Modificări

Salt la: navigare, căutare

Septuaginta

1.420 de octeți adăugați, 12 octombrie 2023 19:21
m
fără descrierea modificării
{{VechiulTestament}}
'''Septuaginta''' (nume care derivă din latinescul „şaptezeci”„șaptezeci”, citată uneori prin '''LXX''') este o traducere din secolul al III-lea î.Hr. a [[Vechiul Testament|Scripturilor ebraice]] în greceştegrecește. Este [[Vechiul Testament]] [[canon]]ic din [[Biserica Ortodoxă]].
==Istoric==
Traducerea Septuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeual II-lea ''Philadelphos'' (283-246 î.Hr.), care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înţelepciunea înțelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost în consecință traduse în această limbă. Filosoful Philon din Alexandria (cunoscut și sub numele ''Filon Iudeul'') spune că un motiv al traducerii ar fi fost și acela de a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora.<ref>[http://www.archive.org/details/TheWorksOfPhiloJudaeusVolII Yonge, C.D., ''The Works Of Philo Judaeus Vol.II'' (1854)]</ref> Conform altei ipoteze, în consecinţăPtolemeu însuși s-ar afla la originea acestei inițiative, din dorința de a cunoaște codul de legi al unei comunități importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.
''Scrisoarea lui Aristeas'', cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar, din [[Ierusalim, şi ]] și i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui [[Israel ]] au fost aleşi aleși câte şase șase traducători, ducânduajungându-ne se astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi șaptezeci și doi. (Alte alte relatări vorbesc de şaptezeci șaptezeci sau de şaptezeci şi șaptezeci și cinci.) Iniţial a fost tradusă doar Tora (primele cinci cărţi), dar ulterior au fost adăugate alte traduceri (şi chiar compoziţii) acestei colecţii. În vremea [[Iisus Hristos|Domnul]]ui, Septuaginta era Biblia folosită de majoritatea evreilor elenişti.
AstfelTermenul ''Septuaginta'' provine din expresia latină ''versio septuaginta interpretum'' („traducerea celor șaptezeci de interpreți”, sau, atunci când [[Apostoli]]i au citat Scripturile evreieşti în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor îl constituie Septuaginta (LXXlimba greacă ''ἡ μετάφρασις τῶν ἑβδομήκοντα'' - „hē metáphrasis tōn hebdomēkonta”). Dat fiind faptul că [[Evanghelia]] s-a răspândit cu precădere printre evreii elenişti şi gentili?<ref>Karen H. Jobes, Moises Silva, ''Invitation to the Septuagint'', este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primareEd. Păşind pe urmele acestor prime generaţii de creştiniPaternoster Press, [[Biserica Ortodoxă]] a continuat să considere LXX ca fiind singurul text canonic al [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]2001. Există anumite diferenţe între canonulSeptuagintei şi cel al [[Biserica RomanoISBN 1-Catolică|Bisericii Romano84227-Catolice]] şi [[Protestantism|creştinilor protestanţi]], bazate pe diferenţe de tradiţie a traducerii sau doctrină.061-3</ref>
==Diferenţe faţă de alte canoane creştine==Diferenţele faţă de Roma sunt minore şi nu au Inițial a fost niciodată subiectul controverselor dintre ortodocşi şi aceştia. Listele canonice sunt, în esenţă, aceleaşi tradusă doar ''Tora'' (unele dintre nume sunt diferite) cu următoarele diferenţe: canonul latin nu conţine primele [[I EzdraPentateuh|cinci cărți]] ), dar ulterior au fost adăugate traduceri ale altor cărți sfinte (cu toate că îi foloseşte numele pentru ceea ce ortodocşii numesc și chiar compoziții) acestei colecții. În vremea [[NeemiaIisus Hristos|II EzdraDomnul]]); sunt numai 150 de ui, Septuaginta era [[PsalmBiblia]]i în canonul latin, în timp ce LXX are 151 (iar Psalmii sunt număraţi şi împărţiţi diferit între cele două canoane, deoarece canonul latin modern se bazează pe textul masoretic evreescfolosită de majoritatea evreilor eleniști.Astfel, deşi atunci când [[VulgataApostoli]] foloseşte numărătoarea Psalmilor din i au citat Scripturile evreiești în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor l-a constituit Septuaginta(LXX); . Dat fiind faptul că [[Epistola lui IeremiaEvanghelia]] s-a răspândit cu precădere printre evreii eleniști, este în evident că LXX o carte separatăurma să devină Biblia Bisericii primare. Pășind pe urmele acestor prime generații de creștini, în timp ce în canonul latin este inclusă ca parte componentă în [[Cartea lui Baruh|BaruhBiserica Ortodoxă]]; pe lângă acestea canonul latin nu conţine nici a continuat să considere Septuaginta ca fiind singurul text canonic al [[III MacabeiVechiul Testament|III]Vechiului Testament] şi nici [[IV Macabei]]. Tradiţia romano-catolică foloseşte numărătoarea din Vulgata latină, care urmează Septuaginta. Totuşi, după Conciliul Vatican II, publicaţiile romano-catolice, inclusiv Biblia catolică şi textele liturgice au început să folosească numărătoarea din Testul masoretic.
Diferenţele faţă de Există anumite diferențe între canonul protestant provin din înţelegerea greşită a lui Martin Luther, din secolul Septuagintei și cel al XVI[[Biserica Romano-lea. Când el a tradus Vechiul Testament în germană, el a crezut în mod greşit că cea mai veche sursă pentru Vechiul Testament ar fi în ebraică, prin urmare el a găsit şi urmat aşa-numitul Text masoretic (MT), un canon ebraic din secolul al IX-lea, compilat cu largheţe ca reacţie faţă de afirmaţiile creştinilor că Scripturile Vechiului Testament aparţin Catolică|Bisericii. Astfel, MT este, de asemenea, baza textului Vechiului Testament din versiunea autorizată în limba engleză din secolul al XVIIRomano-lea ("Versiunea Regelui James"). Există numeroase diferenţe între LXX şi MT. MT nu conţine următoarele texte: [[I Ezdra]], porţiunea din [[II EzdraCatolice]] (pe care MT o numeşte simplu "Ezra") numită "și [[Rugăciunea lui Manase]]," [[Tobit]], [[Iudita]], porţiuni din [[Cartea EstereiProtestantism|Esteracreștinilor protestanți]], [[Înţelepciunea lui Solomon]], [[Ecleziasticul|Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah]] (Ecleziasticul), [[Cartea lui Baruh|Baruh]], [[Epistola lui Ieremia]], aşa-numita "adăugare la Daniel" ([[Cântarea celor trei tineri]], [[Istoria Susanei|Susana]] şi [[Istoria balaurului|Istoria omorârii balaurului şi bazate pe diferențe de tradiție a sfărâmării lui Bel]]), Psalmul 151 şi toate cele patru cărţi ale Macabeilor. În plus, Psalmii sunt număraţi şi împărţiţi diferittraducerii sau de doctrină.
==Diferenţe faţă Diferențe față de alte canoane creștine==Diferențele dntre [[canon]]ul Septuagintei și cel al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] ([[Vulgata]]) sunt minore și nu au fost niciodată subiectul controverselor dintre ortodocși și romano-catolici. Listele canonice sunt, în esență, aceleași (unele dintre nume sunt diferite) cu următoarele diferențe:[[Imagine:Codex_vaticanus.jpg|thumb|280px|right|Septuaginta:<br>o coloană cu textul din [[Cartea I a lui Ezdra]]]]* canonul latin nu conține [[I Ezdra]] (cu toate că îi folosește numele pentru ceea ce ortodocșii numesc [[Neemia|II Ezdra]]);* sunt numai 150 de [[Psalm]]i în canonul latin, în timp ce Septuaginta are 151 (iar Psalmii sunt numărați și împărțiți diferit între cele două canoane, deoarece canonul latin modern se bazează pe textul masoretic evreesc, deși [[Vulgata]] folosește numărătoarea Psalmilor din Septuaginta);* [[Epistola lui Ieremia]] este în Septuaginta o carte separată, în timp ce în canonul latin este inclusă ca parte componentă în [[Cartea lui Baruh|Baruh]];* canonul latin nu conține nici [[III Macabei|III]] și nici [[IV Macabei]];* deși tradiția romano-catolică folosea numărătoarea din Vulgata latină, care urmează Septuaginta, după Conciliul Vatican II, publicațiile romano-catolice, inclusiv Biblia catolică și textele liturgice, au început să folosească numărătoarea din textul masoretic ebraic. Diferențele dntre canonul Septuagintei și canonul [[protestantism|protestant]] provin din înțelegerea greșită a lui Martin Luther, din secolul al XVI-lea. Când el a tradus Vechiul Testament în germană, a crezut în mod greșit că cea mai veche sursă pentru Vechiul Testament ar fi în ebraică, prin urmare el a găsit și urmat așa-numitul ''Text masoretic'' (MT), un canon ebraic din secolul al IX-lea, compilat cu larghețe ca reacție față de afirmațiile creștinilor că Scripturile Vechiului Testament aparțin Bisericii. Astfel, MT este, de asemenea, baza textului Vechiului Testament din versiunea autorizată în limba engleză din secolul al XVII-lea („Versiunea Regelui James”).  Există numeroase diferențe între LXX (Septuaginta) și MT (textul masoretic). Astfel, MT nu conține următoarele texte:* [[I Ezdra]]* porțiunea din [[II Ezdra]] (pe care MT o numește simplu „Ezra”) numită „[[Rugăciunea regelui Manase]]”* [[Cartea lui Tobit]]* [[Cartea Iuditei]]* porțiuni din [[Cartea Esterei]]* [[Cartea înțelepciunii lui Solomon]]* [[Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)]]* [[Cartea lui Baruh]]* [[Epistola lui Ieremia]], așa-numita „adăugare la Daniel” ([[Cântarea celor trei tineri]])* [[Istoria Susanei]]* [[Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel]]* Psalmul 151 * toate cele patru cărți ale Macabeilor. În plus, în textul masoretic, [[Psalmi]]i sunt numărați și împărțiți diferit. ==Diferențe față de textul masoretic (MT) ==Există variaţii variații interne multiple între Septuaginta şi și Textul masoretic. Textele sună diferit în multe locuri, dând Septuagintei un ton mult mai [[Hristologie|hristologic]] şi și care a fost în mod deliberat evitat atunci când masoreţii masoreții au întocmit canonul lor anti-creştincreștin. Aceste diferenţe diferențe de nuanţe nuanțe dovedesc faptul că Apostolii au folosit Septuaginta. Mai departe sunt prezentate câteva exemple de diferenţe diferențe radicale în formulare (s-a folosit pentru textul Septuagintei traducerea Sf. Sinod de la 1914 şi și pentru textul masoretic traducerea lui D. Cornilescu):
{| border="1" cellpadding="2"
|-
! Facerea 4:7
| De ai fi adus drept şi și ai fi împărţit împărțit drept, n-ai fi păcătuit. Taci, la tine se va întoarce şi și tu îl vei stăpâni pe acela. || Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte pândește la uşăușă; dorinţa dorința lui se ţine ține după tine, dar tu să-l stăpâneştistăpânești.
|-
! Facerea 4:13
| Şi a zis Cain către Domnul: "Mai mare este vina mea decât a mi se ierta mie". || Cain a zis Domnului: "Pedeapsa mea e prea mare ca s-o pot suferi."
|-
! Ieşirea Ieșirea 21:16/17
| Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, cu moarte să se omoare. || Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.
|-
! Psalmul 39/40:6
| Jertfe şi și prinoase nu ai voit, dar trup mi-ai săvârşitsăvârșit... || Tu nu doreşti dorești nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile...
|}
==Manuscrisele de la Marea Moartă==Odată cu descoperirea Manuscriselor de la Marea Moartă pe la mijlocul secolului XX, au fost recuperate multe exemplare ale Vechiului Testament ebraic din vremea Mântuitorului şi și a Apostolilor şi și chiar mai vechi. Pe baza acestor descoperiri de la Marea Moartă, savanţii savanții din ultima jumătate de secol au pus în evidenţă evidență o asemănare puternică între Septuaginta şi și textele evreeşti evreești pre-masoretice. Într-o recenzie a mai mulţi mulți astfel de savanţisavanți, Hershal Shanks<ref> Hershal Shanks, ''4QSama - The Difficult Life of a Dead Sea Scroll'', Biblical Archaeology Review, Vol 33 No 3, May/June 2007, pp66-70.</ref> notează că ''”…multe texte ebraice [care sunt disponibile] constituie textul de bază pentru traducerile din Septuaginta…”''. Mai departe, el precizează că ''”…texte, cum ar fi 4QSama, arată că traducerile din Septuaginta sunt într-adevăr de încredere”'' şi și ''”…acordă o autoritate nouă traducerilor greceşti grecești în faţa fața textului masoretic”''. Citându-l pe Frank Moore Cross (un coautor al cărţii cărții recenzate), Hershal continuă ''”Putem doar spera să găsim o mai mare apropiere între [[tradiţiatradiția]] Septuagintei din greaca veche şi și 4QSama decât a fost descoperită până în prezent în fragmentele noastre”''.
Pe baza noilor informaţii informații furnizate de [[Manuscrisele de la Marea Moartă]], savanţii savanții confirmă tradiţia tradiția veche de milenii privind folosirea Septuagintei de către [[Biserica Ortodoxă]].
==ReferinţeReferințe==
<references/>
 
==A se vedea și==
* [[Vechiul Testament]]
* [[Hexapla]]
* [[Sfânta Scriptură]]
* [[Vulgata]]
==Legături externe==
*(en) [http://wwwSir Lancelot C.ccelL.org/bible/brenton/ Brenton, ''The Septuagint LXX: Greek and English] '', published by Sir Lancelot C.LSamuel Bagster & Sons, Ltd. Brenton*(ro) , London, 1851 [http://septuagintawww.orthoblogccel.roorg/bible/brenton/online] Septuaginta*(ro) [http://ro.wikipedia.org/wiki/Septuaginta] Wikipedia.ro - Septuaginta ==Vezi şi== *[[Hermeneutică]]*[[Sfânta Scriptură]] 
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
[[Categorie:Vechiul Testament]]
[[Categorie:Sfânta Scriptură]]
[[Categorie:Texte]]
 
[[el:Μετάφραση των Εβδομήκοντα]]
[[en:Septuagint]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.267 de modificări

Meniu de navigare