5.288 de modificări
Modificări
→Viaţa: legături interne
În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susţinut de generalii alani Ardaburius şi Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii imperiale, iar mai târziu tribun şi senator.
La moartea împăratului [[Teodosie al II-lea]] (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora acestuia, [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] şi a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit şi sărăcit de ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui [[Attila]].
Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor, tribut pe care predecesorul său, împăratul [[Teodosie al II-lea]] îl plătea cu scopul ca Attila să se abţină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit.
Conştient de faptul că nu ar putea cuceri capitala [[Constantinopol]], Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus (sângeroasele sale campanii din [[Galia]], în 451 şi din [[Italia]], în 452) lăsând în pace posesiunile lui Marcian.
Marcian a reformat finanţele imperiului şi a repopulat provinciile devastate de huni.
El a respins atacurile asupra Siriei şi Egiptului din anul 452 şi a înăbuşit tulburările de la frontiera cu [[Armenia]] în 456.
Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din [[Imperiul Roman de Apus]], lăsând această jumătate şovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, şi a ignorat promisiunea lui de ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat şi jefuit [[Roma]] în anul 455.<ref>Edward Gibbon, ''Decline and Fall of the Roman Empire'', J.M. Dent & Sons, London, 1966</ref>. Mai recent, se susţine însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii şi că influenţa lui Marcian poate fi observată în evenimentele care au dus la retragerea şi moartea lui Attila în 453<ref>Michael A. Babcock, ''The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun,'' Berkley Books, 2005.</ref>.
