Modificări

Episcopul Mitrofan s-a născut în Moldova. A intrat în cinul continuat munca [[monahListă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropoliților Ungrovlahiei]]al la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul , [[Dosoftei Ștefan I al MoldoveiȚării Românești|Mitropolitului Dosoftei al MoldoveiȘtefan]] a deprins meșteșugul tiparului, ajungând meşter tipograf și lucrând la Iași, sub îndrumarea acestuia.<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/EpiscopulMitrofan.html Dicționarul teologilor români: MITROFAN, episcop.[Teodosie al Țării Românești|Teodosie]]</ref> Numele său apare menționat în tipăriturile „''Psaltirea prin tipărituri slavo-română''” (1680)române, „''Molitvelnicul care reprezintă faza de-nțeles''” (1681) și „''Viața și petrecerea sfinților''” (1682)tranziție spre deplina românizare a [[slujbă|slujbelor]] bisericești. Tot El poate fi socotit ca un precursor al introducerii definitive a [[limba română|limbii române]] în acea perioadăbiserică, la solicitarea desăvârșită câțiva ani mai târziu de [[patriarhmitropolit]]ului Dositei al ul [[IerusalimAntim Ivireanul]]ului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „''Întâmpinare în contra primatului papei''” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „''Dialog contra ereziilor''”[[ucenic]]ul său.

Spre sfârşitul aceluiași an (1682) {{Citat|Mitrofan a fost ales episcop unul din cei mai de seamă ierarhi cărturari din trecutul nostru, nefiind egalat - la Buzău decât de episcopul [[Chesarie al HușilorBuzăului|Chesarie]], păstorind credincioșii din acea cu un secol și mai bine mai târziu.|Pr. [[eparhieMircea Păcurariu]] până în vara anului 1686.<ref name="DTRpăcurariu2"/>}}

În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându== Viața ===== Înainte de arhierie ===Mitrofan s-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi născut în Moldova. A intrat în cinul [[moaştemonah]]le Sfal la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul [[Ioan cel Nou de la SuceavaDosoftei al Moldovei|Ioan cel NouMitropolitului Dosoftei al Moldovei]] ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic. În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, [[Șerban Cantacuzino]]deprins meșteșugul tiparului, mare iubitor de cultură ajungând meşter tipograf și protector al Sfintei Bisericilucrând la Iași, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit ''[[Biblia de la București (1688)|Biblia de la București]]''sub îndrumarea acestuia.<refname="DTR">[http://ziarulluminabiserica.roorg/WhosWho/DTR/culturaM/episcopul-mitrofan-al-buzaului Arhim. drEpiscopulMitrofan. Policarp Chițulescuhtml Dicționarul teologilor români: ''Episcopul Mitrofan al Buzăului''MITROFAN, Luminaepiscop.ro, 8 iunie 2011]</ref>, prima traducere integrală a [[Biblia|Bibliei]] Numele său apare menționat în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare<ref>tipăriturile „''Dicţionar EnciclopedicPsaltirea slavo-română''” (1680), Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref>. Tot aici a mai tipărit „''Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură Molitvelnicul de Aur-nțeles''” (16911681) precum și câteva cărți grecești„''Viața și petrecerea sfinților''” (1682).

Tot în acea perioadă, la solicitarea [[patriarh]]ului [[Dositei al II-lea al Ierusalimului|Dositei al Ierusalimului]], a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „''Întâmpinare în contra primatului papei''” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „''Dialog contra ereziilor''”.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 210</ref> === Episcop de Huși ===Spre sfârşitul aceluiași an (1682) a fost ales episcop al [[Episcopia_Hușilor|Hușilor]], păstorind credincioșii din acea [[eparhie]] până în vara anului 1686.<ref name="DTR"/> În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi [[moaşte]]le Sf. [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]] ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic. În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, [[Șerban Cantacuzino]], mare iubitor de cultură și protector al Sfintei Biserici, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit ''[[Biblia de la București (1688)|Biblia de la București]]''<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/episcopul-mitrofan-al-buzaului-un-nou-coresi-al-artei-tipografice-150064.html Andrei Butu: ''Episcopul Mitrofan al Buzăului, „un nou Coresi” al artei tipografice''], 28 noiembrie 2019, ''Ziarul Lumina'', accesat 8 aprilie 2023</ref>, prima traducere integrală a [[Biblia|Bibliei]] în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare<ref>''Dicţionar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref>. Tot aici a mai tipărit „''Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur''” (1691) traduse în românește de frații Radu și Șerban Greceanu precum și câteva cărți grecești.  === Episcop de Buzău ===La 10 iunie 1691 a fost ales [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|episcop al Buzăului]], fiind propus și susținut de Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Acolo a înfiinţat prima tipografie din acest oraș, formând un grup de meșteri tipografi şi gravori.<ref name="DTR"/> Episcopul, ca ucenic al marelui cărturar Dosoftei, era unul din cei care au sprijinit românizarea slujbelor bisericești. Dar acest lucru era greu de înfăptuit dintr-odată, pe de o parte, pentru că munca de traducere era grea și plină de răspundere, iar pe de altă parte, pentru că tradiția slavonă era încă destul de puternică. De aceea, episcopul Mitrofan a urmat pilda mitropolitului Teodosie și a înaintașului acestuia, Ștefan, de a traduce în românește numai îndrumările tipiconale, sinaxarele, paremiile, Apostolul și Evanghelia, precum și unele ectenii, lăsând cântările și rugăciunile în slavonește.

* ''[[Mărturisirea Ortodoxă (1642)|Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă]]'', prima traducere în românește (1691) * ''Cele 12 Mineie [[Minei]]e (1698)'', tipărite pentru prima oară în țările române. Aveau tipicul, paremiile și sinaxariul în română și restul în slavonă.* Evhologhionul ''[[Evhologhion]]ul'' (1699-1701)* ''[[Octoihul ]]'' (1700)* ''[[Triodul ]]'' (1700)* ''[[Penticostarul ]]'' (1701)* Liturghierul ''[[Liturghier]]ul'' (1702) Preasfinția Sa Mitrofan a trecut la cele veșnice în anul 1702. El este și [[ctitor]] al [[schit]]ului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea). == Școala de tipografie ==

PS Mitrofan a trecut la cele veșnice Între numeroșii tipografi și gravori care s-au format în anul 1702. El este și jurul său poate fi amintit [[ctitorAntim Ivireanul]] al însuși, care i-a urmat la conducerea tipografiei domnești din București, apoi: Ioanichie (loan) Bacov (Băcăuanul), Chiriac Moldoveanul, și mulți alții<ref name="păcurariu2">[[schitMircea Păcurariu]]ului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea)''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>.

==ReferințeNote==