33 de modificări
Modificări
→Teologie
==Teologie==
Origen, reproşând filosofiei laicilor că nu au elucidat învăţătura despre Dumnezeu, încearcă o expunere sistematică a dogmelor trinitare: ,,Treimea este un aspect atemporal şi nu un aspect soteriologic ca la Tertulian. Dezvoltarea monadei în triadă, a unui loc înafara în afara timpului, nu are un criteriu cronologic ci ontologic deoarece nu putem crede că ar exista în El ceva mai mult sau ceva mai puţin, fiind o unitate în sine”(Despre principii, cartea I cap.2).
Dificulatea pe care o găsim la Origen este cea referitoare la împăcarea monteismului strict cu învăţătura Sfintei Tradiţii despre Sfânta Treime. Pentru Origen Tatăl este principiul Fiinţei divine, iar monarhia Tatălui este o idee masivă și absolută. Fiul conduce exclusiv fiinţele raţionale fiind al II lea după Tatăl. Duhul Sfânt e şi mai mic pătrunzând numai în cei care s-au învrednicit a fi sfinţiţi prin har. Această afirmaţie l-a dus pe Origen la subordinaţionism. În alte texte Origen reușește să depășească fromulele subordinaţioniste, afirmând relaţia Fiului cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Suprind radical însă ideile sale ce țin de dialectica ariană,după care există un timp în care Fiul nu era născut.
Origen arată că Tatăl se naşte din veci etern şi simultan, fără început, iar acest act este unul ontologic şi nu temporal.
Raportul dintre Tatăl şi Fiul este unitatea de substanţă,adică deofiinţimea.
Fiul este deofiinţă cu Tatăl însă Tatăl singur este Dumnezeu Adevărat sau Dumnezeu Însuşi, Adevărul Însuşi şi Binele Însuşi.
Fiul este strălucirea ,,Luminii celei veşnice, oglinda fără pată a lui Dumnezeu, chipul Bunătăţii Sale” (Despre principii, cartea I cap.1).
Origen era atât de convins de aceastea încât în unele cazuri nu se simţea obligat să le dovedească. Astfel, spune că ,,precum s-a vădit şi s-a arătat în alte locuri Fiul este deosebit de Tatăl după fiinţă şi ipostas”(Despre principii, cartea I cap.1).
,,Tatăl se cunoaşte pe sine mai clar şi mai deplin decât îl cunoaşte Fiul”(Despre principii, cartea I cap.4).
Dumnezeu, spune Origen este ,,harul nemăsurat şi adevărat, Fiul este numai o oarecare licărire şi un chip al harului şi al Adevărului Tatălui”(Despreprincipii, cartea I cap.3). sau ,,Dumnezeu este lumina neajunsă, Fiul este o slabă licărire care se numeşte mare numai pentru o slăbiciune a noastră”(Despreprincipii, cartea I cap.2).
Origen spune că voia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât voia Fiului iar Cuvântul este un al II lea Dumnezeu și nu are o îndumnezeire primordială. Susținerea ideii că Fiul este chipul Tatălui nevăzut va conduce mai apoi la specularea naturii umane care, prin introducerea acestui model va ajunge la un chip care nu numai că diferă de model dar îi este și inferior. Încercând să explice doctrina chipului, Origen avea să ajungă la afirmaţia că Fiul lui Dumnezeu nu era adevarul prin El Înşuşi ca Dumnezeu, ci aceasta este caracteristica numai persoanei Tatălui iar Sfântul Duh se află mai presus de cele ce sunt fiind dela de la Tatăl prin Fiul.
==Legături externe==
