105 modificări
Modificări
m
Corectarea redirecționărilor
'''Mărturia mincinoasă''' este un [[păcat]] al limbii care constă în depunerea unei mărturii mincinoase în faţa instanţelor de judecată. Ea spurcă pe om, fiind o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Acest păcat încalcă porunca a 9-a a [[Decalog]]ului.
==Caracterizare generală==
Porunca a 9-a din [[Decalog]]ul primit de [[Proorocul Moise|Moise]] pe [[muntele Sinai]] incriminează mărturia mincinoasă.<ref> Exod20.16, Deut 5.20</ref><ref name="Concordanţă">Concordanţă biblică tematică, capitolul mărturia mincinoasă, pag 264, vezi bibliografia</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania,Concordanţă biblică, secţiunea mărturie, pag 1804, vezi bibliografia
</ref><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, secţiunea porunca a 9-a, pag 410-412, vezi bibliografia</ref>.
Aceeaşi carte relatează pe larg (cap21-26) cum Pavel este prins de iudeii din Asia care încercau să-l [[uciderea|omoare]]<ref>FA21.31</ref>, inclusiv prin uneltire<ref>FA23.12-24</ref> şi care cereau pedepsirea cu moartea a acestuia. În primă fază el este acuzat că pune la cale răzvrătiri şi că ar fi încercat să spurce Templu<ref>FA24.5-6</ref> când, de fapt, Pavel venise să aducă [[mila|milostenii]] neamului său şi să aducă daruri la Templu, „fără gloată sau zarvă”<ref>FA24.17-18</ref>, iar spurcarea Templului (prin introducerea unui străin în Templu) era o invenţie pornită de la faptul că a fost văzut cu Trofim Efeseanul în cetate<ref>FA21.29</ref>. El este găsit nevinovat de căpitanul de oşti <ref>FA23.29</ref>, de dregătorul Festus <ref>Fa25.26, FA26.30-32</ref> şi de împăratul roman Agrippa.<ref>FA26.30-32</ref> În faţa împăratului pârâşii nu l-au mai învinuit de lucrurile rele pe care şi le-ar fi închipuit împăratul, ci de lucruri privitoare la religie<ref>FA25.18-19</ref> Împăratul Agrippa îi spune la sfârşit lui Festus că lui Pavel i s-ar fi putut da drumul dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar.<ref>FA26.32</ref><ref name="Concordanţă"/>
Mărturiile mincinoase aduc în multe cazuri moartea unor nevinovaţi. Regele [[Ahab]] îşi dorea o vie deţinută de Ahab dar acesta îi spune că nu vrea s-o vândă pentru că este moştenire de la părinţii săi. Văzându-l trist, Izabela, soţia lui, îi promite că îi va da ea via lui Nabot. Şi ea scrie nişte scrisori în numele lui Ahab, le -a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le -a trimes bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui. În aceste scrisori ea le cerea acestora să găsească doi oameni de nimic care să depună mărturie mincinoasă cum că acesta ar fi blestemat pe Dumnezeu şi pe împărat şi apoi să fie pedepsit cu moartea. Aceştia fac întocmai cum li se cere, Nabot este ucis iar via revine împăratului.<ref>1Imp cap21</ref><ref name="Concordanţă"/>Bătrânii şi [[cărturari]]i găsesc nişte martori mincinoşi care-l acuză pe [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Ştefan]] de [[hula|hulă]], mai precis cum că ar fi zis că [[Iisus]] va dărâma locaşul Templului (când, de fapt, Ştefan se referise la trupul Lui Iisus, ca Templu, care va fi distrus, dar va [[înviere|învia]] din morţi) şi că ar mai fi zis că Iisus va schimba obiceiurile date de [[Proorocul Moise|Moise]] (când, de fapt, Iisus spusese că a venit să împlinească Legea, nu s-o strice<ref>Mt5.17</ref>). Ştefan este ucis cu pietre<ref>FA6.8-15</ref><ref name="Concordanţă"/>.
Mulţi au depus mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus dar mărturiile lor nu se potriveau. În cele din urmă au venit doi care au spus că l-au auzit spunând că va distruge templul şi va clădi un altul în trei zile, care nu va fi făcut de mână omenească.<ref>Mc14.55-58, Mt26.59-61</ref> În realitate el se referea la învierea trupului Său, ca templu al Duhului Sfânt, distrus de alţii dar înviat de El.<ref>Ioan2.18-22</ref> Nici chiar în chestiunea invocată mărturiile acestor doi martori nu se potriveau.<ref>Mc14.59</ref>
