Modificări

{{Articol de calitate}}Cinstitul şi și de Dumnezeu-purtătorul părintele nostru '''Marcu Ascetul''' a fost unul din marii [[Sfinții Părinți|sfinți părinți ]] duhovnicești ortodocși în secolul al V-lea sau al VI-lea. Prăznuirea [[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face în [[5 martie]].

La biographie Biografia sfântului Marcu este puțin cunoscută și a făcut de saint Marc reste largement inconnue, et elle -a fait l’objet de nombreuses hypothèseslungul timpului obiectul numeroase ipoteze. Les [[synaxaireSinaxar]]ele îl confundă în general cu Marcu din [[Chiliile|pustia Chiliilor (Egipt)]]s le confondent généralement avec Marc du désert des Cellules, qui connaissait l’Écriture sainte par cœur et auquel cel care cunoștea [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] pe de rost și căruia un ange venait donner la sainte Communion[[înger]] venea să-i aducă [[Sfânta Împărtășanie]], lequel est mentionné par Pallade dans "Histoire Lausiaque" și care este pomenit și de [[Paladie al Elenopolisului|Paladie]] în ''Istoria lausiacă'' (18, 25). D’autres l’assimilent à Marc de Alții îl identifică cu Marcu din Penthucla en Palestineîn [[Palestina]], évoqué par pomenit de [[Jean MoschosIoan Moshu]] dans son livre în cartea sa "Le Pré SpirituelLimonariu" (chcap. 13), ou encore à Marc d’Aréthuse sau cu Marcu al Aretuselor (prăznuit la [[29 marsmartie]]) ou Marc l’Athénien sau cu Marcu Atenianul (prăznuit și el la [[5 marsmartie]]). D’autres auteurs récents l’identifient avec un supérieur d’un monastère d’Asie Mineure Autori mai recenți îl identifică cu superiorul unei [[Mănăstire|mănăstiri]] din Asia Mică (peut-être proche poate apropiată de TarseTars) au Ve siècle în secolul al V-lea<ref>Voir la dernière mise au point de la question dans l’introduction de A se vedea Introducerea lui G. M. Durand àla: Marc le Moine, ''Traités'', vol. 1, SC 445, Paris 1999, p. 13-35.</ref>.

On ne connaît pas beaucoup des choses sur la vie de ce Se cunosc puține lucruri despre viața acestui mare Părinte al Bisericii. [[Père de l'ÉgliseCuvios]]. Le bienheureux Père Marc aurait vécut vers l’an ul Marcu a trăit în jurul anilor 430. Il avait étéA fost, semble-t-ilse pare, disciple de saint [[Jean Chrysostomeucenic]] al sfântului [[Ioan Gură de Aur]] <ref>D’aprèsDupă: Georges le moine, ''Chronique'', éd. De Boor Wirth, Teubner 1978, t. 2, p. 599. </ref> et avait acquis à son école une connaissance parfaite de l’și s-a distins prin faptul că a avut o perfectă cunoaștere a [[Ancien Vechiul Testament|Vechiului]] et du și a [[Nouveau Noul Testament|Noului Testament]]. Il devint ensuite Mai apoi deveni [[moinecălugăr]] près d’Ancyreîn apropiere de Ancira, en Asie Mineureîn Asia Mică, et exerça la charge d’și este [[higoumènestareț]] jusqu’au temps oùpână când, désirant mener des combats plus ardusdorind [[Eremit|viață pustnicească]] mai intensă în lupte duhovnicești, il se retira en solitaire dans le désert retrage în pustie<ref>Selon certains en PalestineDupă unii în Palestina, selon d’autres en Égyptedupă alții în Egipt. Il semble plus probable qu’il soit resté en GalatieDar este mai probabil că a rămas în Galatia, în Asia Mică.</ref>, où il demeura jusqu’à son reposunde rămâne până la moartea sa, vers l’âge către vârsta de o sută de cent ansani.

[[Predica|Predicile]] == Posteritatea ==Scrierile sale referitoare la subiecte ca legea spiritualăduhovnicească, pocăinţă, sobrietate[[Pocăință|pocăința]], sunt cotate considerate printre cele mai importante în literatura Bisericii. Aceste lucrări au fost lăudate de însuşi însuși [[Patriarh]]ul [[Fotie cel Mare]].

În mediile monastice bizantine din secolele X-XIV circula un dicton care spunea: «Vindeți tot și cumpărați pe Marcu» - cu referință nu la [[Apostolul Marcu|Evanghelistul Marcu]], ci la cuviosul părintele [[Filocalia|filocalic]] Marcu Ascetul. ==CitateScrieri ==Marc Ascetul a scris mai multe lucrări, dintre care patru au fost publicate în [[Filocalia]] sfântului [[Nicodim Aghioritul]]: * ''Despre legea duhovnicească, în 200 de capete'' - "Nu căuta perfecţiunea (...) vrea să explice cum se înțelege și cum trebuie împlinită legea duhovnicească de care vorbește Ap. Pavel ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 7, 14). Această ''lege duhovnicească'' cuprinde idealul desăvârșirii morale și diferitele capete înfățișează tot cercul datoriilor morale ale omului."<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte'' sau ''Despre aceia care socotesc că se îndreptățesc din fapte'' - „După cum arată cuvintele de la sfârșit și o traducere siriacă, această scriere a fost la început una cu cea de mai înainte.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Despre Botez'', sau mai precis: „Răspuns celor ce se îndoiesc despre dumnezeiescul [[botez]]” - „Este o înfățișare a efectelor botezului, în forma unui dialog. E dezbătută întrebarea dacă botezul șterge cu totul [[păcatul]], sau mai lasă ceva din el, care trebuie șters prin silințe proprii. Botezul, declară Marcu Ascetul, are un efect desăvârșit, întrucât el nu numai șterge păcatul, ci și împărtășește pe [[Duhul Sfânt]]. Cel ce zice: „Văd altă lege în mădularele mele, care se împotrivește legii duhului meu” (Rom. 7, 23), nu e cel botezat, ci cel nebotezat încă. Dar lupta e necesară necontenit și după aceea. Căci [[harul]] primit la botez nu-l face pe om neschimbăcios. Acest har e numai puterea dată omului de a rămânea ferit de păcat. Dacă el nu pune în lucrare această putere, prin păzirea poruncilor, cade iarăși în păcat, dar nu în al lui [[Adam]], ci în al său propriu: „Nu spunem că tot omul, care a fost botezat și a primit harul, este după aceea neschimbabil și nu mai are lipsă de pocăință, ci că de la botez, prin darul lui Hristos, ni s’a dăruit harul deplin al lui [[Dumnezeu]] spre împlinirea tuturor poruncilor. Deci orice om, care l-a primit în chip tainic și nu împlinește poruncile, în măsura lipsei pe care n’o împlinește e biruit de păcat, care nu este al lui Adam, ci al celui neglijent, întrucât, luând puterea de a lucra, nu împlinește lucrul.” <ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Epistola către Nicolae monahul'' sau ''Sfaturi folositoare de suflet către Nicolae'' - Este o epistolă prin care Marcu răspunde la o scrisoare a ascetului Nicolae din Ancira, un tânăr prieten și ucenic al său, după ce el s’a retras din Ancira în pustie și nu-i mai poate da sfaturi cu grai viu ca mai înainte. Ca cel mai bun mijloc pentru a-și stăpâni [[Patimi|patimile]] îi recomandă gândul statornic la binefacerile lui Dumnezeu, dintre cari cea mai mare este [[Întruparea]] și suferințele purtate de [[Hristos]] pentru noi. Cele trei rele cari amenință necontenit [[sufletul]] sunt: uitarea, [[lenea]] și neștiința sau ignoranța. Împotriva lor trebuie să se lupte cu: amintirea binefacerilor lui Dumnezeu, râvna și cunoștința luminată.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref> Aceste patru scrieri ale sfântului Marcu au fost traduse în limba română de părintele [[Dumitru Stăniloae]], și publicate în ''Filocalia românească'', volumul 1. În limba franceză, scrierile sfântului Marcu au fost traduse și publicate în mai multe ediții: * în n° 41 al colecției « Spiritualité orientale » (Abbaye de Bellefontaine) - cu o introducere de [[Kallistos Ware]]* în volumele 445 și 455 ale colecției « Sources chrétiennes »* în ''Philocalie'' ==Învățătura teologică și duhovnicească<ref>Această secțiune preia, cu permisiunea autorului, fragmente din: Pr. Iulian Nistea, "[http://www.nistea.com/eseuri/iulian_nistea/loi-spirituelle.htm La loi spirituelle dans la vie quotidienne] [Legea duhovnicească în virtuţile omeneştiviața de zi cu zi], Paris/Lyon, 2005/2006 (traducere OrthodoxWiki). </ref>=====Botezul - temelia vieții duhovnicești===Pentru Sfântul Marcu Ascetul, temelia vieții înnoite în Hristos, a vieții spirituale este, într-un sens foarte concret, [[botez]]ul. Botezul așează în om o realitate cu totul nouă: prin acesta, Hristos însuși se sălășluiește în adâncul inimii omului <ref>[[Diadoh al Foticeii]] dezvoltă și el această idee în cele ''O sută de capete'', 77.</ref>, ca stăpân al ei, și aruncă afară "tot duhul rău și necurat care se ascunde (...) în inima lui"<ref>Slujba Botezului; și Diadoh, ''O sută de capete'', 76.</ref>, pentru că acolo ca omul "să nu mai fie de acum fiu al trupului, ci moștenitor al [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Tale]]", după cum se spune în slujba Botezului.  Pentru a vorbi despre om, Marcu Ascetul folosește imaginea [[Templul din Ierusalim|Templului de la Ierusalim]], spunând: :"Iar templul este perfectălăcașul sfânt al sufletului și al trupului, care e zidit de Dumnezeu. În sfârșit, [[altarul]] este masa nădejdii așezată în acest templu. Pe ea se aduce către minte și se jertfește gândul întâi-născut al fiecărei întâmplări, ca un animal întâi-născut adus ca jertfă de ispășire pentru cel ce-l aduce, dacă-l aduce neîntinat." :"Dar și acest templu are un loc în partea dinăuntru, a [în spatele] [[Catapeteasmă|catapetesmei]]. Perfecţiunea acesteia Acolo a intrat [[Iisus]] pentru noi ca Înaintemergător ([[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 6, 20), locuind de la botez în noi, "afară numai dacă nu suntem creștini netrebnici" ([[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|II Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=13#5 13, 5]). Acest loc este încăperea cea mai dinăuntru, mai ascunsă și mai sinceră a inimii, încăpere care, dacă nu se deschide prin Dumnezeu și prin [[nădejdea]] rațională și înțelegătoare, nu putem cunoaște în chip sigur pe Cel ce locuiește în ea și nu putem ști de-au fost primite jertfele de gânduri sau nu. [...]" (Marcu Ascetul, ''Despre Botez'', p. 287). Marcu redă în Crucea lui amănunt această imagine a omului ca templu, faptul esențial rămânând însă acela că prin botez, HristosSe sălășluiește în chip real în adâncul inimii omului."Acolo, El bate la poarta inimii, prin Har, și așteaptă să I se deschidă, potrivit imaginii din [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsă]] ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=3#20-22 3, 20-22]):

== Posterité ==: Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.Nous savons que les milieux monastiques byzantins du Xe au XIVe siècle nous ont laissé en héritage une exhortation: Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, un dicton qui dit precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. : « Vendez tout et achetez Marc ». Il il ne s'agit pas du tout de l'[[évangéliste Marc]] dans cette exhortation, mais bon et bien de saint Marc le Moine Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor!

== Scrieri =Legea duhovnicească, poruncile, virtutea===Marc Ascetul Începând să lucreze, după primirea harului Botezului, poruncile dumnezeiești, omul începe să intre în logica Legii duhovnicești, care nu este cea a scris mai multe lucrăritrupului, dintre care patru au fost publicate nu este logica lumii acesteia și care poate chiar să se afle uneori în Filocalia sfântului Nicodim Aghioritul: * ''Despre legea duhovniceascăopoziție cu legile exterioare. În realitate, în 200 de capeteomul urmează logica Legii duhovnicești (spirituale) nu ''* pentru că''Despre cei ce cred e logică - e o lege a dragostei, și dragostea nu este logică -, ci mai ales pentru că se îndreptează un lucru tainic, ceva dinăuntrul lui - [[credința]] - îl împinge să o facă. Apoi, omul care a împlinit porunca va continua să o facă pentru că a gustat pacea care vine din fapte''* ''Despre Botez''* ''Epistola către Nicolae monahul''. urmarea poruncilor dumnezeiești:

Aceste patru scrieri ale sfântului Marcu au fost traduse :"Domnul e ascuns în limba română poruncile Sale, și cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor [pe măsură ce le împlinesc].":"Nu zice: "Am împlinit poruncile și n-am aflat pe Domnul!" Căci ai aflat adeseori cunoștința împreunată cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L caută pe El cum se cuvine vor afla pace.":"Pacea este izbăvirea de părintele Dumitru Stăniloaepatimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt."(''Despre legea duhovnicească'', și publicate în Filocalia191-193, volp.1252.)

Les oeuvres de Marc le Moine on connu en français plusieurs éditionsApoi avertizează: * dans la Philocalie* dans le n° 41 de la collection « Spiritualité orientale » de l’Abbaye de Bellefontaine* dans le nos 445 et 455 de la collection « Sources chrétiennes ».

== Enseignement théologique et spirituel ===== Le baptême - fondement de la vie spirituelle ===Pour saint Marc le Moine le fondement de la vie nouvelle, de la vie spirituelle, c’est le :"Altceva este împlinirea poruncii și altceva este [[baptêmeVirtute|virtutea]], dans un sens très concretchiar dacă acestea se prilejuiesc una pe alta. Le baptême opère quelque chose de très réel en nous ": par le baptême le Christ lui"Împlinirea poruncii stă în a împlini ce s-a poruncit; iar virtutea, în a plăcea adevărului ceea ce s-même s’installe dans le plus profond de notre cœur <ref>Diadoque de Photicée aussi développe cette idée : a săvârșit [în conformitatea faptei cu adevărul]" (''Cent chapitresDespre legea duhovnicească'', 77.</ref>, comme Roi, et jette en dehors « tout esprit mauvais et impur qui s’y cache » <ref>Rituel du baptême. Aussi Diadoque : Cent chapitres, 76.</ref>, pour que l’homme « ne soit plus en enfant de la chair, mais en héritier du Royaume », d’après les expressions qu’on utilise jusqu’aujourd’hui dans le rituel du baptême194-195.)

Marc le Moine use de l’image du [[Temple de Jérusalem]] pour parler de l’homme. Il dit Și tot astfel:

:''Le Temple est l’enceinte sacrée"Este o poruncă restrânsă [care se adresează unora] și este alta cuprinzătoare [care se adresează tuturor]. Prin cea dintâi se poruncește să dăm o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua se poruncește lepădarea de toate avuțiile.":"Este o lucrare a harului, crée par Dieu, du corps et necunoscută celui slab de l’âme minte [începător]; l’autel qui est dans și este altă lucrare, a păcatului, care seamănă cu adevărul. Dar e bine să nu cercetăm prea stăruitor aceste lucruri, ca să nu rătăcim. Ci toate să le Templeaducem, c’est le siège de l’espéranceprin nădejde, lui Dumnezeu, căci El știe folosul amândurora.":"Cel ce vrea să străbată marea spirituală rabdă îndelung, sur lequel la pensée première-née de tout événementcugetă smerit, offerte par l’intellect comme un animal premier-néveghează și se înfrânează. De se va sili să treacă fără acestea patru, est immolée en sacrifice propitiatoire pour celui qui l’offrese va tulbura cu inima, si toutefois il la présente sans tachedar de trecut nu le va putea trece." (''Despre îndreptarea prin fapte''27-29, p. 257)

===Metode de luptă împotriva celor trei uriași:''Ce Temple possède aussi une partie plus intérieureuitarea, derrière le voileneștiința, nepăsarea===În "Epistola către Nicolae Monahul", où le ChristMarcu Ascetul atrage atenția asupra celor trei uriași puternici de care se folosește Cel Rău: :"[...] neștiința, le premiermaica tuturor relelor; uitarea, est entré pour noussora împreună-lucrătoare și slujitoarea ei; și nepăsarea trândavă, et où il demeure en nouscare țese veșmântul și acoperământul norului negru așezat peste suflet și care le sprijină pe amândouă, selon ce que dit l’apôtre : « Ne savez-vous pas que le Christ habite en vousîntărește, si toutefois vous n’êtes pas réprouves ? » (II Corle susține și sădește în sufletul cel fără de grijă răul înrădăcinat și statornic. 13Prin nepăsarea trândavă, 5)prin uitare și prin neștiință se întăresc și se măresc proptelele celorlalte patimi. Cette partie est précisément l’espace le plus intérieur, caché et pur du cœur, et s’il ne s’ouvre pas sous l’action de Dieu et de l’espérance universelle de l’âme et de l’espritCăci ajutându-se întreolaltă și neputând să ființeze fără să se susțină una pe alta, il est impossible de connaître avec certitude ele se dovedesc puteri tari ale vrăjmașului și căpetenii puternice ale celui qui y habite, ni de savoir si nos sacrifices spirituels sont agrées ou nonrău. [ Prin ele se întărește și pe ele se reazemă toată oastea duhurilor răutății ca să-și poată duce la îndeplinire planurile...]'' " (Marc le Moine, ''Le baptême'', 996 B-C"Epistolă către Nicolae Monahul" 12, p. 99327.)

Il n’est pas nécessaire De aceea, Marcu îi propune lui Nicolae să îi arate "o metodă minunată și o regulă a chipului duhovnicesc de retenir tous les détails viață", care "nu are [lipsă de] osteneală și de cette image nevoință trupească, ci de l’homme comme Templeosteneală sufletească, mais surtout l’essentielde supravegherea minții și de un cuget atent, à savoir que par le baptême le Christ s’est réellement installé dans le plus profond care e ajutat de notre cœur. Làfrica și de dragostea lui Dumnezeu", metodă prin care, îi declară el, Il frappe à la porte du cœur par la grâce et attend qu’on Lui ouvre"vei putea cu ușurință să pui pe fugă mulțimea vrăjmașilor" ("Epistolă către Nicolae Monahul" 12, d’après l’image de l’[[Apocalypse]] :p. 327.)

:3:20 Voici, je me tiens à la porte, et je frappe. Si quelqu’un entend ma voix et ouvre Iar această metodă constă tocmai în privegherea atentă și în lovirea acestor trei uriași încă de la porteînceput, j'entrerai chez luicând aceștia caută să se strecoare în suflet, je souperai avec luicu trei arme ale dreptății - virtuțile care se opun în mod explicit acestora, et lui avec moi.:3:21 Celui qui vaincra, je le ferai asseoir avec moi sur mon trône, comme moi j'ai vaincu et me suis assis avec mon Père sur son trône.:3anume:22 Que celui qui a des oreilles entende ce que l'Esprit dit aux Églises!

=== La loi spirituelle*"prin amintirea cea bună, les commandementscare e pricina tuturor bunătăților [...] socotind întotdeauna "câte sunt adevărate, la vertu ===Si on commence à œuvrer avec cette grâce du baptême par la pratique des commandementscâte sunt de cinste, câte sunt drepte, alors on entre dans la logique de la loi spirituellecâte sunt cu nume bun, qui n’est pas la logique charnellefie că e virtute, ni celle de ce mondefie că e laudă ([[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] 4, mais qui peut même s’oppose des fois aux lois extérieures8) [... En fait]"*"prin cunoștința luminată, on accomplit prin care sufletul priveghind alungă de la loi spirituelle non pas parce qu’elle et logique – l’amour n’est pas logique –sine întunericul neștiinței" și *"prin râvna cea bună, mais tout d’abord parce que la foicare îndrumă și zorește sufletul spre mântuire [...] scoate afară nepăsarea trândavă, ce quelque chose intérieur et mystérieuxcare lucrează în suflet păcatul necredinței în Dumnezeu, nous pousse à le faireînrădăcinat acolo". Puis, une fois qu’on a appliqué le commandement, on continue à le faire parce qu’on a goûté la paix qui en suit :

Această lucrare a virtuților nu o dobândește omul singur, ci prin împreuna-lucrare cu [[Duhul Sfânt]]:Le Seigneur se tient caché dans ses propres commandements et on Le trouve dans la mesure on Le cherche.:Ne dis pas : « J’ai pratiqué les commandements et je n’ai pas trouvé le Seigneur ! » Tu as souvent trouvé la connaissance avec la justice et ceux qui :Le cherchent avec droiture trouveront la paix.:La paix"vei câștiga aceste virtuți nu prin simplă voința ta, c’est la délivrance des passions. On ne la trouve pas en dehors de l’action du Saint-Espritci prin puterea lui Dumnezeu și cu conlucrarea Duhului Sfânt, selon ce que dit le saint Apôtreprin multă atenție și rugăciune. " (''La loi spirituelle'', 191-193"Epistolă către Nicolae Monahul" 13, p. 26328.)

:La pratique des commandements n’est pas la vertu„Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, même si elles tirent l’une de l’autre l’origine de leurs bienfaits. :La pratique des commandements consiste à faire ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce qui est prescrit, la vertu, dans la conformité ai de l’acte avec la vérité. (''La loi spirituelle'', 194-195gând să faci.)”

:Il est des commandements qui s’adressent à certains et d’autres qui s’adressent à tous. Il est prescrit à certains de partager avec celui qui n’a pas, à d’autres il est prescrit de renoncer à tous leurs biens.:Il est une opération de la grâce que méconnaissent les débutants, et une autre de la malice qu’ils confondent avec la vérité. Il est bon de ne pas trop scruter de telles choses à cause de l’erreur possible qu’elles contiennent, ni, cependant, de les condamner, à cause de la vérité „Cel ce are vreun dar duhovnicesc și suferă împreună cu cel ce nu-l are își păstrează darul prin împreuna pătimire; mais il faut s’en remettre en tout à Dieu dans l’espérance. Lui sait en effet l’utilité des deux.:Celui qui veut traverser la mer spirituelle doit avoir de la patience, de l’humilité, la pratique de la veille et la tempérance. S’il s’acharne à vouloir passer sans ces quatre vertusiar cel mândru și-l va pierde, il troublera son cœur sans réussir à traverserscufundându-se în gândurile trufiei.”

=== Méthode de lutte contre les trois géants : oubli, ignorance, négligence ===Dans la lettre à Nicolas, Marc le Moine attire l’attention sur une triade de géants du Mauvais : :[...] l’ignorance, la mère de tous les maux, l’oubli, sa sœur, son associée et son auxiliaire, la négligence, qui tisse dans l’âme un vêtement et un voile ténébreux de nuages noirs „Gura celui smerit în cugetare grăiește adevărul; elle affermit et fortifie les deux autres, leur fournit leur consistance en introduisant le mal à l’état endémique et en enracinant dans l’âme particulièrement insouciante. Le reste des passions croît et iar cel ce i se fortifie grâce à la négligence, l’oubli et l’ignorance. Elles s’appuient mutuellement et ne peuvent tenir les unes sans les autres. La puissance des forces ennemies împotrivește se manifeste par elles, ainsi que la vigueur des princes du Mauvais [...] (''Lettre à Nicolas'', 1049 A, paseamănă cu sluga aceea care a pălmuit peste obraz pe Domnul. 147)”

Alors„Să nu te înalți întru inima ta pentru că înțelegi cele zise în Scripturi, Marc se propose à Nicolas de lui montrer « une méthode merveilleuse et une pensée spirituelle qui ne requiert ni fatigue corporelle ni combat, mais se sert de la peine que se donne l’âme, d’un intellect et d’une disposition d’esprit attentive à elle-même pour produire la crainte et l’amour de Dieu » pour « aisément mettre en fuite la phalange des ennemis » (''Lettre à Nicolas'', 1048 D, p. 147)ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii.”

Et cette méthode consiste à poursuivre la trace les trois géants mentionnés„Să nu încerci a dezlega prin gâlceavă un lucru încurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, dès qu'ils s'insinuent dans l'âmeadică prin răbdare, et de les frapper par les armes de justice correspondantes :rugăciune și nădejdea care numai la un lucru se gândește.”

*"le souvenir bon et excellent selon Dieu„Să nu te înalți când verși lacrimi în vremea rugăciunii, supputant tout căci Hristos este Cel ce qu’il y s-a atins de vrai, de noble, de juste, de pur, d’aimable, d’honorable, tout ce qu’il peut avoir de bon dans la vertu et la louange humaine"*"la science illuminée qui tient l’âme éveillée et lui fait chasser d’elle-même la ténèbre de l’ignorance"*"un désir plein de vertu et ochii tăi de beauté, qui chasse la négligence impie qui enracine le mal dans l’âme"ai putut vedea cu mintea.”

« Tu acquerras ces vertus„Cel ce, non par l’effort de la simple et seule volontéasemenea orbului, mais grâce à la puissance și-a lepădat haina și s-a apropiat de Dieu et à la synergie de l’Esprit-Saint, jointes à une attention sans défaillance et à la prière. » (''Lettre à Nicolas'', p. 148)Domnul se face ucenicul Lui și propovăduitorul învățăturilor celor mai înalte.”

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Cuvioși]]