Modificări

'''Mucenicii''' sau '''Martirii''' (gr. μαρτυρος - martor) sunt cei ce și-au dat viața mărturisind pe [[Iisus Hristos]] în condiții extreme. Mucenicii sunt primii [[sfinți]] ai Bisericii, care a considerat întotdeauna că mucenicia nu ar fi fost posibilă fără ajutorul harului [[DuhulSfântDuhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. De aceea, cel mai adesea mucenicii au fost cinstiți ca sfinți imediat după moarte de către ceilalți creștini. Primii mucenici au fost Sfântul [[Ioan Botezătorul]] - văzut de Tradiția Bisericii la granița între [[Vechiul Testament|Vechiul]] și [[Noul Testament]] - și Sfântul [[Apostolul Ştefan Ștefan (Întâiul-mucenic)|ŞtefanȘtefan]], unul din cei șapte [[diacon]]i, și „întâiul mucenic”.

Cultul mucenicilor se dezvoltă după modelul cu cultul eroului antic. Ei erau pentru creștinii din antichitate "eroii credinței"„eroii credinței”, și, după înțelegerea creștină, nici nu ar fi putut da mărturie până la moarte fără ajutorul harului lui Dumnezeu - de aceea creștinii i-au cinstit ca [[sfinți]] imediat din momentul morții lor.

Odată cu pacea Bisericii (oprirea persecuțiilor, pe vremea împăratului [[Constantin cel Mare]]), cultul mucenicilor se dezvoltă și se delocalizează: „În paralel cu fenomenul de expansiune, care multiplică, dacă se poate spune așa, mormântul mucenicului, se observă de asemenea că prăznuirea sărbătorii lui depășește încet-încet limitele inițial reduse în care se făcea ea inițial. La început fiecare Biserică își cinstea proprii mucenici, excluzându-i pe ceilalți; era un fel de aniversare de familie, în fiecare comunitate. Deja însă în prima jumătate a secolului al IV-lea se pot constata împrumuturi de la Biserici străine”<ref>Cf. Hippolyte Delehaye, ''Les origines du culte des martyrs'' (= SH, 20), 2^ème édition, 1933 (réimprimé en 2004), p. 91.</ref>. În consecință, martirologiile locale se îmbogățesc mai întâi de mucenici străini, și, din acest punct de vedere, mucenicii a căror cult se introduce pe cale excepțională primesc aceeași cinste ca și cei vechi<ref>H. Delehaye, ''Les origines...'', p. 93.</ref>.

*'''nou mucenic''' sau '''nou sfințit mucenic''' - "noii" „noii” mucenici sunt mucenicii apăruți după vechile perioade ale persecuțiilor și după persecuțiile din vremea [[iconoclasm]]ului, mai "nou"„nou”, adică în vremea dominației turcești asupra Imperiului bizantin (secolele XV-XIX), și până în zilele noastre, cum ar fi mucenicii din vremea prigoanei comuniste. Exemple: