Modificări

Se cunosc foarte puține lucruri despre Montanus. Înainte de a se converti la [[creștinism]], Montanus ar fi fost preot al cultului extatic al Cybelei, zeița mamă a fertilității (zeitate de origine frigiană, considerată drept ''Magna Mater'' - „Marea Mamă a Zeilor”<ref>Balaci, A., ''Mic dicționar de mitologie greacă și romană'', Ed. Mondero, București, 1992. ISBN 973-9004-09-2.</ref>), Convertit la vârsta adultă la creștinism, nu există niciun fel de deovezi dovezi care să susțină că Montanus ar fi devenit [[preot]] sau [[episcop]] după convertire. Conform scriitorului bisericesc [[Eusebiu de Cezareea]] (secolul al IV-lea), Montanus ar fi intrat în extaz să ar fi început să profeţească pe la anii 172 sau 173 în localitatea Ardabau din Frigia (azi în Turcia centrală). El învăța că descoperirea dumnezeiască nu s-a oprit după propovăduirea [[Apostoli]]lor, ci că, sub inspiraţia Duhului Sfânt – Paracletul, puteau apărea noi şi minunate descoperiri şi manifestări ale Energiilor dumnezeieşti. La scurt timp după aceea, i s-au alăturat două [[ucenic]]e, profetesele Maximilla şi Priscilla (Prisca).

Convins că sfârşitul lumii era aproape şi că Noul Ierusalim era pe care să se pogoare înn în apropierea satului frigian Pepuza, după cum era amintit în [[Apocalipsa|Apocalipsă]], Montanus pleda pentru rigorism moral şi detaşarea de dorinţele materiale. Criticii mişcării au subliniat accentul montaniştilor pe manifestările extatice neortodoxe şi pe profetism în detrimentul autorităţii episcopale rânduite de Dumnezeu.