă, în iarba pământului, şi de pe cîmp, ca roua cerului să fie udat de roua cerului, şi cu animalele câmpului să stea la un loc cu fiarele cîmpului, pînă fie părtaş până ce vor trece şapte vremuri peste el``. şapte ani, :24Iată tîlcuirea acestui fapt21. Aceasta înseamnă, o, împăraterege, iată hotărîrea că hotărârea Celui Prea Înalt, care Preaînalt se va împlini asupra domnului peste stăpânul meu împăratul. regele, :25Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, 22. Că tu vei fi alungat dintre oameni şi vei locui la un loc împreună cu fiarele cîmpului, animalele câmpului şi îţi vor da să mănînci vei mânca iarbă ca la boi; şi din roua cerului vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tineşapte ani, pînă până ce tu vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte Preaînalt are stăpânirea peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vreavoieşte. :26Porunca 23. Şi dacă a poruncit să lase trunchiul cu butucul şi rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta îţi regatul tău va rămînea ţie fi ocrotit pentru tine îndată ce tu vei recunoaşte stăpînirea Celui ce este în cerurică Cerul are stăpânirea. :27Deaceea24. De aceea, împărateo, rege, placăplăcut să-ţi fie sfatul meu! Pune capăt păcatelor înaintea ta: Răscumpără păcatele tale, prin fapte de dreptate şi trăieşte în neprihănire, rupe -o cu nelegiuirile nedreptăţile tale, şi ai prin milă de către cei nenorociţisăraci, şi poate că ţi se va prelungi fericirea! dacă vrei ca bunăstarea în care te afli să dăinuiască". :28Toate aceste lucruri 25. Totul s'au -a împlinit asupra împăratului Nebucadneţarcu regele Nabucodonosor. :29După 26. După douăsprezece luni, pe cînd când regele Nabucodonosor se plimba pe acoperişul palatului împărătesc în palatul regal din Babilon, :30împăratul 27. A prins a luat cuvîntul, şi a zisgrăi zicând: ,,"Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit clădit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei întru tăria puterii mele şi spre slava măreţiei cinstea strălucirii mele, ca reşedinţă regală?`` " :31Nu se sfîrşise 28. Pe când cuvântul era încă vorba aceasta a împăratuluiîn gura regelui, şi un glas s'-a pogorît coborât din cer şi a zis: "Ţie,rege Nabucodonosor,Află, împărate Nebucadneţar, că ţi se spune: Regatul s'-a luat împărăţia! de la tine. :32Te vor izgoni din mijlocul oamenilor29. Şi dintre oameni vei fi izgonit, şi vei locui la un loc cu fiarele cîmpului; îţi vor da să mănînci animalele câmpului şi vei paşte iarbă ca la boi, şi vor trece şapte ani peste tine şapte vremi, pînă până ce vei recunoaşte că Cel Prea Înalt stăpîneşte Preaînalt are putere peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vreavoieşte!`` - " :33Chiar în clipa aceea, 30. Îndată s'-a împlinit cuvîntul acela cuvântul asupra lui Nebucadneţar. A Nabucodonosor, căci a fost izgonit din mijlocul oamenilor, alungat dintre oameni şi a mîncat mâncat iarbă ca boii, animalele şi trupul i -a fost lui era udat de roua cerului, pînă rouă până când părul i -a crescut părul ca penele vulturului, vulturilor şi unghiile ca ghiarele păsărilor.`` :34După 31. "Şi după trecerea vremii sorociteacestui timp, eu, NebucadneţarNabucodonosor, am ridicat ochii spre mei la cer, şi mintea mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvîntat din nou şi am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am lăudat adus laudă şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinicpreamărire, Acela a cărui stăpînire că puterea Lui este vecinicăputere veşnică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte iar împărăţia Lui din neam în neam. :35Toţi 32. Toţi locuitorii pămîntului pământului sînt socotiţi ca o nimica înaintea Lui; şi El face ce vrea voieşte cu oastea cerurilor oştirea cerească şi cu locuitorii pămîntului, pământului şi nimeni nu poate să stea împotriva mîniei -L împiedice la lucrul Lui, nici şi să -I zică:,, "Ce faciTu?`` " :36În vremea aceea, 33. În acelaşi timp mi -a venit mintea înapoi; slava împărăţiei melela loc şi, spre gloria regatului meu, mi-a venit iarăşi măreţia şi strălucirea mea mi s'au dat înapoi; şi sfetnicii mei şi mai marii mei din nou dregătorii cei mari m'-au căutat; am chemat şi regatul mi-a fost pus iarăş peste împărăţia meadat în stăpânire, şi iar puterea mea a crescutşi mai mult. :37Acum34. Acum, eu, NebucadneţarNabucodonosor, laud, înalţ şi slăvesc preamăresc pe Împăratul cerurilor, căci cerului; toate lucrările faptele Lui sînt sunt adevărate, toate şi căile Lui sînt drepte, şi El iar pe cei ce umblă mândri poate să -i smerească pe ceice umblă cu mîndrie!``"(Daniel 4.3734) 

1După aceste lucruri, :1. Iar după aceasta iată ce s'-a întîmplat. mai întâmplat: Nabot, din Izreeliteanul avea în Izreel, avea o vie la Izreel, lîngă casa lângă curtea lui Ahab, împăratul regele Samariei. :2Şi 2. Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a vorbit astfel lui Nabotzis: ,,Dă"Să-mi dai mie via ta, ca să -mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte e aproape de casa mea. În ; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bunădecât aceasta, sau dacă-ţi vine îţi convine mai bine, îţi voi plăti preţul ei în da argintcât preţuieşte ea".`` :3Dar 3. Nabot însă a răspuns lui zis către Ahab: ,,"Să mă ferească Domnul Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!`` ":4Ahab 4. Şi a intrat în casă, venit Ahab acasă trist şi mîniat, din pricina cuvintelor, pe cari mânios pentru cuvântul care i le -l spusese Nabot din IzreelIzreeliteanul, zicând: ,,Nu-ţi voi da îi dau moştenirea părinţilor mei!`` . Şi cu duhul tulburat, s'-a culcat pe patîn patul său, şi s-a întors cu faţa, la perete şi n'-a mîncat nimicmâncat. :5Nevastă-sa 5. Atunci a intrat Izabela a venit , femeia lui la el, şi i -a zis: ,,Pentruce îţi "De ce este tristă inima întristat duhul tău şi nu mănîncimănânci?`` " :6El i -6. Iar el a răspunszis: ,,Am "Când am vorbit cu Nabot din Izreel, Izreeliteanul şi i-am zis: ,Dă-mi via ta pe preţ de argint; bani, sau, dacă vrei, îţi voi da o să-îi dau altă vie în locul ei.`` Dar , el a zis: ,,Nu pot să-ţi dau via mea!, că este moştenirea părinţilor mei". :7Atunci 7. A zis Izabela, nevasta femeia lui, i -a zis: "Ce cârmuire ar mai fi în Israel,,Oare nu domneşti dacă tu acum peste Israelai face tot aşa? Scoală-te, ia şi mănîncă mănâncă şi fii cu inima veselăvoie bună, căci eu îţi voi da că via lui Nabot din IzreelIzreeliteanul ţi-o dau eu!`` " :8Şi 8. Apoi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea inelul lui Ahab, şi le -a trimes bătrînilor trimis aceste scrisori la bătrânii şi dregătorilor cari la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu Nabot în cetatea luiel acolo. :9Iată ce a scris în aceste 9. În scrisoriînsă ea scria aşa: ,,"Vestiţi un tuturor să postească post; şi puneţi pe Nabot în fruntea înaintea poporului, . :10şi puneţi -i în faţă 10. Şi aduceţi doi oameni de nimic, cari netrebnici să mărturisească astfel împotriva luişi să spună: ,Tu ai blestemat Ai hulit pe Dumnezeu şi pe împăratul!` Apoi scoateţi rege; şi apoi să-l scoateţi afară, împroşcaţi şi să-l ucideţi cu pietre, şi aşa să moară".`` :11Oamenii din cetatea 11. Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrînii bătrânii şi dregatorii cari fruntaşii care locuiau cu el în cetate, au făcut aşa cum le spusese poruncise Izabela, după şi cum era scris în scrisorile pe cari li le trimisese trimise de ea. lor: :12Au 12. Au vestit un post, tuturor şi au pus pe Nabot în fruntea înaintea poporului. :13Cei 13. Atunci au ieşit doi oameni de nimic au venit ticăloşi. şi s'au aşezat în faţa stat împotriva lui; Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au mărturisit aşa înaintea poporului, împotriva lui Nabotzis: ,,"Nabot a blestemat hulit pe Dumnezeu şi pe împăratul!`` Apoi rege". Iar ei l-au scos afară din cetate, şi l-au împroşcat bătut cu pietre, şi a murit. :14Şi 14. Apoi au trimes trimis la Izabela să -i spună Izabelei: ,,"Nabot a fost împroşcat omorât cu pietre, şi a murit".`` :15Cînd a auzit 15. Auzind Izabela că Nabot fusese împroşcat cu a fost bătut eu pietre şi că murisea murit, a zis lui către Ahab: ,,"Scoală-te şi ia în stăpînire stăpânire via lui Nabot din IzreelIzreeliteanul, care n'-a vrut să ţi -o dea pe preţ de argintvândă cu bani; căci că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit.`` !" :16Ahab16. Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, auzind că s-a murit Nabotîmbrăcat cu sac, şi apoi s'-a sculat Ahab ca să se pogoare ducă la via lui Nabot din Izreel ca s'Izreeliteanul şi să o ia în stăpînirestăpânire. :17Atunci cuvîntul 17. Atunci a fost cuvântul Domnului a vorbit lui către Ilie, Tişbitul, astfelTesviteanul: :18,,. "Scoală-te şi pogoară-te înaintea ieşi în întâmpinarea lui Ahab, împăratul regele lui Israel la Samaria; iată -l, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s'-a pogorît s'dus ca să o ia în stăpînire. stăpânire, :19Să 19. Şi spune-i spui: ,Aşa vorbeşte grăieşte Domnul: ,Nu eşti tu un ucigaş Ai ucis şi un hoţvrei încă să intri în moştenire?` Şi să -i mai spui: ,Aşa vorbeşte zice Domnul: ,Chiar în În locul unde au lins cînii sîngele câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge cînii câinii şi sîngele sângele tău.`` !", :20Ahab 20. Şi a zis lui Ahab către Ilie: ,,"M'-ai găsitaflat, vrăjmaşule?`` Şi duşmanule, şi aici!" Iar el a răspunszis: ,,"Te-am găsitaflat, pentrucă căci te-ai vîndut ca încumetat să faci ce este rău săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnuluişi să-L minţi.`` :21,,Iată ce . Aşa zice Domnul: ,Voi "Iată voi aduce nenorocirea peste tine; necazuri şi te voi mătura, şi voi nimici pe oricine este al stârpi din ai lui Ahabpe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod , în Israel, ;:22şi 22. Şi voi face casei tale cu casa ţa cum am făcut casei cu casa lui Ieroboam, fiul lui NebatNabat, şi casei cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentrucă pentru fărădelegea cu care M'-ai mîniat mâniat şi ai făcut dus pe Israel să păcătuiascăîn păcat".`` :23Domnul a vorbit 23. Asemenea şi despre pentru Izabela, şi a zisgrăit Domnul: ,,Cînii "Câinii vor mînca mânca pe Izabela lîngă întăritura pe zidul Izreelului. :24Cine 24. Cine va muri în cetate din casa ai lui Ahabîn cetate, va fi mîncat de cînipe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe cîmp va fi mîncat de acela păsările cerului.`` îl vor mânca; :25N'25. Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se fi vîndut pentruca să facă ce este rău încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, ca Ahab, pe la care nevastăl-a împins Izabela soţia sa Izabela îl aţîţa la aceasta. :26El 26. S-a lucrat în chipul cel mai urîciospurtat rău ca un ticălos, mergînd urmând după idoli, cum făceau Amoriţii, au făcut Amoreii pe cari care Domnul i-i izgonise Domnul dinaintea copiilor a izgonit de la faţa fiilor lui Israel". :27Dupăce 27. Când a auzit Ahab toate cuvintele lui Ilieacestea, a început să plângă, Ahab şi -a rupt hainelesale, şi s-a pus un îmbrăcat pesta trupul său cu sac pe trup, a postit şi a postit: se culca cu sacul acesta, dormit în sac şi mergea înceta umblat trist. :28Şi cuvîntul 28. Atunci a fost cuvântul Domnului a vorbit lui către IlieTesviteanul, Tişbitulpentru Ahab, astfelşi a zis Domnul: :29,,Ai văzut . "Vezi cum s'-a smerit Ahab înaintea Mea? Pentrucă Fiindcă s'-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce nenorocirea necazurile în timpul vieţii zilele lui; , ci în timpul vieţii zilele fiului său lui voi aduce nenorocirea casei necazurile peste casa lui!``"(1Imp213Regi21.29)

1Manase avea :1. Manase era de doisprezece ani cînd când s-a ajuns împărat, făcut rege şi a domnit cincizeci şi cinci de ani la în Ierusalim. :2El 2. Acesta a făcut ce este rău lucruri neplăcute înaintea ochilor Domnului, umblând după urîciunile neamurilor pe cari le izgonise urâciunile popoarelor izgonite de Domnul dinaintea copiilor din faţa fiilor lui Israel. :3A zidit iarăş înălţimile 3. Căci a făcut din nou locurile înalte pe cari care le dărîmase sfărâmase Iezechia, tatăl său Ezechia. A ridicat altare Baalilor, şi a aşezat jertfelnice pentru baali, a făcut idoli AstarteeiAşere, şi s'-a închinat înaintea întregei oştiri a cerurilor la toată oştirea cerească şi i -a slujit. ; :4A zidit altare 4. A făcut jertfelnice şi în Casa templul Domnului, măcar că despre care Domnul zisese: ,,"În Ierusalim va fi Numele numele Meu pe vecie.`` în veci"; :5A 5. A zidit altare întregei oştiri a cerurilor, jertfelnice pentru toată oştirea cerească în cele două curţi ale Casei amândouă curţile templului Domnului. :6Şi -6. Tot el a trecut fiii prin foc pe fiii săi în valea fiilor lui Ben-Hinom; umbla cu descîntece şi vrăjitoriia făcut vrăjitorie, farmece şi ţinea la el magie; a adus oameni cari care chemau duhurile morţilor şi fermecători; şi cari -i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea a înmulţit relele împotriva Domnului, ca să mâniindu-L mînie. :7A pus chipul 7. Apoi a făcut un idol cioplit al idolului pe care şi l-l făcuse, a aşezat în Casa templul lui Dumnezeu, despre care deşi Dumnezeu spusese lui grăise către David şi fiului său către Solomon, fiul lui: ,,"În casa aceasta, templul acesta şi în Ierusalim, Ierusalimul pe care l-am ales din dintre toate seminţiile lui Israel Îmi , îmi voi pune Numele pe vecie. numele Meu în veac;:8Nu 8. Mai mult, nu voi mai strămuta pe îngădui ca piciorul lui Israel să păşească afară din ţara pământul acesta, pe care l-am dat -o părinţilor voştrilor, numai să caute să împlinească dacă ei vor fi stăruitori în a face tot ce le-am poruncitspus, după toată legea, învăţăturile rânduielile şi poruncile date prin Moise".`` :9Dar 9. Însă Manase a fost pricina că dus pe Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului s'la atâta rătăcire, încât ei au rătăcit şi au făcut săvârşit mai rău mai mult decît neamurile decât acele popoare pe cari care Domnul le nimicise Domnul dinaintea copiilor stârpise din faţa fiilor lui Israel. :10Domnul 10. De aceea a vorbit grăit Domnul lui Manase şi poporului său, dar ei n'-au vrut să asculteascultat. :11Atunci 11. De aceea a adus Domnul a trimes împotriva lor peste ei pe căpeteniile oştirii împăratului armatei regelui Asiriei, cari care l-au prins pe Manase cu arcanul şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri cătuşe de aramă, fier şi l-au dus la Babilon. :12Cînd a fost la strîmtoare12. Şi în strâmtorarea sa, s'el a rugat căutat faţa Domnului, Dumnezeului lui, său şi s'-a smerit adînc foarte înaintea Dumnezeului părinţilor săi. :13I 13. Iar dacă s-a făcut rugăciuni; şi Domnulrugat, lăsînduDumnezeu l-Se înduplecat, a auzit şi i -a ascultat cererile, rugăciunea lui şi l -a adus înapoi la Ierusalim , în împărăţia luiregatul său. Şi Manase a cunoscut Manase că Domnul este DumnezeuDumnezeul cel adevărat. :14După 14. După aceea, a zidit el zidul cel din afară din cetatea al cetăţii lui David, la în partea de apusa Ghihonului, spre Ghihon în pe vale, un zid care se întindea pînă şi până la poarta peştilor şi cu care , a înconjurat dealulOfelul, şi l -a făcut foarte înalt. A pus şi a aşezat căpetenii de război în oaste prin toate cetăţile întărite ale lui Iuda. :15A înlăturat din Casa Domnului 15. Apoi a doborât pe dumnezeii cei străini şi idolul Astarteei, a dărîmat cel din templul Domnului şi toate altarele capiştele pe cari care le zidise pe muntele Casei templului Domnului şi la în Ierusalim, şi le -a aruncat afară din cetate. :16A aşezat din nou altarul 16. A făcut la loc jertfelnicul Domnului, şi a adus pe el jertfe de mulţămire împăcare şi de laudă, şi a poruncit iar lui Iuda i-a spus să slujească Domnului, Dumnezeului lui Israel. :17Poporul jertfea tot 17. Poporul mai aducea jertfe pe înălţimilocurile înalte, dar numai Domnului Dumnezeului pentru Domnul Dumnezeul său. :18Celelalte 18. Celelalte fapte ale lui Manase, şi rugăciunea lui către Dumnezeul lui, său şi cuvintele proorocilorvăzătorilor, cari care is-au vorbit grăit în Numele numele Domnului, Dumnezeul Dumnezeului lui Israel, sînt se găsesc scrise în faptele împăraţilor istoria regilor lui Israel. :19Rugăciunea 19. Şi rugăciunea lui şi felul în care cum l -a ascultat pe el Dumnezeu, şi toate păcatele lui şi nelegiuirile fărădelegile lui, şi locurile unde în care el a zidit înălţimi locuri înalte şi a înălţat idoli Astarteei aşezat chipurile Astartei şi chipuri ciopliteidolii, înainte de a se smeri, sînt se găsesc scrise în cartea istoria lui Hozai. (2Cron33.12,19)

39Maria s'a sculat chiar :39. Şi în zilele aceleaacele zile, şi sculându-se Maria, s-a plecat dus în grabă spre munţiîn ţinutul muntos, într'-o cetate a seminţiei lui Iuda. :40A 40. Şi a intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisaveteisalutat pe Elisabeta. :41Cum 41. Iar când a auzit Elisaveta urarea Elisabeta salutarea Mariei, i -pruncul a săltat pruncul în pîntece, pântecele ei şi Elisaveta Elisabeta s'-a umplut de Duhul Sfînt. Duh Sfânt, :42Ea 42. Şi cu glas mare a strigat cu glas tareşi a zis: ,,Binecuvîntată Binecuvântată eşti tu între femei, şi binecuvîntat binecuvântat este rodul pîntecelui pântecelui tău. :43Cum mi -a fost dat 43. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine maica Maica Domnului meu? :44Fiindcă 44. Că iată, cum mi -a ajuns veni la urechi urechile mele glasul urării salutării tale, mi -pruncul a săltat pruncul în pîntece de bucurieîn pântecele meu. :45Ferice de 45. Şi fericită este aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, că se vor împlinicele spuse ei de la Domnul.`` :46Şi Maria 46. Şi a zisMaria: ,,Sufletul Măreşte sufletul meu măreşte pe Domnul, . :47şi mi se bucură 47. Şi s-a bucurat duhul în meu de Dumnezeu, Mîntuitorul Mântuitorul meu, :48pentrucă 48. Că a privit căutat spre starea smerită a smerenia roabei Sale. Căci Că, iată că deacum încolo, de acum mă vor ferici toate neamurile îmi vor zice fericită, :49pentrucă . 49. Că mi-a făcut mie mărire Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mineşi sfânt este numele Lui. Numele Lui este sfînt, :50şi îndurarea 50. Şi mila Lui se întinde din în neam şi în neam peste spre cei ce se tem de El. :51El 51. Făcut-a arătat putere tărie cu braţul Lui; Său, risipit-a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri mândri în inima cugetul inimii lor. :52A răsturnat 52. Coborât-a pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi. , :53Pe 53. Pe cei flămînzi flămânzi i -a săturat umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goaledeşerţi. :54A venit în ajutorul robului său 54. A sprijinit pe Israel, căci slujitorul Său, ca să-Şi -a adus aducă aminte de îndurarea mila Sa, - :55cum făgăduise părinţilor 55. Precum a grăit către părinţii noştri, -faţă de lui Avraam şi sămînţa seminţiei lui , în veac.``(Lc1Lc39.48)

====IsusIisus, model suprem de smerenie====

:9Saltă de veselie9. Bucură-te foarte, fiica Sionului! Strigă de bucurie, veseleşte-te, fiica Ierusalimului! Iată că , căci iată Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit drept şi biruitor, ; smerit şi călare pe un măgarasin, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţemânzul asinei. <br /> :10Voi 10. El va nimici carăle de război carele din Efraim, şi caii din Ierusalim, şi arcurile arcul de război vor va fi nimicitefrânt. El va vesti nemurilor pacea, popoarelor şi împărăţia Lui se va stăpîni dela întinde de la o mare până la cealaltă, mare şi dela rîu pînă de la Eufrat până la marginile pămîntuluipământului.(Zah [[Cartea lui Zaharia|Zaharia]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=82&cap=9#9.-10 9, 9-10])

:5Să aveţi 5. Gândul acesta să fie în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: Iisus,<br /> :6El6. Care, măcar că avea chipul lui Dumnezeufiind în chip, totuş n'-a socotit o ştirbire a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă fi El întocmai cu Dumnezeu, <br /> :7ci 7. Ci S'-a desbrăcat deşertat pe sine însuş şi a luat un Sine, chip de robluând, făcîndufăcându-Se asemenea oamenilor. :8La , şi la înfăţişare a fost găsit aflându-Se ca un om, <br /> 8. S'-a smerit şi S'a făcut pe Sine, ascultător pînă făcându-Se până la moarte, şi încă moarte de pe cruce. <br /> :9Deaceea 9. Pentru aceea, şi Dumnezeu L -a înălţat nespus de mult, preaînălţat şi I -a dat Numeledăruit Lui nume, care este mai pe sus presus de orice nume; <br /> :10pentruca, în Numele 10. Ca întru numele lui Isus, Iisus tot genunchiul să se plece orice genunchi , al celor cereşti şi al celor din ceruri, de pe pămînt pământeşti şi al celor de supt pămînt, dedesubt.<br /> :11şi orice limbă 11. Şi să mărturiseascătoată limba că Domn este Iisus Hristos, spre întru slava lui Dumnezeu -Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.(Flp2[[Epistola către Filipeni|Filipeni]] [http://bibliaortodoxa.8ro/carte.php?id=28&cap=2#5-11 2, 5-11]).

:9Fratele dintr'o stare de jos 9. Iar fratele cel smerit să se laude cu înălţarea lui. întru înălţimea sa, :10Bogatul10. Şi cel bogat întru smerenia sa, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci pentru că va trece ca floarea ierbii. :11Răsare 11. Căci a răsărit soarele cu căldura lui arzătoare, arzător şi usucă a uscat iarba: şi floarea ei cade jos, a căzut şi frumuseţea înfăţişării feţei ei piere: a pierit; tot aşa se va vesteji veşteji şi bogatul în umbletele luialergăturile sale.(Iac1.10)