Modificări

'''Ordinele mari''' din [[Biserica Ortodoxă]] se referă la cele trei grade de [[hirotonire]] a [[cler]]ului: [[episcop]], [[preot]] şi și [[diacon]]. Persoanele care au aceste ranguri în Biserică sunt însărcinate cu oficierea serviciilor religioase şi și cu administraţia vieţii administrația vieții Bisericii. Ele au primit harul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] pentru a purta aceste îndatorii îndatoriri prin [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a [[hirotonie]]i.

Primul şi și cel mai înalt ordin al clerului este '''episcopul''' (în greceşte grecește ''episkopos'' care înseamnă supraveghetor). El este succesor al [[Apostol]]ilor în slujba şi și păstorirea Bisericii. Un episcop este responsabil pentru şi și este capul tuturor [[parohie|parohiilor]] situate într-o [[eparhie]]. Toată autoritatea celorlalţi celorlalți clerici (preot şi și diacon), dar şi și a ordinelor mici ale clerului este derivată din cea a episcopului.

Al doilea grad al clerului este '''preotul'''. Preotul este păstorul unei anumite parohii prin autopritatea şi autoritatea și cu binecuvântarea episcopului său. Preotul binecuvintează toate slujbele realizate în parohia sa şi și este autorizat să slujească toate tainele ([[sacramente]]le) Bisericii, cu excepţia excepția hirotonirii care îi este rezervată episcopului. Preotul supervizează toate persoanele care au orice fel de însărcinare în acea parohie, inclusiv diaconul.

Al treilea şi și cel mai mic ordin mare este '''diaconul'''. Cuvântul ''diacon'' înseamnă ''slujitor'' şi iniţial și inițial se referea la o persoană care servea / slujea la masă. Diaconul îi asistă pe preot şi și pe episcop la slujbele Bisericii şi și participă la slujirea Sfintelor Taine. TotuşiTotuși, diaconul nu poate sluji Sfintele Taine de unul simgursingur.

==Vezi şiA se vedea și==