Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
AC
{{În cursArticol de calitate}}
{{Mănăstire
|nume=Mănăstirea Dragomirna
}}'''Mănăstirea Dragomirna''' este o veche mănăstire fortificată din România, ridicată între anii 1602-1609 de către Mitropolitul [[Anastasie Crimca]] al Moldovei. Este situată în satul Mitocu Dragomirnei, lângă pădurea și lacul Dragomirna, la circa 12 km nord de municipiul Suceava. Biserica mănăstirii are hramul [[Pogorârea Sfântului Duh]].
Mănăstirea Dragomirna este inclusă, în ansamblul ei, în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''SV-II-a-A-05577''.<ref name=patrimoniu>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-SV.pdf Lista monumentelor istorice 2015: Județul Suceava, p. 2418]</ref>
== Istoric ==
Intrarea în biserică se face prin două uși amplasate pe fațadele laterale ale pridvorului, având ancadramente din piatră cioplită, de factură gotică, și terminate în acoladă. Ferestrele pridvorului au ancadramente cu muluri terminate în arc frânt, iar cele din pronaos și din naos sunt terminate în acoladă, fiind încadrate în rame dreptunghiulare, cu baghete încrucișate.<ref>Mihai Iacobescu (coordonator), ''Suceava. Ghid turistic al județului'', Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 89.</ref>
Cele patru compartimente ale bisericii (pridvorul, pronaosul, naosul și altarul) sunt înălțate treptat de la pridvor și până la altar. Între pridvor și pronaos se află un perete având la mijloc un portal cu ancadrament gotic, terminat în formă de acoladă și înscris la rândul lui într-un alt chenar dreptunghiular. Pronaosul are formă dreptunghiulară, el având un nivel mai ridicat decât cel al pridvorului, și este este separat de naos printr-un perete străpuns de trei arcade sprijinite pe doi pilaștri poligonali masivi. Naosul, de formă dreptunghiulară, are două abside laterale semicirculare înscrise în grosimea zidurilor. Deasupra naosului se află o turlă înaltă sprijinită pe pandantivi. Între naos și altar se află o [[catapeteasmă]] (refăcută), din lemn de stejar. În părțile laterale ale altarului sunt înscrise în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: [[proscomidiar]]ul și [[diaconicon]]ul. Altarul are și o absidă de formă semicirculară, primind lumină prin trei ferestre mari.<refname=porcescu261>Scarlat Porcescu (1974), ''Mănăstirea Dragomirna'', p. 261.</ref>
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, cunoscută și ca „Biserica mare de la Dragomirna” este monument istoric, având codul de clasificare ''LMI SV-II-m-A-05577.01''.<ref name=patrimoniu/>
===Biserica mică===
[[Fișier:Manastirea Dragomirna biserica cimitir.jpg|thumb|left|280px|Biserica veche a Mănăstirii Dragomirna]]Biserica cu [[hram]]urile „Sf. „Dreptul Enoh, Sf. [[Ilie Tesviteanul|Ilie]] și Sf. [[Ioan Teologul]]”, cunoscută și cu numele de „Biserica mică de la Dragomirna”, sau „Biserica din cimitir” este cel mai vechi lăcaș de cult care s-a păstrat la Mănăstirea Dragomirna. A fost construită în anul 1602 de către mitropolitul [[Anastasie Crimca]] al Moldovei, așa cum reiese din [[Pisanie|pisania]] în [[limba slavonă]] aflată deasupra ușii de intrare.<ref name=pacurariu/> După construirea bisericii mari (1609) și a zidurilor de incintă (1627), terenul din jurul micului lăcaș de cult, rămas în afara incintei fortificate, a fost transformat în cimitir pentru călugării mănăstirii.
Această biserică, cu ziduri din piatră cioplită, are forma în plan de [[navă]], cu un [[pridvor]] deschis de formă poligonală.Pridvorul este mărginit spre vest de cinci arcade sprijinite pe patru stâlpi cu capiteluri simple de zid.Absida [[altar]]ului are formă semicirculară și este sprijinită de un contrafort aflat pe axa altarului.Fațada este împărțită în două registre printr-un brâu din cărămizi. La interior, biserica este compartimentată în doar trei încăperi: pridvor deschis, [[naos]] și altar (deoarece biserica este foarte mică, [[pronaos]]ul lipsește, iar [[iconostas]]ul are numai [[ușile împărătești]] și ușa din partea de nord).<ref>[http://manastireadragomirna.ro/prezentare/biserica-schitului/ ''Mănăstirea Dragomirna: Biserica schitului''], accesat la 21 martie 2021</ref>
Biserica „Dragomirna Mică” este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare ''LMI SV-II-m-A-05576''.<ref name=patrimoniu/>
===Zidurile de apărare și turnurile===
Aspectul de cetate sau fortăreață al mănăstirii se datorează zidurilor de apărare construite în anul 1627 de către Miron Barnovschi, domnul Moldovei. [[Pisanie|Pisania]] de pe în peretele [[Clopotniță|turnului-clopotniță]], împodobită cu stema Moldovei, amintește acest fapt.<ref name=iorga139/>
Zidurile de apărare (monument istoric cu codul de clasificare ''LMI SV-II-m-A-05577.05''.<ref name=patrimoniu/>), construite din piatră brută de carieră, apar ca niște impresionanți pereți de stâncă ridicați până la aproximativ 11 metri înălțime, fiind întăriți din loc în loc cu puternici contraforți exteriori și având la partea superioară un șir îngust de metereze. Spre interior (curtea mănăstirii), zidurile sunt prevăzute cu contraforți mai mici, legați între ei prin arcade care rolul de susținere a unui drum de strajă. Făcând corp comun cu zidurile, se remarcă cele cinci turnuri: turnul-clopotniță și alte patru turnuri de apărare mai mici, situate în cele patru colțuri ale incintei și denumite: Turnul Barnovschi, Turnul Gheronchie, Turnul Silvestru și Turnul Arhimandritului. La parter, fiecare din cele patru turnuri de apărare are câte o ușă de acces direct în curtea interioară, uși împodobite cu chenare de piatră, purtând un decor vegetal cu frunze de stejar.<ref name=cetatea>[http://manastireadragomirna.ro/prezentare/cetatea-si-egumenia/ Mănăstirea Dragomirna: Cetatea și egumenia]</ref>
Turnul-clopotniță, de la intrarea în mănăstire, împodobit doar cu decorațiuni sobre, este elementul ce mai impunător al întregului ansamblu al zidurilor de incintă. El adăpostește la primul etaj un mic [[Capelă|paraclis]], având deasupra încăperea ce adăpostește [[clopot]]elor, asemănătoare unui foișor, cu arcade largi deschise pe fiecare latură. La partea inferioară, turnul-clopotniță este străbătut de un gang boltit, cu aspect gotic subliniat de arcuri împodobite cu ornamente vegetale (mai ales de inspirație florală, mult stilizate, nici unul identic cu cel de alături) ce se găsesc pe bolțarii arcadelor gangului.<ref name=cetatea/>
== Mănăstirea Dragomirna în prezent ==
În anul 1960, Mănăstirea Dragomirna a devenit mănăstire de [[călugăr]]ițe. În perioada 1961-1976 s-au efectuat, cu sprijinul statului, ample lucrări de reparații la Mănăstirii Dragomirna.<ref name=porcescu264/> De asemenea, în perioada 2010-2012 s-au realizat lucrări de restaurare pentru întregul complex monahal.<ref>Dan Coman, ''Pictura Mănăstirii Dragomirna a fost restaurată în totalitate'', în „Monitorul de Suceava”, anul XVII, nr. 70 (4975), 24 martie 2012.</ref>
Fosta [[trapeză]] a Mănăstirii Dragomirna (numită și „Sala gotică” datorită celor două bolți în stil gotic târziu, care se sprijină pe un stâlp octogonal aflat în mijlocul încăperii<ref>Scarlat Porcescu (1974), ''Mănăstirea Dragomirna'', p. 262.</ref>) găzduiește în prezent o colecție de obiecte din patrimoniul mănăstirii cu mare însemnătate religioasă, istorică și artistică: odoare de preț, manuscrise, broderii, argintărie de cult și icoane. Printre acestea, sunt de menționat următoarele:<ref>Scarlat Porcescu (1974), ''Mănăstirea Dragomirna'', p. 263.</ref>
* un exemplar din ''Cazania'' lui [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] tipărită la 1643 la Iași, aceasta fiind prima carte scrisă în Moldova în limba română (cu alfabetul chirilic)
* un policandru din cristal dăruit de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei
În pronaosul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” (biserica mare) se află mormântul mitropolitului [[Anastasie Crimca]] (trecut la Domnul pe 19 ianuarie 1629), sub o lespede de piatră care nu are nicio inscripție. Neinscripționarea pietrei de mormânt este atribuită de unii autori vremurilor tulburi care explicau un asemenea gest de discreție.<ref name=porcescu261/>
== Note ==
== Legături externe ==
* [https://www.radioromaniacultural.ro/manastirea-dragomirna-un-loc-binecuvantat-cu-frumusete-fara-limite/ ''Mănăstirea Dragomirna – un loc binecuvântat cu frumuseţe frumusețe fără limite''], Radio România Cultural, 4 ianuarie 2020
[[Categorie:Mănăstiri din România|Dragomirna]]
