Modificări

{{Traducere ENÎmbunătățire}}Un '''martirologiu''' este un catalog sau o listă a [[mucenic]]ilor și a altor [[sfinți]] sau cuvioși, dispuși în ordinea zilelor din [[calendar]] la care li se face [[Praznic|prăznuirea]]. Local martyrologies record exclusively the custom of a particular Church. Local lists were enriched by names borrowed from neighbouring churches. Consolidation occurred, by the combination of several local martyrologies, with or without borrowings from literary sources.

This is the now accepted meaning in the Un '''martirologiu''' este un catalog sau o listă a [[Latin Churchmartir]]. In the ilor și a altor [[Orthodox Churchsfinți]]sau cuvioși, the nearest equivalent to the martyrology is the dispuși în ordinea zilelor din [[Synaxarioncalendar]] and the longer la care l-i se face [[MenologionPraznic|prăznuirea]].<ref>The Greek [[synaxaries]] are a counterpart. The literature of the synaxaries comprises also the books of that category belonging to the various [[Oriental rites]] (see ''[[Analecta Bollandiana]]'', XIV, 396 sqqMartirologiile locale conțin doar tradiția unei anumite biserici.; [[Hippolyte Delehaye]]Uneori, ''Synaxarium ecclesiæ Constantinopolitanæ Propylæum ad Acta Sanctorum novembris'', 1902)listele locale erau îmbogățite cu nume împrumutate de la bisericile vecine.</ref> As regards formÎmbogățiri ale listelor au avut loc prin combinarea a câteva martirologii locale, one should distinguish between simple martyrologies that simply enumerate names, and historical martyrologies, which also include stories or biographical details; for the latter, the term ''passionary'' is also usedcu sau fără împrumuturi din surse literale.

The martyrology==Cele mai vechi exemple==Martirologiul, or sau ''ferial'', of the [[Roman Catholic ChurchBiserica Romano-Catolică|Roman Churchromano-catolic]] in the middle of the fourth century still existsde la mijlocul secolului al IV-lea, care încă există, conține două liste distincte. It comprises two distinct lists, the ''[[Depositio martyrum]]'' and the și ''[[Depositio episcoporum]]'', lists most frequently found unitedaceste două liste find găsite unite, de obicei.

Among the Roman martyrs, mention is already made in the Printre martirii romani deja menționați în ''Ferial'' of some [[African]] martyrs se găsesc și câțiva martiri africani (March 7martie, [[Perpetua]] and și [[Felicitas]]; September 14septembrie, [[CyprianCiprian]]). The calendar of CarthageCalendarul din Cartagina, which belongs to the sixth centurydin secolul al VI-lea, contains a larger portion of foreign martyrs and even of confessors not belonging to that Churchconține o secțiune destul de mare de martiri străini și chiar mărturisitori care nu aparțineau acelei Biserici.

==The ''Martyrologium Hieronymianum''=={{main|Martyrologium Hieronymianum}}The major representative of the class of Local martyrologies is the martyrology commonly called Cel mai reprezentativ exemplu din clasa martirologiilor locale este cel cunoscut, de obicei, sub numele de ''Hieronymian'', because it is deoarece este atribuit (pseudepigraphicallypseudoepigrafic) attributed to [[St. JeromeSfântul Ieronim|Sfântului Ieronim]]. It was presumably drawn up in Italy in the second half of the fifth centurySe presupune că a fost alcătuit în Italia în a doua jumătate a secolului al V-lea și a fost revizuit în Galia, and underwent recension in Gaul, probably at [[probabil la Auxerre]], in the late sixthla sfârșitul secolului al al VI-lea. All known manuscripts of the Toate manuscrisele cunoscute ale acestui text spring from this Gallican recensionprovin din ediția galică.

Setting aside the additions it later receivedLăsând la o parte adăugirile ulterioare, the chief sources of the sursele de bază ale martirologiului ''Hieronymian'' are a sunt un martirologiu general martyrology of the Churches of the Eastal Bisericilor Răsăritene, the local martyrology of the Church of Rome, a un martirologiu general martyrology of Italyal Italiei, a un martirologiu general martyrology of Africa, and some literary sourcesal Africii și câteva surse literare, among them printre care și lucrările lui [[EusebiusEusebiu]]. The manuscript tradition of the Conținutul manuscriselor acestui document is in confusioninduce confuzie, and the idea of restoring the text in its integrity must be abandonediar ideea restaurării textului în integritatea sa inițială trebuie abandonată. The ''Martirologiul Hieronymian Martyrology'' and those resembling it in form show signs of hurried compilation, și cele care i se aseamănă în formă, prezintă semne de compilare în grabă. The notices consist mostly of a topographical rubric preceding the name of the saintRubricile constau în principal din referințe topografice care preced numele sfântului, e.g. "III id. ian. Romæ, in cymiterio Callisti, via Appia, depositio Miltiadis episcopi".

UnfortunatelyDin păcate, this acest document has reached us in a lamentable conditionajuns în zilele noastre într-o stare lamentabilă. The proper names are distortedNumele proprii sunt distorsionate, repeated or misplacedrepetate sau plasate greșit, and in many places the text is so corrupt that it is impossible to understand itiar în multe locuri textul este atât de corupt este imposibil de înțeles. With the exception of Cu execepția a few traces of borrowings from the câteva urme de împrumuturi din ''Passions of the martyrsPătimirile martirilor'', the compilation is in the form of a simple martyrologycompilația are forma unui martirologiu simplu.

For a long time the study of the O lungă perioadă de timp, studiul ''Martirologiului Hieronymian Martyrology'' yielded few results, and the edition of a dus la puține rezultate iar ediția lui F. M. Fiorentini (''Vetustius occidentalis ecclesiæ martyrologium'', Lucca, 1668), accompanied by însoțită de un comentariu istoric erudit, nu a very erudite historical commentaryadus un progres notabil. Însă, caused it to make no notable progress. It was the publication of the publicarea ''Syriac MartyrologyMartirologiului Siriac'' discovered by descoperit de Wright (''Journal of Sacred Literature'', 1866, 45 sqq.), which gave the impetus to este cel care a series of researches that still dat un impuls unei serii de cercetători să continue. Father Părintele Victor De Buck ("Acta SS.", Octobris, XII, 185, and elsewhereși în altă parte) signalizes the relationship of this martyrology to the semnalează relația dintre acest martirologiu și ''Martirologiul Hieronymian Martyrology''. This factAcest fapt, which escaped the first care i-a scăpat primului editor, is of assistance in recognizing the existence of a general martyrology of the Orientfost de ajutor în recunoaștrea existenței unui martirologiu al orientului, written in Greek at scris în greacă la [[Nicomedia]], and which served as și care a source for the slujit ca sursă pentru ''Hieronymian''. In În 1885 [[Giovanni Battista de Rossi|De Rossi]] and [[și Duchesne]] published a memoir entitled au publicat o lucrare intitulată ''Les sources du martyrologe hiéronymien'' (in în ''Mélanges d'archéologie et d'histoire'', V), which became the starting-point of care a devenit punctul de început al unei ediții critice a critical edition of the martyrologymartirologiului, published through their efforts in Volpublicată prin eforturile celor doi în vol. II for November of the al lunii noiembrie 1894 din "Acta SS." in 1894. But little criticism has been devoted to the ''Roman Martyrology'', which has become an official book, its revision being reserved to the [[Roman Curia]]. Every effort devoted to the study of the ''Hieronymian'', the historical martyrologies, and the Greek "Synaxaria" helps the study of this compilation, which is derived from them. Attention may be called to the large commentary on the ''Roman Martyrology'', by Alexander Politi (Florence, 1751). Only the first volume, containing the month of January, has appeared.

== Historical martyrologies Martirologii istorice==There is another type of martyrology in which the name is followed by Un alt tip de martirologiu este acela în care numele este urmat de o scurtă descriere a short history of the saintsfântului. These are the historical martyrologies. There exists a large number of themAcestea sunt martirologiile istorice, dintre acestea existând un număr mare, from the ninth centuryîncepând cu secolul al IX-lea. It may be said that their chief sources areSe poate spune că sursele de bază ale acestora, besides the pe lângă ''Hieronymian'', accounts derived from the sunt relatările din ''[[Acts of the MartyrsFaptele mucenicilor|Acts of the martyrsFaptele martirilor]]'' and some ecclesiastical authorsși unii autori ecleziastici.

Of the best-known historical martyrologiesDintre cele mai cunoscute martirologii istorice, the oldest go under the names ofcele mai vechi sunt:*[[BedeBeda]] (eighth centurysecolul al VIII-lea)*[[Florus of de Lyon]]<ref>''[[Acta sanctorum Marlii]]'', vol. iiII.</ref>*[[Wandelbert]], a monk of călugăr de la [[Abbey of Abația Prüm|Prüm]] (842)<ref>A metrical martyrologyUn martirologiu metric , of which [[despre care Ernst Dümmler]] published a critical edition publicat o ediție critică (''[[Monumenta Germaniæ]]'', Poetæ lat., II, 578-602).</ref>

*[[Ado of de Vienne]] (d. 875)*[[Notker the StammererBâlbâitul]] (896)

The most famous of all is that of Cel mai faimos dintre toate este acela al lui [[Usuard]] (c. 875), ''[[Martyrology of Martirologiul lui Usuard]]'', on which the pe care se bazează ''[[Martirologiul Roman martyrology]]'' was based.

The first edition of the Prima ediție a ''Roman martyrologyMartirologiului roman'' appeared at a apărut la [[RomeRoma]] in în 1583. The third editionA treia ediție, which appeared in apărută în 1584, was approved by [[Pope Gregory XIII|Gregory a fost aprobată de Papa Grigorie al XIII-lea]], who imposed the care a impus ''Roman martyrologyMartirologiul roman'' upon the whole Churchîntregii Biserici Catolice. In În 1586, [[Baronius]] published his annotated editiona publicat o ediție comentată, care, în ciuda omisiunilor și greșelilor, which in spite of its omissions and inaccuracies is a mine of valuable informationeste o mină de informații valoroase.

The historical martyrologies taken as a whole have been studied by Dom Quentin (1908). There are also numerous editions of calendars or martyrologies of less universal interest, and commentaries upon them. Mention ought to be made of the famous marble Doar puține critici au fost aduse ''calendar of NaplesMartirologiului roman'', care fiind o carte oficială, revizia ei este rezervată Curiei Romane.<ref>It is at present in the archdiocesan chapel, and is the object of the lengthy commentaries of [[Mazocchi]] (Orice efort dedicat studiului ''Commentarii in marmoreum Neapol. KalendariumMartirologiului Hieronymian'', Naplesmartirologiilor istorice și "Sinaxarelor" grecești, 1755ajută la studiul acestei compilații, 3 vols) and of [[Sabbatini]] (care derivă din ele. O atenție specială trebuie acordată unui comentariu extins la ''Il vetusto calendario napolitanoMartirologiul roman'', Naplesrealizată de Alexander Politi (Florence, 17441751), din care a apărut doar volumul I, 12 volsconținând luna ianuarie.)</ref>

The chief works on the martyrologies are those of [[Heribert Rosweyde]], who in 1613 published at [[Antwerp]] the martyrology of [[Ado (archbishop)|Ado]];<ref>[[Roswyde]]'s edition of Ado was preceded by the "Little Roman," which he called "Vetus Romanum". It was only replaced by that of [[Giorgi]] (Rome, 1745), based on new MSS. and enriched with notes.</ref> of Sollerius, to whom we owe a learned edition of Usuard;<ref>''[[Acta sanctorum Junii]]'', vols. vi. and vii.</ref> and of [[Fiorentini]], who published in 1688 an annotated edition of the Martyrology of St Jerome. The critical edition of the latter by [[J. B. Studiul critic al martirologiilor este îngreunat de Rossi]] and [[Louis Duchesne]], was published in 1894.<ref>In vol. ii. of the ''[[Acta sanctorum Novembris]]''multitudinea și caracterul disparat al elementelor care îl compun.</ref>

The notes of Baronius on the ''Roman Martyrology'' cannot be passed over in silenceLucrările de căpătâi în privința martirologiilor sunt cele ale lui Heribert Rosweyde, care apublicat în 1613 la Antwerp Martirologiul lui Ado;<ref>ediția Roswyde a lui Ado a fost precedată de "Romanul mic, the work having done much towards making known the historical sources of the compilations of the [[Middle Ages]]. In Vol. II for March of the "Acta Sanctorumnumit de el "Vetus Romanum" . Apoi a fost ediția lui Giorgi (1668Rome, 1745) the [[Bollandist]]s furnished new materials for martyrological criticism by their publication entitled ''Martyrologium venerabilis Bedæ presbyteri ex octo antiquis manuscriptis acceptum cum auctario Flori …'', pe baza MSS. nou și îmbogățit cu comentarii. The results then achieved were in part corrected, in part rendered more specific</ref>, by the great work a lui of Père Du SollierSollerius, căruia îi datorăm o ediție erudită a lui Usuard;<ref>''Martyrologium Usuardi monachiActa sanctorum Junii'' (Antwerp, 1714), published in parts in Volsvol. VI and . și VII for June of the ".</ref> și a lui Fiorentini, care a publicat în 1688 o ediție comentată a Martirologiului Sf. Ieronim. O ediție critică a acesteia din urmă a fost publicată de J. B. de Rossi și Louis Duchesne în 1894.<ref>În vol. II. al ''Acta Sanctorumsanctorum Novembris''."</ref>

Although Du SollierComentariile lui Baronius asupra ''Martirologiului roman''s text of Usuard is not beyond criticismnu pot fi trecute cu vederea, the edition surpasses anything of the kind previously attemptedlucrarea având un impact major asupra surselor istorice ale compilațiilor din [[Evul Mediu]]. În vol. Henri Quentin II pentru luna martie din "Acta Sanctorum" (1668), Bollandiștii au furnizat materiale noi în domeniul criticismului martirologiilor prin publicația lor intitulată ''Les Martyrologes historiques du moyen âgeMartyrologium venerabilis Bedæ presbyteri ex octo antiquis manuscriptis acceptum cum auctario Flori …''. Concluziile acestora au fot în parte corectate și în parte adâncite de marea lucrare a lui Père Du Sollier, Paris''Martyrologium Usuardi monachi'' (Antwerp, 19081714) took up the general question and succeeded in giving a reasonable solution, thanks to careful study of the manuscriptspublicată pe bucăți în vol. VI și VII din iunie ale "Acta Sanctorum."

==Documents==As regards documentsDeși textul lui Du Sollier despre Usuard nu este lipsit de critici, the most important distinction is between local and general martyrologiesediția întrece orice altă lucrare de felul ei scrisă înainte de aceasta. The former give a list of the [[festival]]s of some particular Church; the latter are the result of a combination of several local martyrologies. We may add certain compilations of a factitious character, to which the name of martyrology is given by analogy, e.g. the ''Martyrologe universel of Chatelain'' Henri Quentin (1709). As types of local martyrologies we may quote that of Rome, formed from the ''[[Depositio martyrum]]'' and the ''Depositio episcoporum of the chronograph'' of 354; the [[Goths|Gothic]] ''calendar of IJililas BibleLes Martyrologes historiques du moyen âge'', the ''calendar of Carthage'' published by [[Jean Mabillon|Mabillon]]Paris, the calendar of fasts and vigils of the Church of [[Tours]], going back as far as Bishop [[Saint Perpetuus|Perpetuus]] (d. 4901908)a atacat problema principală și a avut succes în a găsi o soluție rezonabilă, and preserved in the ''[[Historia Francorum]]'' (xi. 31) of [[Gregory of Tours]]. The ''Syriac martyrology'' discovered by [[William Wright (orientalist)|Wright]] (''Journal of Sacred Literature'', 1866) gives the idea of a general martyrologygrație unui studiu amănunțit al manuscriselor.

Prior to ==Documente==Din punct de vedere al documentelor, cea mai importantă disticție trebuie făcută între martirologiile locale și cele generale. Primele dau o listă a sărbătorilor unei anumite Biserici; ultimele sunt rezultatul combinării a mai multe martirologii locale. Mai putem menționa unele compilații cu un caracter amestecat la care numele este dat prin analogie, de ex. ''Martirologiul universal al lui Chatelain'' (1709). La tipul de martirologii locale, mai putem adăuga pe cel al Romei, compus din ''[[Vatican IIDepositio martyrum]]'' și ''Depositio episcoporum al cronografului'' din 354; ''calendarul gotic al lui Jililas Bible'', the Martyrology was read publicly as part of the ''calendarul din Cartagina'' publicat de [[Roman CatholicJean Mabillon|Mabillon]] , calendarul posturilor și privegherilor Bisericii din [[Liturgy of the Hours|Divine OfficeTours]] at , care merge înapoi până la Ep. [[Prime (liturgy)Saint Perpetuus|PrimePerpetuus]](d. It was always 490) și păstrat în ''anticipated'', that is, the reading for the following day was read. After Vatican II, the office of Prime was suppressed. A fully revised edition was issued in 2001, with rubrics suggesting that the Martyrology might be proclaimed at the end of the celebration of [[LaudsHistoria Francorum]] or of one of the '' (xi. 31) a lui [[Little HoursGrigorie de Tours]], or apart from liturgical celebrations in community gatherings for meetings or meals.<ref>''Martyrologium RomanumMartirologiul siriac'' descoperit de Wright (''Journal of Sacred Literature'', 2004, Vatican Press (Typis Vaticanis1866), see pages 29-31ne dă impresia de martirologiu general.</ref>

==The Roman Martyrology=={{Main|Roman Martyrology}}The ''Roman Martyrology'' is directly derived from the historical martyrologies. It is in sum the ''Înainte de [[Martyrology of UsuardVatican II]]'', completed by the "Dialogues" of Martirologiul era citit public ca parte din [[Pope Gregory ILiturghia Orelor]] and the works of some of the Fathers, and for the Greek saints by the catalogue known as the ''[[MenologionBiserica Romano-Catolică|Romano-Catolică]] of Sirlet''.The ''la [[editio princepsCeasul întâi]]. Întotdeauna era '' appeared at [[Rome]] in 1583, under the title: anticipativ''Martyrologium romanum ad novam kalendarii rationem et ecclesiasticæ historiæ veritatem restitutum, Gregorii XIII pontceea ce înseamnă că se citea textul aferent zilei următoare. maxDupă Vatican II, Liturghia orelor a fost suprimată. iussu editum''. It bears no approbation. A second edition also appeared at Rome in the same year. This was soon replaced by the edition of 1584O ediție complet revizuită a fost publicată în 2001, which was approved and imposed on the entire [[Roman rite]] of the Church by cu rubrici care sugerează că Martirologiul poate fi declamat la sfârșitul [[Pope Gregory XIIILaude]]. lor sau la una una din slujbele [[Baroniusmijloceasuri]] revised and corrected this work and republished it in 1586lor sau, with the ''Notationes'' and the ''Tractatio separat de Martyrologio Romano''slujbele religioase, la întâlnirile credincioșilor sau mese comune. The [[Antwerp]] edition of 1589 was corrected in some places by Baronius himself. A new edition of the text and the notes took place under [[Pope Urban VIII]] and was published in 1630. [[Pope Benedict XIV]] was also interested in the <ref>''Roman MartyrologyMartyrologium Romanum'': his [[Papal bull|Bull]] of 1748 addressed to [[John V, King of Portugal]]2004, Vatican Press (Typis Vaticanis), was often included as a preface in printed copies of the ''Roman Martyrology''see pages 29-31.</ref>

A fully revised edition was issued in 2001==Martirologiul roman==''Martirologiul roman'' derivă direct din martirologiile istorice. Este format prin comasarea dintre ''Martirologiul lui Usuard'' completat cu "Dialogurile" [[Papa Grigorie I|Papei Grigorie I]] și cu lucrările unor Părinți, followed in 2005 by iar pentru sfinții greci a version (bearing the publication date of 2004) that adjusted fost folosit catalogul cunoscut ca ''[[Menologhiu]]l lui Sirlet''.''Editio princeps'' a number of typographical errors that appeared in the 2001 edition and added 117 people canonized or beatified between 2001 and 2004fost publicată la [[Roma]] în 1583, cu titlul: ''Martyrologium romanum ad novam kalendarii rationem et ecclesiasticæ historiæ veritatem restitutum, as well as many more ancient saints not included in the previous editionGregorii XIII pont. max. iussu editum''. "The updated Martyrology contains 7Nu poartă nici o aprobare. O a doua ediție a apărut,000 saints and blesseds currently venerated by the Churchde asemenea, and whose cult is officially recognized and proposed to the faithful as models worthy of imitationtot la Roma în același an."<ref>Aceasta a fost înlocuită curând de ediția din 1584, care este aprobată și care a fost impusă întregului [[http://wwwBiserica Romano-Catolică|rit roman]] al Bisericii de către Papa Grigorie al XIII-lea.adoremusBaronius a revizuit și corectat această lucrare și a republicat-o în 1586, împreună cu ''Notationes'' și ''Tractatio de Martyrologio Romano''.org/0205NewsEdiția Antwerp din 1589 a fost corectată în unele locuri de către Baronius însuși.html#anchor303698 Adoremus BulletinO nouă ediție a textului și comentariilor a fost realizată sub Papa Urban al VIII-lea și publicată în 1630. Papa Benedict al XIV-lea a fost, la rândul lui, February 2005interesat de ''Martirologiul roman'': [[Bulă papală|Bula]]</ref>sa din 1748, adresată lui Ioan al V-lea, Rege al Portugaliei, a fost adesea inclusă ca prefață în copiile tipărite ale ''Martirologiului roman''.

==Further comments==*There is În 2001 a list drawn up at the beginning of Vol. I for November of the ''[[Acta Sanctorum]]''.*Among the compilations given the title of martyrologies are the ''Martyrologium Gallicanum'' of André du Saussay fost publicată o ediție revizuită complet, urmată în 2005 (Paris, 1637dar purtând ca dată de apariție 2004)de o versiune care a eliminat o serie de erori tipografice care apăreau în ediția din 2001 și adăugând 117 oameni canonizați sau beatificați între 2001 și 2004, the ''Catalogus Sanctorum Italiæ'' of Philip Ferrari (Milanpe lângă mulți alți sfinți mai vechi neincluși în ediția anterioră. "Martirologiul actualizat conține 7000 de sfinți și binecuvântați cinstiți, 1613)în prezent, the ''Martyrologium Hispanum'' of în Biserică și al căror cult este recunoscut oficial și sunt propuși credincioșilor ca modele demne de urmat."<ref>[[Tamayo]] ([[Lyon]], 1651–1659) (consulted with caution)http://www.adoremus.org/0205News. The universal martyrology of Chastelain (Parishtml#anchor303698 Adoremus Bulletin, 1709) represents vast researches.February 2005]</ref>

==See alsoComentari suplimentare==* La începutul volumului I pentru noiembrie al ''[[HagiographyActa Sanctorum]]'' este o listă sumarizatoare.* Printre compilațiile care poartă numele de martirologii se găsesc și ''Martyrologium Gallicanum'' al lui André du Saussay (Paris, 1637), '[[Foxe's Book of Martyrs]]Catalogus Sanctorum Italiæ'' al lui Philip Ferrari (1563Milan, 1613), by [[John Foxe]]* the ''[[Martyrs Mirror]]Martyrologium Hispanum'' al lui Tamayo (1660Lyon, 1651–1659)(trebuie consultat cu precauție). Martirologiul universal al lui Chastelain (Paris, by Thieleman J1709) conține rezultatul unor cercetări vaste. van Braght* [[List of saints]]

==NotesVezi și==* [[Hagiografie]]* ''[[Cartea lui Fox a Martirilor]]'' (1563), de John Foxe* ''[[Martiri minori]]'' (1660), by Thieleman J. van Braght* [[Lista sfinților]] ==Note==

==ReferencesReferințe==

==External linksLegături externe==