Modificări

Salt la: navigare, căutare

Rufin din Aquileea

301 octeți adăugați, 28 ianuarie 2019 13:39
m
Kamasarye a redenumit pagina Rufin din Acquileea în Rufin din Aquileea: ortografie
'''Rufin din AcquileeaAquileea''' (344/345 - 411), denominație devenită uzuală pentru cum este cunoscut '''Turranius Tyrranius Rufinus''', este un ascet creștin, scriitor bisericesc, istoric și traducător din greacă în latină.
==Viața==
Rufin s-a născut la Concordia, în apropiere de AcquileeaAquileea, din părinți creștini. Și-a făcut studiile la Roma timp de mai mulți ani (aproximativ 360-368), fiind coleg și prieten cu [[Ieronim]]. Către 370 se întoarce la Acquileea Aquileea și intră într-o [[mănăstire]].
În 372 pleacă în Egipt pentru a studia cu [[Didim cel Orb]] la [[Școala catehetică din Alexandria]]. Întâlnește aici pe mai mulți din [[Părinții pustiei]], de la [[Nitria]], între care [[Macarie Alexandrinul]]. Tot aici o cunoaște și se împrietenește cu [[Melania cea Bătrână]] și, către 378, pleacă împreună cu ea la [[Ierusalim]]. Mănăstirea pe care o întemeiază sfânta Melania pe [[Muntele Măslinilor]] este o mănăstire dublă, în care Rufin se ocupă de comunitatea călugărilor, unii dintre ei veniți din Egipt în urma persecuțiilor arienilor<ref>« La Palestine », ''Abbaye,'' [http://www.encyclopedie-universelle.com/abbaye-origines-palestine2.html Encyclopédie de la langue française]</ref>.
În 386 , Rufin se reîntâlnește cu prietenul său Ieronim, venit și el în [[Țara Sfântă]] pentru a se instala la [[Betleem]], în condiții asemănătoare cu cele ale mănăstirii duble a lui Rufin și Melania.
La Ierusalim, Rufin a fost un apropiat al patriarhului [[Ioan al II-lea al Ierusalimului]] (386-417), fost călugăr în Egipt și considerat un susținător al „origenismului”.
Începând cu anul 394, Rufin și Ieronim se văd implicați în conflictul teologic dintre [[Epifanie de Salamina]] și Ioan al Ierusalimului, pe tema ortodoxiei scrierilor lui [[Origen]].
În 397, Rufin se întoarce la RomeRoma<ref>[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075 Les Éditions du Cerf, « Rufin d’Aquilée »]</ref>, dată care coincide cu debutul unei perioade de relativă acalmie legată de lupta în disputa origenistă. Aduce cu sine mai multe opere ale scriitorilor greci, și își reia activitatea scriitoricească. Traduce în latină ''De principiis'' a lui Origen, și ''Apologia pentru Origen'' a lui [[Pamfil de din Cezareea]].
În 401 Rufin se retrage într-o mănăstire la AcquileeaAquileea. Chestiunea origenistă ajunge și la Roma prin episcopul [[Teofil al Alexandriei]], dar papa condamnă doar anumite teze ale lui Origen, nu întreaga operă, nici pe autorul ei.
În 408 pleacă spre sudul Italiei, din fața invaziei vizigoților (care cuceresc Roma la anul 410).
==Scrieri==
Il Rufin a traduit de nombreux autres ouvrages du [[grec ancien|grec]] vers le latin (et a joué tradus din greacă în latină numeroase alte lucrări, jucând un grand rôle pour la connaissance du christianisme oriental en rol important în cunoașterea creștinătății orientale în Occident) : * l'''Histoire ecclésiastique'' d'[[Eusèbe de Césarée]],* des textes de saint [[Basile de Césarée]] (notamment le ''Petit Asceticon'', première version de la « [[Basiliens|Règle (monastique) de saint Basile]] », conservée seulement dans la traduction latine de Rufin et en [[syriaque]]),* des textes de saint [[Grégoire de Nazianze]], * l'''[[Historia monachorum in Aegypto|Historia monachorum in Ægypto]]'',* le ''[[Roman pseudo-clémentin]]''* peut-être la ''Guerre des Juifs'' de [[Flavius Josèphe]] (traduction parfois attribuée à [[Jérôme de Stridon|saint Jérôme]]).
Il a écrit lui-même une suite à l* ''Istoria bisericească'Histoire ecclésiastique'' d'Eusèbe de Césarée : il en a fusionné les livres 9 et 10 (en élaguant les discours trop favorables à l'lui [[arianisme]] du livre 10) et a ajouté deux livres qui prolongent le récit Eusebiu de [[325Cezareea]] jusqu'à la mort de [[Théodose Ier|Théodose I]] en ,* mai multe scrieri sau fragmente din scrierile sfântului [[395Vasile cel Mare]] (ce qui donne un ensemble en onze livresde pildă ''Micul Asceticon'', présenté comme un toutcare este prima versiune a Regulilor monastice ale Sf. Vasile cel Mare, avec un court paragraphe au début du livre 10 pour signaler le changement d'auteurpăstrate doar în traducerea latină a lui Rufin și în siriacă). Par ce travail, il fait figure de précurseur dans le domaine latin (et sa continuation a aussi servi de source aux auteurs grecs comme * texte ale sfântului [[Socrate le ScolastiqueGrigorie Teologul]]). L, * 'ouvrage est dédié à l'évêque [[Chromace d'AquiléeIstoria monahilor din Egipt|Historia monachorum in Ægypto]]'', qui l* ''avait commandé, selon la préface, après lRomanul pseudo-clementin'invasion de l'Italie par , unul dintre [[Alaric Ier|Alaric Iapocrife]], roi des le Noului Testament* poate și ''Războiul evreilor'' a lui [[WisigothsIosif Flaviu]] (traducere atribuită uneori lui [[401Ieronim]]).
Avec Rufin a scris el însuși o urmare a ''Istoriei bisericești'' a lui [[Eusebiu de Cezareea]]: a fuzionat cărțile 9 și 10, înlăturând pasajele prea favorabile [[arianism]]ului sin cartea a 10-a și a adăugat două cărți care prelungesc relatarea din 325 până la moartea lui [[Teodosie cel Mare (împărat)|Teodosie I]] în 395 (rezultând o scriere alcătuită din 11 cărți, prezentată ca un tot unitar, cu un scurt paragraf la începutul cărții a 10-a în care este indicată schimbarea de autor). Devine astfel în aria latină primul care procedează astfel, și alții îi vor urma exemplul ( continuarea cărții lui Eusebiu a servit drept sursă și unor autori greci precum [[Socrate Scolasticul]]). Lucrarea îi este dedicată lui Chromatius de Aquileea, cel care, potrivit prefeței, o comandase după invadarea Italiei de către vizigoții lui Alaric I-ul în 401. Împreună cu [[Marcel d'Ancyrede Ancyra]], il a laissé une version du lăsat o versiune a [[Symbole des apôtresCrezul apostolic|vieux symbole romainCrezului apostolic]]. Rufin est aussi l'auteur d'ouvrages apologétiques et mai este și autorul unor lucrări apologetice și al unor tratate dogmatice considerate a fi de traités dogmatiques, jugés mineursimportanță minoră.
==Note==
== Surse și legături externe ==
* lat: Rufinus, [http://www.documentacatholicaomnia.eu/20_40_0345-0410-_Rufinus_Aquileiensis.html Œuvres complètes en latin Opera omnia (Migne)]* en: [http://oce.catholic.com/index.php?title=Rufinus_TyranniusRufinus Tyrannius], de F. J. Bacchus* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2709.htmApologia] lui Rufin* en: [http://www.newadvent.org/fathers/2711.htmComentariul lui Rufin la Crezul apostolic]* en:[http://en.wikipedia.org/wiki/Tyrannius_RufinusWikipedia:Tyrannius Rufinus]* fr: [http://fr.wikipedia.org/wiki/Rufin_d%27Aquil%C3%A9eWikipédia:Rufin d'Aquilée]* fr:[http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075Fișă de autor, Éditions du Cerf]* ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/Rufin_din_AquileeaWikipedia:Rufin din Aquileea]
* [http://ziarullumina.ro/anul-crezului-ortodox-si-al-autocefaliei-romanesti/rufin-de-aquileia-comentariu-la-crezul-roman Rufin de Aquileia, Comentariu la Crezul Roman-Apostolic (I)], 14 aprilie 2010, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''
* [http://ziarullumina.ro/anul-crezului-ortodox-si-al-autocefaliei-romanesti/rufin-de-aquileia-si-comentariul-sau-la-crezul Rufin de Aquileia și Comentariul său la Crezul roman-apostolic (II)], 21 aprilie 2010, Adrian Agachi, ''Ziarul Lumina''
6.119 modificări

Meniu de navigare