5.288 de modificări
Modificări
mici corecturi
În [[Cartea Deuteronomului]] se arată că orice acuzaţie împotriva cuiva nu avea valoare decât sprijinită pe mărturia a cel puţin doi martori.<ref>Deut19.15</ref><ref name="Concordanţă"/>
Aceeaşi carte prevedea că, în caz de mărturie falsă, autorii urmau sa indure îndure aceeaşi pedeapsă cu aceea pentru care au depus mărturie falsă, pentru a sluji de exemplu celorlalţi<ref>Deut19.15-21</ref><ref name="Concordanţă"/>.
În [[Cartea Leviticului|Levitic]] se menţionează ca martorul care tăinuia vreo informaţie îşi lua asupra lui [[păcat]] şi trebuia să aducă o [[jertfa|jertfă]] de vină ispăşitoare<ref>Lev5.1-13</ref>
==Martori mincinoşi şi mărturii mincinoase==
În [[Cartea Ieşirii|Exod]] există interdicţia de a ne uni cu cel rău pentru a face o mărturie mincinoasă pentru el.<ref>Exod23.1</ref> [[Solomon]] avertizează împotriva martorilor mincinoşi şi înşelători care sunt „ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită” şi împotriva martorilor stricaţi ,„care îşi bat joc de dreptate”, asigurându-ne că nu vor rămîne rămâne nepedepsiţi.<ref>Prov 19.5</ref><ref>Prov 12.17, 14.5,25, 19.5,9,28, 21.28, 24.28, 25.18</ref> Psalmistul se plânge de martorii mincinoşi şi [[nedreptatea|nedrepţi]] care s-au ridicat împotriva lui<ref>Ps26.18, 27.12, 34.10, 35.11</ref><ref name="Concordanţă"/>.
Cartea [[Faptele Apostolilor]] relatează cum [[apostolul Pavel]] a vorbit într-o sinagogă a evreilor din Tesalonic astfel încât unii evrei, o mare mulţime de greci temători de [[Dumnezeu]] şi multe femei de frunte, au [[credinţa|crezut]] în cuvântul său, trecând de partea sa şi a lui Sila. Dar iudeii care nu crezuseră, din [[invidia|pizmă]], continuă relatarea, au luat cu ei nişte oameni fără căpătai din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit împotriva casei lui Iason, căutând pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod şi, fiindcă nu i-au găsit pe aceştia, i-au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor strigând: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului şi spun că este un alt împărat: Iisus”. Prin aceste vorbe- încheie [[apostolul Luca|evanghelistul Luca]] relatarea sa din Faptele apostolilor-aceşti iudei au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi numai după ce au căpătat de la ei un zălog.<ref>FA17.1-9</ref><ref name="Concordanţă"/>
Aceeaşi carte relatează pe larg (cap21-26) cum Pavel este prins de iudeii din Asia care încercau să-l [[uciderea|omoare]]<ref>FA21.31</ref>, inclusiv prin uneltire<ref>FA23.12-24</ref> şi care cereau pedepsirea cu moartea a acestuia. În primă fază el este acuzat că pune la cale răzvrătiri şi că ar fi încercat să spurce Templu<ref>FA24.5-6</ref> când, de fapt, Pavel venise să aducă [[mila|milostenii]] neamului său şi să aducă daruri la Templu, „fără gloată sau zarvă”<ref>FA24.17-18</ref>, iar spurcarea Templului (prin introducerea unui străin în Templu) era o invenţie pornită de la faptul că a fost văzut cu Trofim Efeseanul în cetate<ref>FA21.29</ref>. El este găsit nevinovat de căpitanul de oşti <ref>FA23.29</ref>, de dregătorul Festus <ref>Fa25.26, FA26.30-32</ref> şi de împăratul roman Agrippa.<ref>FA26.30-32</ref> În faţa împăratului pârâşii nu l-au mai învinuit de lucrurile rele pe care şi le-ar fi închipuit împăratul, ci de lucruri privitoare la religie<ref>FA25.18-19</ref> Împăratul Agrippa îi spune la sfârşit lui Festus că lui Pavel i s-ar fi putut da drumul dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar.<ref>FA26.32</ref><ref name="Concordanţă"/>
Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri moartea unor nevinovaţi. Regele [[Ahab]] îşi dorea o vie deţinută de Ahab dar acesta îi spune că nu vrea s-o vândă pentru că este moştenire de la părinţii săi. Văzându-l trist, Izabela, soţia lui, îi promite că îi va da ea via lui Nabot. Şi ea scrie nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrînilor bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. În aceste scrisori ea le cerea acestora să găsească doi oameni de nimic care să depună mărturie mincinoasă cum că acesta ar fi blestemat pe Dumnezeu şi pe împărat şi apoi să fie pedepsit cu moartea. Aceştia fac întocmai cum li se cere, Nabot este ucis iar via revine împăratului.<ref>1Imp cap21</ref><ref name="Concordanţă"/>Bătrânii şi [[cărturari]]i găsesc nişte martori mincinoşi care-l acuză pe [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]] de [[hula|hulă]], mai precis cum că ar fi zis că [[Iisus]] va dărâma locaşul Templului (când, de fapt, Ştefan se referise la trupul Lui Iisus, ca Templu, care va fi distrus, dar va [[înviere|învia]] din morţi) şi că ar mai fi zis că Iisus va schimba obiceiurile date de [[Moise]] (când, de fapt, Iisus spusese că a venit să împlinească Legea, nu s-o strice<ref>Mt5.17</ref>). Ştefan este ucis cu pietre<ref>FA6.8-15</ref><ref name="Concordanţă"/>.
Mulţi au depus mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus dar mărturiile lor nu se potriveau. În cele din urmă au venit doi care au spus că l-au auzit spunând că va distruge templul şi va clădi un altul în trei zile, care nu va fi făcut de mână omenească.<ref>Mc14.55-58, Mt26.59-61</ref> În realitate el se referea la învierea trupului Său, ca templu al Duhului Sfânt, distrus de alţii dar înviat de El.<ref>Ioan2.18-22</ref> Nici chiar în chestiunea invocată mărturiile acestor doi martori nu se potriveau.<ref>Mc14.59</ref>
