Modificări

{{În cursArticol de calitate}}'''MunceniciiMucenicii''' sau '''Martirii''' (gr. μαρτυρος - – martor) sunt cei ce şiși-au dat viaţa viața mărturisind pe [[Iisus Hristos ]] în condiţii condiții extreme. Mucenicii sunt primii [[sfinţisfinți]] ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. De aceea, cel mai adesea mucenicii au fost cinstiţi cinstiți ca sfinţi sfinți imediat după moarte de către ceilalţi creştiniceilalți creștini. Primii mucenici au fost Sfântul [[Ioan Botezătorul - ]] – văzut de Tradiţia Tradiția Bisericii la graniţa granița între [[Vechiul Testament|Vechiul şi ]] și [[Noul Testament]] – și Sfântul [[Apostolul Ștefan (Întâiul- şi Sfântul Ştefanmucenic)|Ștefan]], unul din cei şapte șapte [[diacon]]i, şi "întâiul mucenic"și „întâiul mucenic”.

Mucenicii erau cinstiţi cinstiți de adunarea locală a credincioşilor adunaţi credincioșilor adunați în jurul mormântului mucenicului (unde adesea se găseau şi și [[moaştemoaște]]le lui), în ziua pomenirii morţii morții sale, adică naşterea nașterea la [[viaţa veşnicăviața veșnică]].

Cultul mucenicilor se dezvoltă după modelul cu cultul eroului antic. Ei erau pentru creştinii creștinii din antichitate "eroii credinţei"„eroii credinței”, şiși, după înţelegerea creştinăînțelegerea creștină, nici nu ar fi putut da mărturie până la moarte fără ajutorul harului lui Dumnezeu - de aceea creştinii creștinii i-au cinstit ca [[sfinţisfinți]] imediat din momentul morţii morții lor.

Odată cu pacea Bisericii (oprirea persecuţiilorpersecuțiilor, pe vremea împăratului [[Constantin cel Mare]]), cultul mucenicilor se dezvoltă şi și se delocalizează: "În „În paralel cu fenomenul de expansiune, care multiplică, dacă se poate spune aşaașa, mormântul mucenicului, se observă de asemenea că prăznuirea sărbătorii lui depăşeşte depășește încet-încet limitele iniţial inițial reduse în care se făcea ea iniţialinițial. La început fiecare Biserică îşi își cinstea proprii mucenici, excluzându-i pe ceilalţiceilalți; era un soi fel de aniversare de familie, în fiecare comunitate. Deja însă în prima jumătate a secolului al IV-lea se pot constata împrumuturi de la Biserici străine" {{Ref|1}} străine”<ref>Cf. Hippolyte Delehaye, ''Les origines du culte des martyrs'' (= SH, 20), 2^ème édition, 1933 (réimprimé en 2004), p.91.</ref>. În consecinţăconsecință, martirologiile locale se îmbogăţesc îmbogățesc mai întâi de mucenici străini, şiși, din acest punct de vedere, mucenicii a căror cult se intruduce introduce pe cale excepţională excepțională primesc aceeaşi aceeași cinste ca şi și cei vechi {{Ref|2}}<ref>H. Delehaye, ''Les origines...'', p. 93.</ref>.

Mai apoi, mucenicilor s-au adăugat celelate celelalte categorii de [[sfinţisfinți]], [[episcop]]ii, personajele sfinte din [[Noul Testament]], din [[Vechiul Testament]] şi asceţii și asceții (numiţi numiți mai târziu [[Cuvios|cuvioşicuvioși]]).

Această evoluţie evoluție a fost conforma conformă cu o lărgire a viziunii creştine creștine asupra martiriului / muceniciei, mai întâi asupra celor ce au început a fi numiţi "mărturisitori numiți „[[mărturisitor]]i ai credinţiei"credinței”, iar mai apoi asupra asceţilorasceților.

Mulţi Mulți [[scriitori bisericeşti bisericești]] dau mărturie despre o viziune mai interiorizată a muceniciei eroice pentru credinţăcredință, viziune care a început deja să se instaleze în secolele III-IV: mucenicia conştiinţeiconștiinței, mucenicia voinţeivoinței, mucenicia prin ostenelile ascetice, mucenicia fără sânge. ==Numirile mucenicilor==În limbajul [[sinaxar]]elor Bisericii numelui de mucenic se pot adăuga uneori niște particule, care precizează un soi de subcategorii de [[sfinți]] mucenici: *'''mare mucenic''' – marii mucenici sunt cei care au purtat o luptă mucenicească specială; exemple:**sfântul mare mucenic [[Gheorghe purtătorul de biruință]] (prăznuit la [[23 aprilie]])**sfântul mare mucenic [[Teodor Tiron]] (prăznuit la [[17 februarie]])**sfântul mare mucenic [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir]] și făcătorul de minuni (prăznuit la [[26 octombrie]])**sfântul mare mucenic [[Teodor Stratilat]] (prăznuit la: [[8 iunie]] – aducerea [[moaște]]lor; [[8 februarie]] – prăznuirea muceniciei)**sfântul mare mucenic [[Pantelimon]], doctor fără de arginți (prăznuit la [[27 iulie]])**sfântul mare mucenic [[Mina]], cel din Cotiani (prăznuit la [[11 noiembrie]]) *'''sfințit mucenic''' – sunt acei mucenici care au fost totodată clerici (diaconi, preoți, episcopi); exemple:**sfântul sfințit mucenic [[Ignatie Teoforul]] (prăznuit la [[20 decembrie]])**sfântul sfințit mucenic [[Haralambie]] (prăznuit la [[10 februarie]])**sfântul sfințit mucenic Miron (prăznuit la [[17 august]])**sfântul sfințit mucenic [[Grigorie Luminătorul|Grigorie, luminătorul Armeniei]] celei mari (prăznuit la [[30 septembrie]]) *'''nou mucenic''' sau '''nou sfințit mucenic''' – „noii” mucenici sunt mucenicii apăruți după vechile perioade ale persecuțiilor și după persecuțiile din vremea [[iconoclasm]]ului, mai „nou”, adică în vremea dominației turcești asupra Imperiului bizantin (secolele XV-XIX), și până în zilele noastre, cum ar fi mucenicii din vremea prigoanei comuniste. Exemple:**sfântul nou mucenic [[Anastasie Bulgarul]], care a mărturisit în Tesalonic, la anul 1794 (prăznuit la [[8 august]])**sfântul nou mucenic [[Triandafil Zagoreul]], care a mărturisit în Constantinopol la anul 1680 (prăznuit la [[8 august]])**sfântul noul sfințit mucenic [[Constanție Rusul]], care a pătimit în Constantinopol în anul 1743 (prăznuit la [[26 decembrie]])**sfântul noul sfințit mucenic [[Romano Lachedemonul]], care a mărturisit în anii 1695**sfântul noul sfințit mucenic [[Ioan Kochurov]], [[Preot]] Mucenic al Revoluției Ruse, ucis la [[31 octombrie]] 1917 în orașul Tsarskoye Selo (Rusia)

{{Notă|1}} Cf. Hippolyte Delehaye: ''Les origines du culte des martyrs'' (= SH, 20), 2<sup>ème<references/sup> édition, 1933 (réimprimé en 2004), p. 91.<br>{{Notă|2}} H. Delehaye, ''Les origines...'', p. 93.<br>

[[Categorie:SfinţiMucenici|*]][[Categorie:Sfinți|*]][[Categorie:Articole de calitate]]