Modificări

{{Traducere EN}}'''Mănăstirea Caracalu''' (gr.: Καρακάλλου) este una din cele cele douăzeci de mănăstiri de la [[Muntele Athos]]. [[Mănăstire]]a este situată în partea de sud-vest a peninsulei (între [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]] şi [[Mănăstirea Iviron (Muntele Athos)|Iviron]]) şi ocupă locul al 11 -lea în ierarhia mănăstirilor atonite. Este închinată sfinţilor [[Apostoli]] [[Apostolul Petru|Petru]] şi [[Apostolul Pavel|Pavel]].

The main [[church]]Întemeiată în secolul al XI-lea, mănăstirea îşi ia numele fie de la împăratul roman Caracala, fie, mai probabil, the de la un [[katholikonmonah]]cu numele de Karakalas, was built between 1548 and 1563 in the Athonite stylecare ar fi fost întemeietorul acesteia. The murals were added in 1716Mănăstirea este menţionată pentru prima dată în documente datând din anii 1018 şi 1087. Construită la la marginea muntelui, mănăstirea Caracalu arată în zilele noastre ca o fortăreaţă veghind la marginea mării Mediterane, aspect pe care îl datorează raidurilor piratereşti sistematice, precum şi a raidurilor latinilor de după anul 1204 când, and in 1763 the outer narthex was painted with scenes from the Book of Revelations. The church houses în urma cruciadei a IV-a portable [[icon]] of the Apostles that was painted by Dionysius in the early eighteenth century. There are seven [[chapel]]s within the walls of the monastery. In addition the monastery has eighteen Kellia, four in Karyes and fourteen in the forest southwest of the monastery. The monks of Karakalou have followed the coenobium discipline since 1813trupele france puseseră stăpânire pe Constantinopol.

Ctitorul acestei MÎmpăraţii Andronic al II-tiri a fost Antoniu Caracal, împărat Roman lea (211 după Hr.1282-1328), de la care îsi trage si numele. Prădată în sec. XIII, Andronie şi Ioan al II V-lea Paleologul a înzestrat-o asigurându-i existenta, Mai târziu (1530) a fost reînoită, de către Petru1341-Vodă-Rares (Domnul Moldovei1391)au reconstruit mănăstirea, iar sotia sa D-na Ruxandra i-a răscumpărat metoacele în 1670. Iubitor pentru acest Sf. lăcas, Petru-Rares a trimes pe Proto Spătarul Petru cu multi banidar, poruncindu-i înainte ca aceasta să zidească o Mănăstire frumoasă la malul mării. Acesta însă fiind lacom fie complet reconstruită, ea a fost distrusă din nou de bani ca si Iuda a zidit o bisericută mică si s-a întors în tară spunând domnitorului că a făcut cum i-a poruncitpiraţi. Domnitorul însă aflând adevărul, s-a supărat foarte si vroia să-i taie capul. Proto spătarul Petru � ca săRareş al Moldovei (1527-si scape viata1538, a promis că va ridica M1541-tirea1546) începe, cu cheltuiala sadupă anul 1535, Asa reconstrucţia integrală a si făcut (1534). Si întorcându-se în tarămănăstirii, cu bună ispravălucrare dusă la bun sfârşit de ginerele său, domnitorul lAlexandru Lăpuşneanu (1552-a iertat1561, si l1564-a primit, cu mare cinste1568). Mai târziuAstfel, însusi domnitorul si cu Proto-spătarul său, s-au dus la Sf. M-tefost refăcute arsanaua (portul), unde căreia i s-au călugărit, luând el, domnitorul, numele a adăugat un turn de Pahomie. Aci s-au săvârsit amândoipază, în viată sfânta si fapte apoi biserica şi ansamblul de milostenie crestinească. Biserica este măreată, zugrăvită artistic, în stil bizantin. Arhitectura bisericii are elemente in stil moldovenescchilii.

In interior Potrivit tradiţiei, Petru Rareş l-ar fi trimis pe unul din boierii săi, Petru, primul spătar, să reconstruiască mănăstirea şi să zidească aici o biserică mare. Zgârcindu-se la bani, acesta zideşte însă doar o biserică mică. Aflând domnitorul acestea, pune să i se taie capul, însă boierul scapă, făgăduind că va sfârşi zidirea mănăstirii pe cheltuiala lui, ceea ce şi face, fiind astfel iertat de domn.  Conform tradiţiei mănăstirii (neconfirmată de istoriografia românească, potrivit căreia domnitorul ar fi înmormântat în ctitoria sa de la Mănăstirea Probota), atât Petru Rareş cât şi Petru spătarul s-ar fi călugărit, la sfârşitul vieţii lor, amândoi cu numele de Pahomie, fiind reprezentaţi sub acest nume într-o frescă din pridvorul mănăstirii. Este posibil ca tradiţia să fi avut ca bază faptul că, spre sfârşitul vieţii sale, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, al doilea înnoitor al mănăstirii, a fost într-adevăr tuns în [[monahism]], primind numele de Pahomie. Doamna Ruxandra, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, a răscumpărat în anul 1568, după moartea soţului ei, averile mănăstirii, confiscate de sultanul Selim al II-lea. În secolul al XVII-lea, mănăstirea a primit în dar metocul Sf. [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]] din Ismaelia (în Egiptul de astăzi?), însă aceasta şi-a pierdut toate averile în timpul stăpânirii otomane, fiind expropriate de către turci. Mănăstirea a jucat un rol semnificativ şi în lupta grecilor pentru dobândirea independenţei faţă de Imperiul Otoman.  Biserica principală a mănăstirii, [[catolicon|catholiconul]] a fost construită între anii 1548-1563, în stil atonit. Pictura murală a fost adăugată în anul 1716, iar în anul 1763, pridvorul bisericii a fost pictat, aici fiind zugrăvite scene din [[Apocalipsa|Apocalipsă]]. Biserica adăposteşte o icoană portabilă pictată de zugravul [[Dionisie din Furna|Dionisie]] (?) la începutul secolului al XVIII-lea.  Înăuntrul zidurile mănăstirii se găsesc şapte [[paraclis]]e, iar mănăstirea mai are si 19 paracliseşi optsprezece chilii, dintre care patru în Careia şi paisprezece în pădurile aflate la sud-vestul mănăstirii. Începând cu anul 1813, monahii de la mănăstirea Caracalu urmează rânduiala [[Viaţă de obşte|vieţii de obşte]].

In its treasuryÎntre odoarele mănăstirii se numără mai multe sfinte moaşte de la mai mulţi sfinţi, Karakaloumai multe icoane, among many vestmentsîntre care icoanele portabile ale Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi a Tăierii Împrejur a Domnului, ecclesiastical vessels, and relics of precum şi o bucată din [[saintcruce|Sfânta Cruce]]sa Mântuitorului. Tot aici se află şi o icoană făcătoare de minuni pictată de un necunoscut în anul 1540. În anul 1700, un incendiu a distrus toată mănăstirea, possesses portable icons of Ss. Peter and Paul and the Circumcision of Christcu excepţia icoanei (la care a ars spatele, and iar faţa a piece of the Holy [[Cross]]rămas intactă). The library contains Biblioteca mănăstirii adăposteşte 279 manuscriptsde manuscrise, including dintre care 42 on parchmentpe pergament, some precum şi aproximativ 2,.500 printed books, and many official documentsde cărţi vechi tipărite şi multe documente oficiale.

*o părticică din [[sfântul lemncruce|Sfântul Lemn]]

*Apoi părticele mici: De de la sf. [[mucenic]]i arşi în Nicomidia; de la sf. [[Mercurie]]; de la sf. [[Ioan cel Milostiv]]; , sf. [[Haralambie]]; , Sf. [[Averchie]]; , Sf. Orest şi Sf. mucenic Ghedeon.

Tot aici se află şi o icoană făcătoare de minuni pictată de un necunoscut în anul 1540. În anul 1700, un incendiu a distrus toată mănăstirea, cu excepţia icoanei ==Surse==*[[:en: Karakalou Monastery (la care a ars spatele, iar faţa a rămas intactăAthos)|en:Karakalou Monastery]]*[http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2008/07/23/manastirea-caracalu-scurt-istoric/ Mănăstirea Caracalu]

*en: [http://inathos.gr/athos/en/ Mount Athos]*en: [http://hellas.teipir.gr/prefectures/english/AgioOros/Karakalou.htm Karakalou]* ro: [http://munteleathos.ro/CARACALU.HTMMănăstirea Caracalu]*ro: [http://prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2008/07/23/manastirea-caracalu-scurt-istoric/ Mănăstirea Caracalu]*[http://www.munteleathos.com/Pagina/Afisare/Imagini_Manastiri_Muntele_Athos Imagini ale mănăstirilor din Muntele Athos]