Modificări

În vremea când era un [[pustnic|sihastru]] trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[smerenia]] și [[ascultarea]] sa, precum și pentru [[înţelepciunea]] și [[discernământ]]ul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul [[Ioan din Rait|Ioan]], [[egumen]] al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezita să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie ''Scara'' (mai târziu numită ''Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii''). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea ''Scării'' a fost comparată mai târziu în [[monahism]] cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul [[Profet|prooroc]] [[Moise]].

Scopul tratatului este de a fi un ghid în urmarea unei vieți închinate întru totul lui Dumnezeu. Metafora scării, asemănătoare cu cea din viziunea Patriarhului Iacov, este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția CerurilorCerurulor, începând cu renunțarea la lume și sfârșind în Rai, împreună cu Domnul. Lucrarea este împărțită în treizeci de capitole, fiecare ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Inițial, capitolele erau numite ''logoi'', dar astăzi sunt mai cunoscute ca "trepte". Conținutul, ca și în cazul Legilor primite de Moise, nu cuprinde în primul rând reguli, reglementări de tot felul, ci mai ales observații asupra practicilor existente. Adesea, limbajul folosit este metaforic, pentru a ilustra mai bine natura păcatului sau a virtuții. În ansamblu, tratatul urmează o linie progresivăpogresivă, pornind de la renunțarea la lume către sfârșitul care este viața trăită întru iubirea lui Dumnezeu.

'''Leastviţa''' este denumirea sub care a circulat în Ţările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului [[Ioan Scărarul]], ''Scara dumnezeiescului urcuş'', mai cu seamă în urma traducerii făcute de Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire răspandire şi având impactul cel mai puternic în epocă.

În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de ''Leastviţa'' a avut o mare răspândire şi un impact deosebit, motivul scrierii fiind zugrăvit zugravit pe pereţii mănăstirilor mănastirilor [[Suceviţa]] si [[Râşca]]. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuşi foloseşte motivul ''Leastviţei'' pentru [[Coloana Infinitului]] de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroşi artişti plastici şi meşteri populari continuă să-l foloseascăfoloseasca.

Pătrunderea Pătrundera scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele greceşti, dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au păstrat pastrat din secolul secoluul al XV-lea. De aici provine şi denumirea de "Leastviţa" sau "Lestviţa". Unii cercetători sunt de părere ca "Scara" a pătruns prin manuscrisele greceşti mult mai devreme şi de aici a fost tradusă direct în limba româna. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii româneşti faţa de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie să fi fost mare, de vreme ce Î. P. S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi şi călugăricălugari, voievozi şi înalţi demnitari, târgoveți târgoveti şi săteni, bărbaţi şi femei, toţi au citit cu acelaşi nesaţ stepenele (treptele) suitoare către cer ale Lestviţei". Familii de creştini păstrau în casele lor ''Leastviţa'' alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni. În ''Învăţaturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie'' întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scararul.

Prima traducere cunoscută a ''ScăriiScarii'' in limba română româna aparţine Mitropolitului Varlaam(?-1657), canonizat de B. O. R. în anul 2007, la 350 de ani de la moartea sa, , făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613). Varlaam traduce într-o limbă vie, aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei şi nu urmează servil topica originalului:

Deşi nu s-a tipărit, a avut o largă circulaţie în copii manuscrise. Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românescromânnesc, făcândufăcandu-l de aici înainte accesibil şi laicilor. Deşi s-a crezut iniţial că Varlaam a tradus după un manuscris manscris slavon, s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.

Deşi ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române încă înca din secolul al XIV-lea, a avut o răspândire răspandire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilor. Mitropolitul Tit Simedrea arata ca spiritualitatea filocalică pătrunde patrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]]. Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit şi călugări călugari români.

Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam, ''Leastviţa'' devine accesibilă accesibila în limba română romana şi astfel cunoscută de cât mai mulţi cititori. De altfel, traducerea s-a făcut facut dintr-o necesitate. În secolul al XVII-lea, puţini mai cunoşteau limba slavonă, cu atât mai puţin limba greacă. Prin această aceasta traducere, ''isihasmul'' românesc se răspândeşte în popor, dovadă fiind folosirea motivului ''Leastviţei'' la încondeierea ouălor sau la sculparea stâlpilor de la case.

Popularitatea pe care Cuviosul Ioan Scararul a cunoscut-o in Ţările Române i-a facut pe unii să creadă că ''Rugăciunea lui Iisus'' ar fi circulat aici, mai mult ca în altă parte, sub forma monologică (monologhistos), conform recomandării recomandarii Cuviosului din Cuvântul al XXVIII:

''"Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împraştie mintea. Un cuvânt al vameşului a făcut pe Dumnezeu îndurator şi un cuvânt spus cu credinţă a mântuit pe tâlhar. Multă vorbărie în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiereîmpraştiere. Iar un singur cuvânt (Iisus) o adună"''. Rugăciunea monologică Rugaciunea monologica este puţin răspândită, e de părere Kallistos Ware:''"Formula verbala poate fi scurtată. . . sau chiar numai "Iisuse", deşi această ultimă formulă e mai puţin răspânditărăspândita"''.

Se pare că forma monologică monologica ar constitui idealul în rugăciunea rugaciunea lui Iisus, conform viziunii Cuviosului ''[[Calist Catafygiotul]]'' care este de părere că ''"atunci când mintea este împărțită împărită între multe, sau cel puţin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul"''. Dupa Cuviosul ''Calist Angelicude'' acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au înaintat inaintat în dragoste pentru Hristos:

''"Rugăciunea Rugaciunea aceasta făcută facută cu luare aminte, fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", înalţă mintea în chip nematerial şi cu totul negrăit spre însuşi Domnul cel pomenit, iar prin :"miluieşte-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăşi, nesuferind să nu se roage pentru sine. Dar cel ce a înaintat înaitat în dragoste, se îndreaptă indreaptă prin experienţă numai spre Domnul, pentru că a luat încredinţare despre lucrul al doilea(despre iertare)"''.[2][modificare] Importanţa Leastviţei în păstrarea integrităţii spirituale şi teritoriale<ref>Calist Catafygiotul'',Despre viaţa contemplativă'',in ''Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii'',vol. VIII</ref>

===Importanţa ''Leastviţei'' în păstrarea integrităţii spirituale şi teritoriale===Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist. Este o lucrare de atitudine orientată în direcţia sprijinirii luptei pentru păstrarea integrităţii integritaţii spirituale şi teritoriale, pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în faţa expansiunii islamului sau a influenţelor catolice şi protestante. După Liliana Botez, traducerea ''Leastviţei '' a fost făcuta de Varlaam după o lungă chibzuinţa şi a avut un scop bine definit, făcând făcand parte din planul defensiv al mitropolitului în faţa presiunilor reformator-calvine, a celor unionist-catolice, precum şi împotriva jugului otoman.[3] <ref>Liliana Botez,Varlaam,''Scara'' în ''Crestomaţie de literatură româna veche'''''</ref> Mai târziu, când presiunile reformator-calvine se vor înteţi, Varlaam va trece la redactarea radactarea unei lucrări ofensive. Astfel, ca reacţie împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de către catre principele Rakoczi I, va redacta în anul 1645, lucrarea polemică antireformă ''"Răspuns împotriva catihismusului calvinesc''".

Două secole mai târziu, asemenea lui Varlaam, Teofan Zăvorâtul va face acelaşi lucru întrînr-un moment monent de cumpănă cumpană al Ortodoxiei ruse, când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste şi protestante. Dând dovadă de o viziune extraordinară, eremitul Teofan şi monahii de la mănăstirea manastirea Optina vor traduce într-o limba rusă vie şi accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alţi Sfinţi părinţi ai ''Filocaliei'', publicând lucrarea în cinci volume , în anul 1877. Efectele au fost de neimaginat. Ia naştere mişcarea slavofilă de întoarcere intoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însăşiînsaşi, îşi fac apariţia pelerinii ruşi, nebunii pentru Hristos, care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare ruseşti.[modificare] Importanţa Leastviţei pentru secolele care vor urma

===Importanţa ''Leastviţei'' pentru secolele care vor urma===Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească şi a fost de actualitate cel puţin un secol. De abia în 1766, la mănăstirea Putna, va fi făcută facută o nouă traducere din slavonă de către catre Vartolomeu Măzăreanu, o traducere care a încercat să ţină ţina pasul cu evoluţia limbii române. O alta traducere o găsim gasim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea, făcută facută la mănăstirea Căldăruşani după un model slav. Au existat şi traduceri. Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam, denaturând originalul grecesc. O interesantă interesanta traducere după un original grecesc o realizează spre sfârşitul sfarşitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806). O încercare incercare de a traduce, pe cât se poate de fidelă este cea a învăţatului învaţatului ieromonah Macarie de la Cernica, care o termină în anul 1782, fără să o poată tipăritipari.[modificare] Note:

↑ Un exemplu de citire a Scării pentru cei din lume este lucrarea Părintelui John Mack, O tîlcuire pentru cei din lume a „Scãrii” Sfîntului Ioan Scãrarul, Editura Teognost, 2002, ISBN== Note: 973-85376-4-9== ↑ Calist Catafygiotul,Despre viaţa contemplativă,in Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii,vol. VIII ↑ Liliana Botez,Varlaam,Scara în Crestomaţie de literatură româna veche<references/>

[modificare] == A se vedea și==*[[Ioan Scărarul]]*[[Icoana Scării Raiului]]

*"Scara dumnezeiescului urcuş" în ''Filocalia IX'', ed. a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7-435.*Ioan Scărarul, ''Scara Raiului'', traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, Timişoara, 1997.*''Scara Sfântului Ioan Scărarul şi învăţaturile lui Ava Dorotei'', în ''Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curaţi, lumina şi desăvârşi'', Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1980.*I. C. Chiţimia şi Stela Toma (coordonatori), ''Crestomaţie de literatură română veche, ''vol. I-II, Ed. Dacia, 1981.*Episcop [modificare[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]], ''Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă'', Asociaţia filantropică medicală creştină CHRISTIANA, Bucureşti, 1992.*Ieromonah Ioanichie Bălan, ''Vetre de sihăstrie românească, secolele IV-XX'', Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1982.*Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z'', Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1981.*Pr. Dr. [[Mircea Păcurariu]] Bibliografie, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1987.

"Scara dumnezeiescului urcuş" în Filocalia IX, ed==Legături externe==*[http://www. logos.md/2007/08/30/mitropolitul-varlaam-a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7devenit-sfant-435. Ioan Scărarul, Scara Raiului, traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, Timişoara, 1997. Scara Sfântului Ioan Scărarul şi învăţăturile lui Ava Dorotei, în Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul curaţi, lumina şi desăvârşi, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1980. I. C. Chiţimia şi Stela Toma (coordonatori), Crestomaţie de literatură română veche, vol. Ial-II, Ed. Dacia, 1981. Episcop Kallistos Ware, Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă, Asociaţia filantropică medicală creştină CHRISTIANA, Bucureşti, 1992. Ieromonah Ioanichie Bălan, Vetre de sihăstrie românească, secolele IVbisericii-XX, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1982. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă Aortodoxe-Z, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1981. Pr. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1987. romane Sfantul/Mitropolitul Varlaam]

Sfantul/Mitropolitul Varlaam[[Categorie:Ascetism]][[Categorie:Texte]] [[en:The Ladder of Divine Ascent]]