Modificări

Salt la: navigare, căutare

Isihasm

2.368 de octeți adăugați, 24 octombrie 2016 09:23
m
Actualizare link-uri. Corectare diacritice.
{{În curs}}
{{Spiritualitate}}
'''Isihasmul''' este o mişcare religioasă desemnează lucrarea tainică de curățire de [[Patimă|patimi]] a creștinilor ortodocși, care are în centrul ei repetarea neîncetată a pornit sub influienţa scrierilor [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii lui Iisus]] și dorința de liniștire interioară. Două repere teologice importante, care au inspirat pe creștinii ortodocși în viața de liniștire interioară, de isihie, au fost scrierile Sfântului [[Dionisie Areopagitul]] (sec. V) şi și ale Sfântului [[Simeon Noul Teolog]] († 1022) în [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]], unde unii [[Călugăr|monahi ]] s-au dedicat vieţii vieții contemplative, în linişte desăvârşită liniște desăvârșită (gr. ''isihia'' - linişteliniște), termen de la care această mişcare şi dispută teologică şi-a luat numele de isihasm.
==Practica isihastă==
Metoda sau practica isihastă se realiza astfel: călugarii dedaţi [[călugăr]]ii dedați acesteia se retrăgeau în locuri singuratice şi și – prin concentrarea gândului la rugăciune – se ridicau la un înalt nivel de percepere a realităţiirealității, mai presus de impresiunile simţurilor şi impresiile simțurilor și de tot ceea ce îi înconjura, ajungând să vadă prin contemplaţie [[contemplație]] lumina dumnezeiască necreată, pe care Sfinţii Apostoli [[Sfinți]]i [[Apostol]]i [[Apostolul Petru|Petru]], Iacob şi [[Apostolul Iacov (fiul lui Zevedei)|Iacov]] și [[Apostolul Ioan|Ioan ]] au văzut-o pe [[Muntele Tabor|Muntele Taborului]], la [[Schimbarea la Faţă Față]] ([[Evanghelia după Matei|Matei ]] 17, 1-8; [[Evanghelia după Marcu|Marcu ]] 9, 2-9; [[Evanghelia după Luca|Luca ]] 9, 28-36), realizând astfel o mai mare apropiere de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]. Aceasta lumină strălucitoare nu este fizicafizică, ci dumnezeiască.
Isihaştii Isihaștii rosteau continuu aceasta scurta această scurtă rugăciune, numită [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunea inimii]] sau [[Rugăciunea lui Iisus]]: "Doamne„Doamne, Isuse Iisuse Hristoase, miluiesteFiul lui Dumnezeu, miluiește-mă" pe mine păcătosul” (sau sub alte forme, întotdeauna scurte, asemănătoare: "Doamne„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieştemiluiește-mă pe mine păcătosul"mă”).
==Disputa isihastă==
În jurul mişcării mișcării isihaste s-a declanşatdeclanșat, în secolul al XIV-lea, disputa teologică cea mai însemnată a mileniului al doilea în Răsăritul creştincreștin. Aceasta a mai fost numită şi "disputa palamită"și „disputa palamită”, după numele Sfântului [[Grigorie Palama]] († [[13 noiembrie]] 1359), sau "disputa varlaamită"„disputa varlaamită”, după numele lui [[Varlaam din Calabria]] († 1350). La rândul lor, adepții celor două tabere erau numiți, după caz, palamiți sau varlaamiți.
===Varlaam din Calabria===
Călugărul [[Varlaam din Calabria ]] era un teolog învăţat învățat care mai înainte de izbucnirea disputei isihaste, în tratativele de unire de la Avignon, din 1339, dintre Biserica Ortodoxă şi și [[Biserica Romano-Catolică]], condusă de papa Benedict al XII-lea (1334-1342), de la Avignon, din 1339, a apărat doctrina ortodoxă.
TotuşiTotuși, venind la Constantinopol în 1340, el a condamnat metoda şi și doctrina isihastă. Ca şi alţi și alți teologi raţionalişti aflaţi raționaliști aflați sub influienţa influența teologiei scolastice apusene, el critica, uneori în termeni batjocoritori şi și ironici, diferite aspecte teologice ale mişcării mișcării isihaste (harul Harul necreat, unirea cu Dumnezeu prin energiile necreate etc.), dar şi și unele aspecte ale practicii Rugăciunii lui Iisus. Bunăoară, Varlaam parodia şi și batjocorea practica unor isihaşti isihaști de a-şi și aduna mintea în inimă, înlocuind inima cu buricul...
El susţinea susținea că lumina care emană din fiinta ființa sau subsţanta substanța lui Dumnezeu nu este necreată, căci în felul acesta s-ar admite în Dumnezeire existenţa existența a doi dumnezei - esenţa esența divină, invizibilă, şi și energia divină, vizibilă, deci creată -, şiși-i acuza pe isihasti isihaști de diteism.
===Sfântul Grigorie Palama şi doctina și doctrina isihastă===[[Image:Gregory Palamas.jpg|left|frame|Sf. Grigorie Palama]]În sprijinul isihaştilor isihaștilor s-a ridicat atunci sfântul Sfântul [[Grigorie Palama]], bun cunoscător al practicii isihaste, pe care însuşi însuși a practicaturmat-o, mai întâi pe când era încă în lume, apoi în [[pustnicie]] , la [[Muntele Athos]] (între anii 1318-1326), iar apoi – între 1326-1331 – într-un loc singuratic lângă Bereea, în Macedonia.
Atât Sfântul Grigorie cât şi ceilalţi isihaşti învăţau și ceilalți isihaști învățau că există deosebire între fiinţa ființa lui Dumnezeu - nevazută şi nevăzută și inaccesibilă oamenilor – şi și puterile sau energiile Sale necreate, care emană în mod personal din fiinţa ființa divină, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor. Această învăţătură învățătură este deosebit de importantă, întrucât fără legătura dintre Dumnezeu şi și om prin energiile necreate, "Dumnezeu „Dumnezeu ar rămâne faţă față de oameni într-o splendidă izolare"izolare”.
El învăţa învăța că nu este imposibil de a vedea lumina Dumnezeirii, necreată şi și incoruptibilă, identică cu lumina Taborului, ea fiind numai o lucrare, energie şi și putere a lui Dumnezeu, care emană din fiinţa ființa Sa nevazutănevăzută, fără să fie identică cu ea. Este deci o deosebire între fiinţa ființa lui Dumnezeu cea nevăzută şi și inaccesibilă oamenilor - căci "pe „pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata" văzut vreodată” (In. 1, 18; I In. 4,12) - şi și puterile sau energiile Sale necreate, care emană din ea, prin care Dumnezeu Se descoperă oamenilor, asupra carora cărora revarsă harul Său, puterea Sa, spre a dobândi mântuirea şi și îndumnezeirea pâna până la "măsura „măsura vârstei deplinătăţii deplinătății lui Hristos" Hristos” (Ef. Efeseni 4, 13).
Aceste energii sau lucrări sunt comune celor trei persoane Persoane ale Sfintei Treimi şiși, prin lucrarea lor, Dumnezeu se manifestă în lume. Această doctrină nu este ceva nou, căci ea îşi își are izvorul în revelaţia revelația [[Noul Testament|Noului Testament şi ]] și în învăţătura Sfintilor Părinti învățătura [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]] greci. Prin [[energiile cele necreate ]] ale lui Dumnezeu, oamenii ajung, cum ne spune Sf. Apostol Petru, "părtaşii „părtașii firii celei dumnezeieşti" dumnezeiești” (II Petru 1, 4), fără ca prin aceasta fiinţa ființa noastră omenească să devină fiinţa ființa lui Dumnezeu, adică fărăr fără să devenim coesenţiali coesențiali cu Dumnezeu, Care rămâne în veşnicie veșnicie ascuns în esenta esența Sa, cunoscută numai de [[Iisus Hristos|Fiul şi ]] și de [[Duhul Sfânt]]. "Fiul „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca noi să fim indumnezeiţi" îndumnezeiți” (Sf. [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare ]] († 373), ''Cuvânt despre întruparea Logosului'', Migne, P.G., XXV, 192 B).
În Apus, Toma de d'Aquino († 1274) învăţa învăța că între fiinţa Ființa lui Dumnezeu şi și energiile Sale divine, care, după el şi și [[teolog|teologii ]] latini, sunt create, nu există deosebire reală, ceea ce face imposibilă [[îndumnezeire|îndumnezeirea ]] omului, deoarece Dumnezeu rămâne faţă față de oameni într-o "splendidă izolare"„splendidă izolare”.
===Sinodul de la Constantinopol, 1341===
În Sinodul ţinut ținut la [[27 mai]] 1351, la Constantinopol, s-a pronunţat pronunțat în favoarea isihaştilorisihaștilor. Isihasmul a fost proclamat doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe, patrunzând pătrunzând în tot Răsăritul ortodox: fiinţa Ființa lui Dumnezeu, inaccesibilă omului, şi energiile și [[Energiile necreate|Energiile]] Sale divine nu sunt separate, deşi deși se deosebesc, ci formează o unitate, dar până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinţa însăşi ființa însăși a Dumnezeirii, căci Dumnezeu în fiinţa ființa Sa rămâne inaccesibil oamenilor (dar împărtăşibil însă li Se poate împărtăși prin energiile divine).
Varlaam, fiind condamnat, pleacă în Italia, trece la Biserica Latină şi și ajunge în 1342 [[episcop]] de Gerace, în sudul Italiei, unde a continuat să atace violent nu numai isihasmul ca metodă şi și doctrină, ci şi și Ortodoxia pe care o apărase mai înainte.
===Disputa isihastă după 1341: sinoadele din 1345, 1347 și 1351===Dupa După 1341, lupta impotriva împotriva isihasmului a fost continuata continuată de Grigore Achindin.
Isihasmul avea si și adversari politici de temut in , în persoana imparatesei împărătesei [[Ana De de Savoia ]] († 1347) si și a patriarhului ecumenic [[Ioan al XIV-lea Calecas ]] (1334-1347), care sustineau îi susțineau pe varlaamitivarlaamiți. In În sinodul intrunit in întrunit în 1345 la Constantinopol, sub presedintia președinția patriarhului Ioan al XIV-lea Calecas, Sf. Sfântul [[Grigorie Palama ]] a fost condamnat si anatemitizatși anatemizat (afurisit).
In doua În două sinoade tinute ținute la Constantinopol, insaînsă, unul in în 1347 si și altul in în 1351, se aproba aprobă doctrina isihastaisihastă, caci căci din 1347 ajunse la pe tron împăratul [[Ioan al VI-lea Cantacuzino ]] (1347-1355) ca asociat al Imparatului împăratului [[Ioan al V-lea Paleologoul ]] (1341-1391), care era sustinatorul isihastilorsusținătorul isihaștilor. Dupa După 1355, el deveni devine monah, mai intii in manastirea întâi în mănăstirea Manganelor din [[Constantinopol]], apoi intrîntr-una din manastirile mănăstirile [[Muntele Athos|Muntelui Athos]], sub numele de Ioasaf.
In În 1347deci, patriarhul Ioan al XIV-lea Calecas a fost inlaturatînlăturat, iar sinodul din acest an a aprobat isihasmul, in în timpul patriarhului ecumenic [[Isidor de Monemvasia ]] (1347-1350). Aceasta a ridicat in în 1347 pe Sfântul [[Grigorie Palma Palama]] la rangul de arhiepiscop al Tesalonicului, unde a pastorit pina păstorit până la moartea sa in , în [[13 noiembrie ]] 1359.
In În sinodul tinut ținut la [[27 mai ]] 1351, in în biserica [[Vlaherne ]] din Constantinopol, in în timpul patriarhului ecumenic Clist [[Calist I ]] (1350-1353; 1355-1363) isihasmul a fost proclamat doctrina oficiala doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe si el a patruns in , pătrunzând și fiind receptat ca atare în tot Rasaritul Răsăritul ortodox.
==Rezumat teologic==Miezul doctrinei isihaste care s-a impus in în Ortodoxie consta in constă în faptul ca fiinta că ființa lui Dumnezeu, inaccesibila inaccesibilă omului, si și energiile Sale divine nu sint sunt separate, desi deși se deosebesc, ci formeaza formează o unitate, dar pina până la om ajung energiile sau puterile divine, nu fiinta ființa însăși a Dumnezeirii, caci căci Dumnezeu in fiinta în ființa Sa ramine rămâne inaccesibil oamenilor.
Pozitia ==Răsărit și Apus==Poziția lui Varlaam de din Calabria este caracteristica caracteristică Apusului rationalistraționalist, care mentine distanta menține distanța dintre divin si și uman, in în timp ce invatatura Sfantului învățătura Sfântului Grigorie Palama e caracteristica religiozitatii rasaritenecaracteristică religiozității răsăritene, care traieste trăiește pe deplin sentimentul comuniunii celor doua două lumi.
Sustinatorii ==Apărători și adversari ai isihasmului au fost: în secolele XIV-XV=====Susținători ai isihasmului===*Sf. [[Grigorie Palama]], arhiepiscopul Tesalonicului, canonizat sfint in ca sfânt în 1368, in de sinodul din acest an prezidat de ucenicul sausău, patriarhul [[Filotei Cokkinos Kokkinos]] (1353-1354; 1364-1376), fiind sarbatorit in sărbătorit în fiecare an in în Duminica a II-a din Postul Pastelui, Paștilor*Sf. [[Grigorie Sinaitul ]] († 1346), in în Paroria, in muntii în munții Sikar, linga lângă Adrianopol, .*[[Nil Cabasila ]] († 1363), arhiepiscopul Tesalonicului din 1361, care a murit in în 1363, fara safără să-si și fi putut ocupa efectiv scaunul din cauza tulburarilor tulburărilor interne prin care trecea atunci Tesalonicul, nepotul sau, .*Sf. [[Nicolae Cabasila ]] († dupa după 1371), si arhiepiscopul .*Arhiepiscopul [[Simeon al Tesalonicului ]] († 1429).
In secolul al XVIII-lea, isihasmul a cunoscut o noua inflorire in Biserica Ortodoxa, datorita Sfintului Nicodim Aghioritul ===Adversari ai isihasmului===Între cei mai mari adversari ai isihasmului au fost:*[[Varlaam din Calabria]]*Grigorie Achindin*Grigorie și [[Nichifor Grigoras]] († 18041360)*monahul atonit [[Prohoros Kydones]] († 1369)*teologul și omul de stat [[Dimitrios Kydones]] († 1398)*canonistul [[Constantin Armenopoulos]] († pe la 1380).
Intre cei mai mari adversari ai isihasmului au fost: Varlaam din Calabria==Isihasmul după secolul al XVIII-lea==În secolul al XVIII-lea, Grigorie Achindinisihasmul a cunoscut o noua înflorire în [[Biserica Ortodoxă]], Grigorie si Nichifor Grigoras în principal datorită Sfântului [[Nicodim Aghioritul]] († 13601804), monahul atonit Dimitrie Kydones († dupa 1397) si canonistul Constantin Armenopoulos († pe la 1380)care publică [[Filocalia]], o culegere de texte de spiritualitate ortodoxă apropiate de viziunea isihastă.
Pentru lupta dusă contra ereticilor şi pentru teologia sa profunda, contemporanii l-au cinstit pe ===Traducerea Filocaliei în Țările Române și slave===* Sf. cuvios [[Grigorie PalamaVasile de la Poiana Mărului]] ca pe un al doilea Atanasie (referirea este * Sf. cuvios [[Paisie de la Sfantul Atanasie cel Mare)Neamț]] și [[ucenic]]ii săi ===Neoisihasmul românesc=== *http://www. La cativa ani dupa moartea lui, in anul 1386, a fost proclamat sfant de catre un sinod in Constantinopol, iar pomenirea sa se face in chip aparte in a doua Duminica din Postul Mare, ca o prelungire a sarbatorii triumfului Ortodoxiei, impotriva ereticilorrugulaprins.go.ro/
==Bibliografie==
*Pr. Prof. Dr. [[Dumitru Stăniloae]], ''Viaţa şi învăţătura Viața și învățătura Sfântului [[Grigorie Palama]]'', Editura Scripta, BucureştiBucurești, 1992*Pr. Prof. Dr. [[Ioan Rămureanu]], ''Istoria bisericească universală'', BucureştiBucurești, 1992, p. 283-286*Pr. Prof. [[Ion Bria]], ''Dicționar de Teologie Ortodoxă'', București, 1981 ==A se vedea și==*[[Grigorie Palama]]*[[Muntele Athos]]*[[Călugăr]]*[[Monahism]]*[[Schit]]*[[Mănăstire]] ==Legături externe== *[http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/energii.shtml Despre energiile necreate]*[http://www.crestinortodox.ro/Articol_detaliu_Energiile_necreate_184_251_7472.html Energiile necreate]*[http://www.crestinortodox.ro/Diverse/Lumina_dumnezeiasca_in_teologia_Sfantului_Grigorie_Palama-53-7919.html Lumina dumnezeiasca în teologia Sfântului Grigorie Palama]Curs de Teologie Mistică Ortodoxă*[http://bastrix.wordpress.com/curs-online-de-teologie-mistica-ortodoxa/ Curs online de Teologie Mistică Ortodoxă] (blog protejat)*[http://bastrix.wordpress.com/tag/curs-online-de-teologie/ Contextualizarea istorică a extazului și problema înțelegerii acurate] (blog protejat)
[[Categorie:Ascetism]]
[[Categorie:Teologie]]
[[Categorie:Spiritualitate]]
[[Categorie:Isihasm]]
[[en:Hesychasm]]
[[fr:Hésychasme]]
[[mk:Исихазам]]
1.062 de modificări

Meniu de navigare