2.314 modificări
Modificări
m
{{Traducere_EN}}În istorie și în [[Canon|literatura canonică]] (i.e. Canoanele bisericești și comentariile tradițional acceptate ale acestora), '''[[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice]]''' i-au fost atribuite amumite anumite '''prerogative''' (''[[presbeia]]'') pe care alte Biserici Ortodoxe [[autocefalie|autocefale]] nu le au. Aceste prerogative nu îi sunt toate recunoscute, deși toate au precedente în istorie și se bazează pe referințe canonice. Redăm mai Mai jos este redată o listă a acestor prerogative (lista nu se pretinde a fi exhaustivă), cu referințele lor tradiționale:
{{Incomplet}}
{{incomplet}}
→Legături externe
*Prerogative egale cu cele ale Vechii Rome (Canonul al 3-lea al celui de-[[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]], Canonul 36 al [[Sinodul Quinisext|Sinodului Quinisext]]);
*Dreptul de a funcționa ca instanță de apel în disputele dintre clerici (Canoanele 9 și 17 ale celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic);
*Dreptul de a [[hirotonire|hirotoni episcopi ]] [[episcop]]i pentru teritorii din afara [[teritoriu canonic|hotarelor canonice]] ale Bisericii sale (Canonul 28 al Sinodului al IV-lea Ecumenic);*Dreptul de a institui [[mănăstire|mănăstiri]] [[stavropighie|stavropighiale]] chiar și pe teritoriile altor [[patriarhie|patriarhatepatriarh]] ate ([[Epanagoge]]le, ''Epanagogele'' - comentariile lui [[Matei Vlastares|Matei Blastares]] și [[Teodor Balsamon]]){{TOC dreapta}}.
==Natura primatului Patriarhiei Ecumenice==
Afirmația conform căreia Patriarhia de Constantinopol are "prerogative egale cu cele ale [[Biserica Romei|Vechii Rome]]" se bazează pe articolele canonice referitoare la statutul său de oraș imperial, o poziție pe care a pierdut-o după [[Căderea Constantinopolului]] din 1453. Unii canoniști, în special cei apropiați de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] folosesc formularea canonică pentru a susține că primatul Constantinopolului nu mai este valid sau poate rămâne în vigoare cel mult cu titlu onorific, fără o autoritate efectivă. Au existat chiar voci care să afirme că Moscova ar fi înlocuit Constantinopolul în calitatea de capitală a comunității ortodoxe universale, devenind o [[Teoria celei de A Treia Rome|A Treia Romă]].
Alți canoniști însă, în special cei asociați chiar Patriarhiei Ecumenice insistă asupra faptului că Vechea Romă a păstrat și cinstirea, și autoritatea și primatul multă vreme după ce pierduse statutul de capitală imperială. Astfel, situarea sa în orașul imperial nu era singurul factor determinant în stabilirea primatului, autoritatea sa efectivă în această poziție fiind consfințită de o îndelungată tradiție. Astfel, autoritatea spirituală a Patriarhiei de Constantinopol s-a păstrat, supraviețuind căderii Imperiului care o susținuse si contextului istoric nefavorabil.
Uneori, în exercițiul autorității sale, Constantinopolul a fost acuzat de tendințe către [[papism]]<ref>[http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=1801 Constantinople shows increasing tendency to Orthodox 'papism' - articol semnat de un preot rus] - Sursa: Russian news Interfax</ref>, acuzație care poate fi considerată exagerată, întrucât "papismul" se definește ca pretenție a unui episcop de a avea o jurisdicție directă și absolută asupra tuturor [[eparhie|eparhiilor ]] (diecezelor) Bisericii, ceea ce Patriarhul Ecumenic nu a pretins niciodată.
Nu putem vorbi totuși de această diferență de opinie ca relevând exclusiv de apartenența la o Biserică sau altă, întrucât există și canoniști ruși care îmbrățișează perspectiva preferată mai degrabă de canoniștii constantinopolitani. Acesta este de exemplu cazul lui I. Sokolov, un cunoscut profesor de la Academia Teologică din Sankt Petersburg:
:În general, exista o reciprocitate deplină între patriarhii Răsăritului ortodox, o desăvârșită dragoste, respect frățesc și unitate în duh și în acțiune. Astfel, a vorbi despre papism în Răsăritul ortodox este nepotrivit; patriarhii Constantinopolului, care au fost uneori acuzați în mod greșit de astfel de tendințe nu au aspirat niciodată la dominația absolută în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Ei au fost întotdeauna motivați, în relație cu ceilalți patriarhi răsăriteni, de dragostea frățească și de bunavoințăbunăvoință. Nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un duh papist în Răsăritul ortodox (Citat în Maximos, p. 299).
Putem găsi același fel de exprimare în chiar formulările Patriarhiei Ecumenice, cum este cazul într-un ''sigillion'' al Patriarhului [[Gherasim al III-lea al Constantinopolului|Gherasim al III-lea]]:
==Istoric==
===Sinodul rezident===
Începând cândva în secolul al IV-lea, problemele Patriarhiei Constantinopolului au început să fie gestionate de un [[sinod]] de un fel anume, cunoscut ca ενδημουσα συνοδος (''endimousa synodos'', "sinodul rezident"). Președintele acestuia era Patriarhul Ecumenic, iar sinodul era constituit din totalitatea episcopilor care rezidau sau se aflau în vizită în Constantinopol. Denumirea aceasta apare pentru prima dată ca termen tehnic în anul 448, dar instituția în sine datează probabil de la ridicarea Bizanțului la rangul de capitală imperială în secolul al IV-lea. Prin intermediul acestui sinod [[episcop]]al permanent, problemele care țineau de Biserica din capitală (inclusiv alegerea sau depunerea patriarhului acesteia) erau rezolvate cu participarea unor reprezentanți din întreaga Biserică Ortodoxă. Astfel, sinodul acesta a ajuns pe cale naturală să analizeze probleme de importanță ecumenică, în special cele pentru rezolvarea cărora era nevoie de sprijinul autorității imperiale.
''Oxford Dictionary of Byzantium'' descrie această instituție astfel:
:Era într-adevăr firesc, de nu inevitabil ca episcopii, individual, să tindă să se apropie de capitala imperială pentru rezolvarea unor probleme oficiale sau personale, adică oridecâteori ori de câte ori doreau să depună o cerere sau plângere pe lângă curtea imperială - de unde natura permanentă a sinodului. Într-adevăr, convocarea acestuia era deja un loc comun la data [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451), când acest obicei a fost recunoscut în mod solemn (Canoanele 9, 17 de la Calcedon) (p. 697).
Sinodul rezident nu era o instituție specifică [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii din Constantinopol]] - ocazional, erau convocate sinoade cu o alcătuire similară și în [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] sau [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], în perioada controversei [[arianism|ariene]] -, dar aceste sinoade au căpătat o importanță deosebită în perspectiva dezvoltării primatului Constantinopolului (în legătură cu statutul său de capitală imperială).Primul sinod de acest fel a fost ținut, din câte se știe, la Constantinopol în anul 336, după consacrarea orașului drept capitală (Maximos, p. 82).
==Pretenţii canonice==
===Dreptul de apel universal===
:Dacă un cleric are pricină (vreun litigiu) cu alt cleric, să nu lase pe episcopul său propriu și să alerge la judecătorii lumești, ci mai întâi să se cerceteze treaba (cauza) de către episcopul său propriu sau, cu învoirea aceluiași episcop, de către aceia pe care i-ar voi amândouă părțile să se întocmească (stabilească) cele ale dreptății (să se facă judecată). Iar dacă cineva ar purcede (proceda) împotriva acestora, să se supună cercetărilor (pedepselor) canonice.
:Iar dacă vreun cleric are pricină (litigiu) cu episcopul său propriu sau și cu un alt episcop, să se judece de către sinodul eparhiei (mitropoliei). Iar dacă un cleric ar avea neînțelegere cu mitropolitul aceleiași eparhii (mitropolii), să fie luat (solicitat judecător) exarhul [[Dieceză|diecezei ]] sau scaunul împărăteștii cetăți a Constantinopolului și de către acesta să se judece. <ref> Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 90-91.</ref>
Sf. [[Nicodim Aghioritul]] comentează astfel sensul acestui canon:
===Jurisdicția in "teritoriile barbare"===
Canonul 28 de la Calcedon afirmă:
:Urmând întru totul orânduirilor (hotărârilor) Sfinților Părinți și cunoscând canonul abia citit al celor 150 de Dumnezeu preaiubitori episcopi, care s-au întrunit în împărătescul Constantinopol, în noua Romă, sub marele Teodosie, răposatul împărat de pioasă amintire, aceleași le orânduim (hotărîmhotărâm) și le statornicim și noi, despre întâitetățile întâietățile (privilegiile) preasfintei Biserici a aceluiași Constantinopol, a Noii Rome, de vreme ce și scaunului Romei vechi părinții după dreptate i-au dat (conferit) întâietatea pentru motivul că cetatea aceea era cetate împărătească
:Și cei 150 de episcopi preaiubitori de Dumnezeu, îndemnați (împinși) de același țel (scop, considerent), au dăruit (conferit) întâietăți (privilegii) egale Preasfântului scaun al Romei noi, socotind a fi cu dreptate ca cetatea care s-a cinstit (onorat) cu împărăția și cu senatul (sinclitul) și care a dobândit privilegii deopotrivă (egale) cu ale vechii Rome împărătești; întocmai ca și aceea să se facă mare (să se înalțe) și în lucrurile cele bisericești, fiind a doua după aceea.
:De asemenea (s-a hotărât) ca numai mitropoliții diecezei Pontului, a Asiei și a Traciei, precum și episcopii din ținuturile barbare ale diecezelor numite mai înainte să se hirotonească de către pomenitul preasfânt scaun al Preasfintei Biserici din Constantinopol; și adică, fiecare mitropolit al diecezelor pomenite, împreună cu episcopii din eparhie (mitropolie) hirotonid hirotonind pe episcopii din eparhie, după cum se rânduiește (poruncește) prin dumnezeieștile canoane;iar mitropoliții pomenitelor dieceze să fie hirotoniți, după cum s-a spus, de către arhiepiscopul Constantinopolului, după ce potrivit obiceiului s-au făcut alegeri într-un glas (unanime) și i s-au adus lui la cunoștință.<ref>(Ioan D. Floca, ''Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii'', s.ed., Sibiu, 2005, pp. 101-102)</ref>
Cu privire la ce se înțelege prin cuvintele "teritoriile barbare", Sf. Nicodim scrie:
Astfel, canonul nu se referă la toate teritoriile fără episcopi de pe Pământ (după Sf. Nicodim), ci numai la un anumit teritoriu de la marginea unui alt teritoriu bine definit. Acest punct de vedere lasă deschisă problema jurisdicției asupra teritoriilor asupra cărora nu există un acord universal, întrucât canoanele interzic în mod expres hirotonirea de clerici spre a sluji în afara [[teritoriu canonic|hotarelor canonice]] stabilite (i.e. anexarea ecleziastică cu ajutorul (sub pretextul?) muncii misionare.
==ReferencesReferinţe==
<div class="references-small">
<references />
==Surse==
*http://orthodoxwiki.org/Prerogatives_of_the_Ecumenical_Patriarchate
*Maximos, Mitropolit de Sardes. ''The Oecumenical Patriarchate in the Orthodox Church''. Thessaloniki: Patriarchal Institute for Patristic Studies, 1976. (Un studiu greu de găsit, dar aprofundat și detaliat al problemei din perspectia unui canonist constantinopolitan).
*''The Oxford Dictionary of Byzantium'', vol. I
==Legături externe==
*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8148.asp The Origins and Authority of the Ecumenical Patriarchate of the Orthodox Church], by de Demetrios J. Constantelos*[http://www.goarch.org/en/ourfaith/articles/article8131.asp Unity and Autocephaly: Mutually Exclusive?], by de [[Lewis J. Patsavos]]*[http://www.fordham.edu/halsall/source/balsamon-cpl.html Caesaropapism?: Theodore Balsamon on the Powers of the Patriarch of Constantinople], by de Paul Halsall*[http://www.svots.edu/index.php?option=com_content&task=view&id=165&Itemid=116 Chalcedon Canon 28: Yesterday and Today], by Revde Pr. [[John H. Erickson]]*[http://www.myriobiblos.gr/texts/english/milton1_6.html Constantinople and Rome: A Survey of the Relations between the Byzantine and the Roman Churches], by de Milton V. Anastos
*[http://portal-credo.ru/site/print.php?act=english&id=113 Ecumenical Patriarch Bartholomew Denounces Moscow's "3rd Rome" Theory] (news item)
*[http://www.archons.org/patriarchate/index.asp A Short History of the Ecumenical Patriarchate of Constantinople: First Among Equals in the Eastern Orthodox Church]
*From the official website of the patriarchateDe pe siteul oficial al Patriarhiei Ecumenice:
**[http://www.ec-patr.gr/patrdisplay.php?lang=en&id=5 Brief Historical Note Regarding the Ecumenical Patriarchate]
**[http://www.ec-patr.gr/docdisplay.php?lang=en&id=287&tla=en Territorial Jurisdiction According to Orthodox Canon Law: The Phenomenon of Ethnophyletism in Recent Years]
[[Categorie:Drept canonic]]
[[Categorie:Eclesiologie]]
[[Categorie:JurisdicţiiJurisdicții]] [[en:Prerogatives of the Ecumenical Patriarchate]]
