Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.237 de modificări
Modificări
→Episcop de Gaza
A petrecut alți cinci ani într-o peșteră din pustia Iordanului, în apropiere de Ierusalim. Acolo s-a îmbolnăvit foarte grav de ciroză,<ref name=SYNAX/> dar în ciuda sănătății sale șubrezite, vizita adeseori [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Învierii Domnului]] din Ierusalim și alte Sfinte Locuri. În această perioadă l-a cunoscut și pe Marcu, originar din provincia Asia, care mai târziu a devenit [[diacon]]ul bisericii sale și biograful său. <ref name=SYNAX/>
Marcu i-a fost un [[ucenic ]] și însoțitor credincios și a acceptat să se ocupe de chestiunea nerezolvată a vinderii averilor pe care Porfirie încă le deținea la Tesalonic. La întoarcerea din Tesalonic, Marcu a adus cu sine tezaurul rezultat din vinderea averilor Sf. Porfirie - 4.400 de monede și multe vase de argint și [[veșminte ]] prețioase, care au fost apoi împărțite săracilor sau donate pentru împodobirea [[Mănăstire|mănăstirilor ]] din Ierusalim și din Egipt.<ref name=SYNAX/>
În timpul călătoriei lui Marcu la Tesalonic, Sf. Porfirie a fost vindecat în chip [[minune|miraculos]], după ce a avut o viziunea Răstignirii Domnului și a [[Dismas|Tâlharului celui bun]].<ref name=SYNAX/>
===Hirotonia===
În anul 392 d.Hr., la vârsta de 45 de ani, Sf. Porfirie a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de Patriarhul [[Ioan II al Ierusalimului|Ioan al II-lea al Ierusalimului]] (386-417) și a fost numit Custode al Cinstitului Lemn al [[Crucea cea Adevărată|Crucii]] Mântuitorului.
===Episcop de Gaza===
În anul 395 d.Hr., episcopul orașului Gaza din Palestina a murit. Creștinii de acolo s-au dus atunci la Mitropolitul [[Mitropolit]]ul Ioan al [[Cezareea|Cezareei Palestinei]], cerându-i să le trimită un nou episcop care să îi poată înfrunta cu succes pe păgânii care dominau pe atunci cetatea și care îi hărțuiau pe creștinii din Gaza. [[Dumnezeu ]] l-a inspirat atunci pe mitropolit să îl cheme la el pe preotul Porfirie. Cu frică și cutremur, cuviosul a primit rangul episcopal, s-a închinat până la pământ înaintea Lemnului de viață dătător al Cinstitei Cruci și a plecat să își îndeplinească noua ascultare de episcop.
====Persecuțiile împotriva creștinilor din Gaza====
Gaza era un oraș cu o [[tradiție ]] de ostilitate împotriva creștinilor, încă din primele secole ale creștinismului. Mai mulți creștini primiseră aici [[mucenic]]ia în vremea [[persecuții Persecuții împotriva creștinilor(epoca antică)|Marii Persecuții]] a lui [[Dioclețian]] (303-313), precum și în vremea scurtei renașteri a păgânismului din vremea lui [[Iulian Apostatul]] (362-363), când basilica creștină a fost arsă, iar mai mulți creștini au fost omorâți. Ostilitatea poporului din gaza Gaza față de creștini rămăsese atât de mare încât biserica creștină fusese construită în afara zidurilor cetății, la o distanță destul de mare, iar episcopii creștini din secolul al patrulea purtau titlul specific de ''"episcopi ai bisericilor din împrejurimile Gazei"''.
Potrivit ''Vieții Sf. Porfirie'' scrisă de Marcu Diaconul, comunitatea creștină din Gaza abia dacă număra pe atunci 280 de persoane. Populația orașului în schimb era foarte atașată de [[păgânism ]] și se împotrivea vehement tendinței de închidere a templelor și de distrugere a imaginilor și statuilor păgâne care se răspândea pe atunci în regiunile unde creștinismul era mai răspândit.<ref group="note">Astfel, în aceeași perioadă, în Alexandria (Egipt) se ajunsese la dramatica distrugere a [[w:Serapeum#Alexandria|Serapeumului]], unul din cele mai mari temple ale Antichității, urmată la scurt timp de distrugerea templelor din [[w:Heliopolis (ancient)|Heliopolis]], in în Egipt , și din [[w:Apamea, Syria|Apameea]], în Siria.</ref>
Datorită credinței lui nestrămutate și răbdării de care a dat dovadă, Sf. Porfirie a reușit să îi convertească treptat pe mulți dintre locuitorii din Gaza la credința în [[Hristos]]. A săvârșit aici multe minuni și i-a povățuit pe mulți păgâni la cunoașterea Adevăratului Dumnezeu.
Într-o vreme pe când asupra orașului se abătuse o mare secetă, preoții păgâni au adus jertfe zeilor lor și le-au cerut să pună capăt secetei, însă rugăciunile lro lor s-au dovedit zadarnice. Atunci Sf. Porfirie le-a cerut tuturor creștinilor să [[post|postească]] și, făcând [[privegherea de toată noaptea|priveghere de toată noaptea]], a pornit împreună cu toți credincioșii în procesiune în jurul orașului. De îndată, cerul s-a acoperit de nori, a bubuit tunetul și s-a pornit o ploaie îmbelșugată. Mulți păgâni au strigat atunci: "Hristos este singurul Dumnezeu Adevărat!", iar 127 de bărbați, 35 de femei și 14 copii au primit atunci [[Botez|Sfântul Botez]], urmați la scută vreme de alți 110 bărbați.
Păgânii rămași au continuat totuși să îi hărțuiască pe creștinii din oraș, împiedicându-le accesul la funcții publice și împovărându-i cu taxe exagerat de mari.
====Apel la împăratul din Constantinopol====
Pentru a-și apărat turma de nedreptățile păgânilor și ale magistraților din Gaza, Sfântul Porfirie a apelat în două rânduri la justiția imperială pentru a închide și a distruge templele păgâne din Gaza.
În anul 398, episcopul Porfirie și-a trimis diaconul și cronicarul Marcu la [[Constantinopol]], ca să ceară ajutor. Un ofițer pe nume Ilarie a ajuns la scurtă vreme după aceea, însoțit de soldați pentru a închide templele, însă păgânii l-au mituit pe Ilarie cu o sumă mare de bani (''Vita 27''), iar acesta a lăsat deschis marele Marneion, unul din marile temple păgâne ale vremii (întemeiat de împăratul Hadrian în anul 129 d. Hr. <ref group="note" name="Marneion">''Vita'' Sf. Porfirie îl amintește pe marele zeu gazian Marnas (în aramaică: Marnā, "Domnul"), considerat a fi zeul ploilor și al grânelor, invocat ca apărător împotriva foametei. Marna din Gaza apare pe monede din vremea lui Hadrian. A fost identiticat cu [[w:Zeus|''Zeus Krētagenēs'']] (Zeus Cretanul). Marnas era probabil întruchiparea elenistică a lui [[w:Dagon|Dagon]], zeul oriental al grânelor și fertilității. Templul acestuia, ''Marneion''ul — ultimul mare centru de cult al păgânismului - a fost ars, la ordinul împăratului, în anul 402. Poporului îi fusese interzis să calce pe pavajul sanctuarului. După distrugerea templului, creștinii au refolosit pietrele din pavajul templului pentru a pietrui piața publică a orașului.</ref>. În ciuda tuturor tuturor acestor măsuri, magistrații gazieni au continuat să le refuze creștinilor dreptul "de a ocupa orice funcție civilă, ci îi tratau ca pe niște sclavi obraznici" (''Vita 32'').
Atunci, în iarna anilor 401-402, episcopul Porfirie a călătorit el însuși la Constantinopol, însoțit de Mitropolitul Ioan al Cezareei Palestinei pentru a fi primiți în audiență de împăratul [[Arcadie]] și de arhiepiscopul [[arhiepiscop]]ul cetății imperiale, care era pe atunci Sf. [[Ioan Gură de Aur]] și a le cere sprijinul în lupta lor inegală cu păgânii idolatri.
Sfinții Ioan și Porfirie s-au înfățișat atunci și împărătesei [[w:Aelia Eudoxia|Eudoxia]], care pe atunci aștepta un copil. ''“Mijlocește pentru noi,”'' i-au spus atunci episcopii împărătesei, ''“iar Domnul îți va da un fiu care va domni încă din timpul vieții tale”''. Eudoxia își dorea foarte mult un fiu, căci pțână până atunci avusese numai fiice. Prin rugăciunile [[rugăciuni]]le sfinților episcopi, împărăteasa a dat naștere unui băiat, moștenitorul tronului imperial, viitorul [[Teodosie al II-lea]].
Atunci împăratul a emis în anul 401 un edict prin care activitățile păgânilor și ereticilor erau îngrădite, iar creștinilor le erau restabilite toate privilegiile. Edictul oferea și garanția imperială a dreptului creștinilor de a ridica biserici în locurile unde mai înainte se aflau temple păgâne.
====Ultimii ani ai vieții====
În anii următori, Sf. Porfirie și-a continuat lucrarea pentru dezvoltarea eparhiei [[eparhie]]i Gazei. Marcu, biograful său scrie cu entuziasm despre lucrarea sa [[Misionar|misionară ]] și filantropică.
În anul 415 d.Hr., Sfântul Porfirie a participat la Sinodul de la [[w:Lod|Diospolis]] (gr: Lydda), prezidat de Patriarhul Ioan al II-lea al Ierusalimului, la care a fost judecat [[w:Pelagius|Pelagius]]Pelaghie, care fugise la Ierusalim ca urmare a conflictului cu episcopul Hipponei, Fericitul [[Augustin de Hippona|Augustin]] cu privire la doctrina [[păcatul originar|păcatului originar]] și a [[har]]ului dumnezeiesc. Pelagiu s-a dezis de tezele care îi fuseseră atribuite - [[Pelagianism]] - și a reintrat în comuniunea Bisericii.
Sfântul Porfirie și-a continuat lucrarea de propovăduire și așezare a credinței creștine în Gaza până la sfârșitul vieții sale, în ciuda împotrivirii păgânilor, și cu prețul a nenumărate strădanii, suferințe și rugăciuni. A săvârșit încă din timpul vieții nenumărate minuni și vindecări. Sfântul Porfirie și-a călăuzit turma vreme de douăzeci și cinci de ani și a trecut la Domnul în pace în anul 420 d.Hr., la o vârstă înaintată. Sfintele sale [[moaște]] se odihnesc în Gaza până în zilele noastre. Sfântul Porfirie este și sfântul ocrotitor al orașului Gaza.
