Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Legături externe: refacere categorie ștearsă fără justificare
==Istoric==
Pe locul actualei mănăstiri a fost inițial o mănăstire fondată de [[călugăr]]ii cistercieni în 1157, fiind cunoscută sub diverse nume ca ''Belmont'', ''Bellimonte ultra Mare'' și ''Bellus-Mons''. Aceasta a fost prima [[Monahism|abație]] a călugărilor cistercieni de peste mări și a fost înființată în timpul cruciadelor Europei de Vest în [[Țara Sfântă]]. În contextul căderii orașului în mâinile sultanului Al-Mansur Qalawun, cistercienii s-au retras din Balamand în anul 1289.<ref>[http://antiochpatriarchate.org/en/page/our-lady-of-balamand-patriarchal-monastery/142/ Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East: ''Our Lady of Balamand Patriarchal Monastery''], accesat la 20 martie 2018</ref>. Trei sute de ani mai târziu, la începutul secolului al XVII-lea, mănăstirea a intrat sub autoritatea Bisericii Ortodoxe locale. În vremurile nostre, aici a funcționat o facultate teologică până la înființarea, în 1971, a [[Institutul Teologic Sfântul Ioan Damaschinul (Tripoli, Liban)|Institutului de Teologie Sfântul Ioan Damaschinul]], care, mai târziu, va deveni parte din Universitatea din Balamand, Tripoli.
Din cauza trecutului său, structura mănăstirii urmărește planul mănăstirilor cisterciene, cu clădiri așezate în jurul unei curți. Din structura existentă în zilele noastre, [[biserică|Biserica]] Maicii Domnului din Balamand, cu clopotnița ei unică aflată la intrarea actuală în mănăstire, a fost construită în secolul al XII-lea. Marea Sală a Călugărilor, construită în secolul al XIII-lea, a fost remodelată și acum este folosită la evenimente publice. Capela din secolul al XIII-lea a fost reconstruită după ce mănăstirea a intrat sub controlul călugărilor ortodocși în 1604. Călugării au găsit multe bolți ale acesteia prăbușite în urma distrugerilor suferite în timpul bătăliilor din anul 1289 care s-au terminat prin cucerirea Provinciei Cruciate din Tripoli. De-a lungul secolelor al XVII-lea și al XIX-lea clădirea a fost convertită în Biserica Sfântul Gheorghe.
Prima școală pentru clerici a fost înființată în mănăstire în 1832 de către [[Arhimandrit]]ul Athanasius Kaseer de Damasc. Această școală, din păcate, s-a închis în 1840 după șapte ani de predare. Școala a fost redeschisă în 1899 după ce [[Meletie al II-lea (Doumani) al Antiohiei|Meletie al II-lea (Doumani)]] a fost ales [[patriarh]], [[episcop]] de Tripoli fiind Grigorie al IV-lea (Haddad), acesta fiind însărcinat cu supervizarea școlii. Școala a fost închisă din nou la începutul Primului Război Mondial. După război, școala a fost redeschisă dar la un nivel mai redus de funcționare. În 1962, Patriarhul Teodosie al VI-lea (Abourjaily) a inițiat o mișcare pentru îmbunătățirea instruirii la această școală odată cu numirea Episcopului [[Ignatie al IV-lea (Hazim) al Antiohiei|Ignatie (Hazim)]] ca administrator al școlii.
În 1965, Mitr. [[Antony (Bashir) de New York|Antony (Bashir)]] al [[Arhiepiscopia Creștin Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord|Arhiepiscopiei Antiohiene a Americii de Nord]] și-a asumat responsabilitatea creșterii standardului educațional al Bisericii Antiohiei când, la o convenție generală a Arhiepiscopiei Americane, a fost luată o decizie pentru înființarea unui institut teologic pe dealul Balamand, lângă Tripoli. [[Institutul Teologic Sfântul Ioan Damaschinul (Tripoli, Liban)|Institutul de Teologie Sfântul Ioan Damaschinul]] a fost deschis oficial în [[7 octombrie]] 1971, astfel încheindu-se programul educațional ținut la mănăstire.
==Tezaur==
