Modificări

[[ImagineFișier:Solidus-Justinian II-Christ b-sb1413.jpg|thumb|300px|'''Iustinian al II-lea''', monedă de aur din timpul celei de a doua domnii]]'''Iustinian al II-lea''' (grec.: Ιουστινιανός Β΄), cunoscut şi și ca ''Ioustinianos Rhinotmetos'' (grec.: Ρινότμητος, Rinotmētos - ''Nas Spintecat'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între anii 685 şi și 695 şi și din nou între 705 şi și 711. El a fost fiul lui [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea al Bizanţului|Constantin IV„''cel Nou''”]] şi și ultimul membru al dinastiei Heracliene.<br/>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[Dinastia HeraclianăPraznic|dinastiei Heraclienepomenește]] pe data de [[2 august]].<ref>[http://3gym-mikras.thess.sch.gr/auto_agioi_istorika.htm ''Αυτοκράτορες που έγιναν Άγιοι''], accesat 5 august 2022</ref><ref>[https://www.saint.gr/2195/saint.aspx ''Ορθόδοξος Συναξαριστής :: Άγιος Ιουστινιανός Β' ο βασιλιάς''], accesat 5 august 2022</ref>

==ViaţaViața==Părinţii Părinții lui Iustinian al II-lea erau împăratul Constantin al IV-lea al Bizanţului şi Bizanțului și împărăteasa Anastasia. El s-a născut în anul 669, probabil în [[Cipru]]. Iustinian a fost căsătorit de două ori. Cu prima sa soţiesoție. Eudoxia, a avut o fiică: Anastasia, pe care a căsătorit-o cu Tervel, ţarul țarul bulgarilor. Cu a doua soţiesoție, Theodora de Khazaria, a avut un fiu: Tiberiu (705 - 711), care a fost co-împărat între 706 - 711.

Iustinian al II-lea a fost numit co-împărat în 681, de către tatăl său împăratul Constantin al IV-lea al BizanţuluiBizanțului, iar în 685, după decesul acestuia, a ajuns pe tron. În acel moment avea vârsta de şaisprezece șaisprezece ani.

Victoriile tatălui său stabilizaseră situaţia situația din provinciile de răsărit ale imperiului bizantin. După o invazie în Armenia, Iustinian a fost în măsură să crească tributul anual pe care îl percepea de la califii Umayyazi; [[Armenia]], [[Georgia]] şi [[Cipru]]l și Ciprul devenind posesii în comun (condominium) cu aceştiaaceștia. Cu toate acestea, acordul său de a fi mutaţi mutați circa 12000 creştini maroniţi creștini maroniți din [[Liban]], a dus la un avantaj pentru arabi în Asia Mică.

Profitând de pacea pe care o impusese în orient, Iustinian a recuperat posesiunile bizantine din Balcani, de la triburile slave. Într-o campanie majoră desfăşurată desfășurată în 688-689, el i-a învins pe bulgari, i-a alungat din [[Macedonia]] şi și a recucerit [[Salonic]]ulSalonicul, al doilea oraş oraș din Europa al imperiului ca importanţăimportanță.

Slavii au fost nevoiţi nevoiți să trimită împăratului 30000 de soldaţisoldați. Cu aceste trupe noi, Iustinian a revenit apoi la ofensivă în orientOrient, dar după cîteva câteva succese iniţialeinițiale, a pierdut această campanie în faţa fața arabilor, care au cucerit Armenia în anul 695.

În cadrul imperiului, Iustinian a încercat să suprime [[Erezie|erezia]] manicheeană şi și alte tradiţii tradiții neortodoxe. Cu toate acestea, datorită acestor acţiuniacțiuni, tensiunile religioase au crescut. În anul 692 Iustinian a convocat [[Sinodul Quinisext]] de la Constantinopol ca să ratifice 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi și al şaselea șaselea Sinod Ecumenic, care nu fuseseră însă decretate după terminarea Sinoadelor respective.Deoarece Papa Sergiu I de la Roma a refuzat să semneze aceste canoane, ca fiind "lipsite de autoritate", Iustinian a ordonat arestarea acestuia. Arestarea papei nu a fost însă efectuată, deoarece forţele forțele militare bizantine din Italia (respectiv garnizoana din Ravenna) nu ao mai ascultat de împăratul şi și l-au sprijinit pe Sergiu I. În acest mod, relaţiile relațiile lui Iustinian cu Occidentul au fost compromise.

Nemulţumirea Nemulțumirea poporului faţă față de domnia lui Iustinian a crescut, mai ales datorită cheltuielilor foarte mari făcute pentru a satisface gusturile extravagante ale favoriţilor favoriților împăratului, Stephanus şi și Theodotus, precum şi și pentru clădiri scumpe. Populaţia Bizanţului Populația Bizanțului s-a răzvrătit în anul 695, sub conducerea lui [[Leontius]] (care a preluat tronul). Iustinian a fost capturat, i s-a tăiat nasul (de unde şi și porecla ''Rhinotmetos - Nas Spintecat'') şi și exilat la Cherson, în Crimeea.După o domnie de trei ani, [[Leontius]] a fost detronat la rândul său şi și înlocuit cu [[Tiberius Apsimarus]].

În exil, autorităţile autoritățile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian. În 702 sau 703, Iustinian a aflat că aceste autorităţi autorități plănuiseră să îl trimită înapoi la Constantinopol. El a evadat din oraş şi oraș și a a fugit în Hanatul Khazarilor din Caucaz, unde s-a împrietenit cu hanul Busir Glaven. Mai mult, Iustinian s-a căsătorit cu sora hanului, care s-a creştinatcreștinat, primind numele Teodora. Cei doi s-au stabilit la Phanagoria, pe litoralul Mării Azov. Teodora l-a avertizat pe soţul soțul ei de faptul că viaţa viața îi era ameninţată amenințată chiar de către hanul Busir, care fusese mituit. Ucigaşii trimişi Ucigașii trimiși de Busir au fost strangulaţistrangulați, iar Iustinian a navigat spre vest, peste Marea Neagră, până în Bulgaria, la ţarul țarul Tervel, ca să îi ceară ajutor militar pentru revenirea la tron.

Ajutat de Tervel, căruia i-a acordat o titlul Cezar (''ţarțar'' în limba bulgară) şi și mâna fiicei sale, Anastasia, Iustinian a apărut în faţa fața zidurilor Constantinopolului cu o armată de 15000 călăreţi călăreți bulgari, în anul 705. El a intrat în cetate în timpul nopţiinopții, folosind un apeduct părăsit şi și a preluat controlul. Încă o dată Iustinian a urcat pe tron; el i-a executat pe uzurpatorii [[Leontius]] şi [[Tiberiu și Tiberius al II-lea al Bizanţului|Tiberius III]](Apsimarus), iar patriarhul [[Kallinikos]] a fost destituit şi și apoi orbit.

A doua domnie al lui Iustinian al II-lea a fost marcată de lupte nereușite împotriva bulgarilor şi și a arabilor. În anul 708 a invadat Bulgaria, dar a fost învins de către ţarul țarul Tervel şi și constrâns să facă pace. În est, bizantinii au fost învinşi învinși de arabi, pierzând oraşul orașul Cilicia.

Împotriva oponenţilor oponenților săi din Italia (exarhatul de Ravenna), Iustinian a avut mai mult succes. El i-a ordonat papei Ioan al VII-lea să recunoască deciziile [[Sinodul Quinisext|Sinodului Ecumenic Quinisext]] de la Constantinopol (cele 102 canoane disciplinare adoptate la al cincilea şi și al şaselea șaselea Sinod Ecumenic). Ordinul împăratului a fost susţinut susținut de o expediţie expediție militară împotriva Ravennei, încununată de succes. În anul 710 noul papă, Constantin, a vizitat Constantinopolul, fiind de acord cu unele din cererile lui Iustinian şi și refăcând astfel relaţiile relațiile cu imperiul bizantin. A fost de fapt ultima vizită a unui papă la Constantinopol (pâna la vizita papei Paul al VI-lea la Istanbul, în 1967).

În 711, Chersonul s-a revoltat iarăşi iarăși împotriva lui Iustinian, sub conducerea generalului exilat Philippikos Bardanes. Rebeliunea a luat amploare şi și în Constantinopol, profitându-se şi și de faptul că Iustinian era plecat în Armenia, neputând astfel să se întoarcă şi și să-şi și apere capitala. Armata l-a proclamat pe Bardanes împărat, cu numele de [[Philippicus]]. În decembrie 711, Iustinian a fost prins și executat în afara cetăţiicetății; capul său i-a fost adus lui Philippicus, ca trofeu.Tiberius, fiul lui Iustinian, a fost deasemenea de asemenea ucis la ordinul noului împărat Philippicus, execuţia execuția având loc în faţa fața mamei sale Theodora şi și a bunicii sale Anastasia (soţia soția împăratului Constantin al IV-lea şi și mama lui Iustinian). Astfel s-a pus capăt dinastiei Heracliene, întemeiată de marele împărat [[Heraclie]]. ==Note==<references /> ==A se vedea și==* [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit]]

*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustinian_al_II-lea Iustinian al II-lea]

înainte= [[Constantin cel Nou|Constantin al IV-lea]]|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

înainte= Tiberius IIIal II-lea|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

[[Categorie:Împăraţi şi regiÎmpărați romani]][[Categorie:Împăraţi romaniSfinți bizantini]]