Modificări

''Scrisoarea lui Aristeas'', cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, descrie cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar, din Ierusalim, şi i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele doisprezece triburi ale lui Israel au fost aleşi câte şase traducători, ducându-ne astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi doi. (Alte relatări vorbesc de şaptezeci sau de şaptezeci şi cinci.) Iniţial a fost tradusă doar Tora (primele cinci cărţi), dar ulterior au fost adăugate alte traduceri (şi chiar compoziţii) acestei colecţii. În vremea [[Iisus Hristos|Domnul]]ui, Septuaginta era Biblia folosită de majoritatea evreilor elenişti.

Astfel, atunci când [[Apostoli]]i au citat Scripturile evreieşti în propriile lor scrieri, izvorul dominant pentru cuvintele lor îl constituie Septuaginta (LXX). Dat fiind faptul că [[Evanghelia]] s-a răspândit cu precădere printre evreii elenişti şi gentili?, este evident că LXX urma să devină Biblia Bisericii primare. Păşind pe urmele acestor prime generaţii de creştini, [[Biserica Ortodoxă]] a continuat să considere LXX ca fiind singurul text canonic al [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Există anumite diferenţe între canonulSeptuagintei şi cel al [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] şi [[Protestantism|creştinilor protestanţi]], bazate pe diferenţe de tradiţie a traducerii sau doctrină.