Modificări

[[ImageImagine:Irene_the_Great_Martyr.jpg|right|frame|Sf. Irina din Maghedon]]Sfânta Mare [[mucenic|MuceniţăMuceniță]] '''Irina din Maghedon''' a trăit şi și a pătimit în secolul al IV-lea <ref> Alte surse plasează mucenicia sfintei la sfârşitul sfârșitul sec. I, începutul sec. II, identificându-l pe [[preot]]ul Timotei, care a botezat-o, cu Sf. [[Apostolul Timotei|Timotei]], ucenicul Sf. Ap. [[Apostolul Pavel|Pavel]], dar corelaţia corelația nu pare a fi susţinută susținută de nimic.</ref>. Numele de ''Irina'' înseamnă ''pace'' în limba greacă. Ea este una dintre cele douăsprezece sfinte fecioare muceniţe mucenițe care i-au apărut sfântului [[Serafim din Sarov]], precum şi și [[călugăr]]iţei iței Eupraxia la [[sărbătoare]]a [[Buna-Vestire|Buna-Vestiri]] în 1831.

==ViaţaViața==Sfânta Irina s-a născut în cetatea Maghedon din Persia, în secolul al IV-lea. Era fiica regelui Maghedonului, Licinius; fiind păgân, tatăl ei îi pusese numele de Penelope.<ref>Nu se ştie știe despre ce oraş oraș este vorba, căci diferitele indicaţii indicații din ''VieţileViețile'' sfintei nu par să concorde. Unele plasează acest oraş oraș în Persia (ceea ce ar însemna poate în Imperiul sassanid al lui Sapor (Shappur) al II-lea, dincolo de graniţa granița Imperiului Roman, sau într-unul din regatele independente de dincolo de graniţa granița Imperiului roman, altele „la graniţa granița Macedoniei” deci în nordul Greciei, în plin Imperiu roman. Un oraş oraș Megido exista în Palestina, în valea Izreelului, dar acesta e departe de toate celelalte locuri indicate în ''ViaţaViața'' sfintei. Liciniu este un nume roman, Irina, Timotei şi și Apellian – greceşti grecești (aceasta sugerează că tatăl sfintei era demnitar roman, poate într-o zonă unde limba oraşelor orașelor era greaca), dar Sedechie (Sedecius) este un nume mai degrabă oriental, şi și Sever/Savorus/Savorie/Sapor este un nume roman sau persan. În jurul anului 300, provincia Osroene, în care se găseau atât Constantina cât şi și Callinicum fusese incorporată în Imperiul roman, în dioceza Orientului. Este posibil şi și ca Sfânta să se fi născut într-un oraş oraș de dincolo de graniţa granița Imperiului şi și să se fi mutat mai târziu înăuntrul Imperiului. În acelaşi același timp, hagiografii îi numesc pe toţi toți conducătorii oraşelor orașelor regi sau împăraţiîmpărați, o practică răspândită printre hagiografi, dar care nu ajută la distingerea între înalţii înalții demnitari romani şi și conducătorii unor regate independente sau autonome. Dacă însă hagiograful dă titlurile demnitarilor corect, plasarea evenimentelor în secolele I-II, când în regiune existau mai multe regate independente, ar putea fi mai plauzibilă. Peregrinarea sfintei prin mai multe regiuni şi și angajarea ei directă în misiunea de propovăduire a credinţei creştine credinței creștine par şi și ele să recomande plasarea într-o perioadă mai timpurie a creştinismuluicreștinismului.</ref>

Penelope era foarte frumoasă, dar tatăl ei o ţinea ținea izolată într-un turn înalt al palatului său pentru ca nu cumva să fie influenţată influențată de credinţa creştinăcredința creștină, care se răspândea cu repeziciune şi și în Persia. Împreună cu ea stăteau, pentru a o sluji, alte treisprezece fecioare frumoase.

Licinius i-a repartizat apoi Penelopei, ca tutore, un bătrân învăţatînvățat, pe nume Apellian <ref>Se pare că Apellian a scris mai târziu şi și prima Viaţă Viață a sfintei Irina, după cum s-a păstrat mărturia în ''Vieţile sfinţilorViețile sfinților''.</ref>, pentru a-i da cea mai bună educaţie educație posibilă. Apellian era însă [[creştincreștin]], şi și în timpul lecţiilor lecțiilor i-a povestit Penelopei despre [[Iisus Hristos]], Mântuitorul, despre [[CreştinismCreștinism|credinţa creştinăcredința creștină]] şi și despre virtuţile creştinevirtuțile creștine.

Când Penelope a ajuns la adolescenţăadolescență, părinţii părinții ei au început să se gândească la [[căsătorie|căsătoria]] ei. Într-o zi, un porumbel a intrat în zbor prin fereastra deschisă cu o ramură de măslin în cioc,pe care a pus-o pe masă. Apoi, a venit un vultur cu o coroană de flori în cioc şiși, de asemenea, a pus-o pe masă. În cele din urmă, un corb a venit în zbor, având un şarpe șarpe în cioc, care a căzut pe masă. Penelope a fost nedumerită de aceste întâmplări şi și se întreba ce semnificaţie semnificație pot avea.

Apellian i-a explicat că porumbelul simboliza educaţia educația ei, iar ramura de măslin întruchipa [[har]]ul lui Dumnezeu care se revarsă la [[Botez]]. Vulturul cu cununa de flori reprezenta succesul de care avea să se bucure în viaţa viața ei viitoare. Corbul şi şarpele și șarpele îi prevesteau suferinţe şi suferințe și durere.

La sfârşitul sfârșitul acestei discuţiidiscuții, Apellian i-a spus că Domnul voia să o logodească cu El şi și că Penelope avea să rabde multe suferinţe suferințe pentru cerescul ei [[Iisus Hristos|Mire]]. De atunci începând, Penelope a refuzat să se căsătorească, a fost botezată de [[preot]]ul Timotei şi și a primit numele de Irina (care în limba greacă înseamnă „Pace”). Şi-a îndemnat şi părinţii și părinții să devină creştinicreștini. La scurt timp după aceea, a distrus toate statuile idolilor cărora li se închina tatăl ei.

Întrucât Irina îşi își închinase viaţa viața lui Hristos, ea i-a refuzat pe toţi peţitorii toți pețitorii pe care tatăl ei îi alesese pentru ea. Când Liciniu a aflat că fiica lui refuza să se închine zeilor păgâni, s-a înfuriat. A încercat să o abată de la slujirea lui Hristos punând să fie torturată. A fost legată şi și aruncată sub copitele unor cai sălbatici, însă aceştia aceștia au rămas nemişcaţinemișcați. În loc să o rănească pe sfântă, unul din cai a tăbărât asupra lui Licinius, i-a sfâşiat şi sfâșiat și i-a smuls mâna dreaptă. Apoi l-a doborât pe Licinius la pământ şi și a început să îl calce în picioare. Atunci slujitorii au dezlegat-o pe sfânta fecioară, şi și prin rugăciunile ei, Licinius s-a ridicat nevătămat, în prezenţa prezența martorilor, cu mâna la locul ei.

Văzând o asemenea minune, Liciniu şi soţia și soția lui şi mulţi și mulți dintre cei de faţă față (ca la 3000) au crezut în Hristos şi și i-au părăsit pe zeii păgâni. Liciniu a demisionat din funcţiile funcțiile sale administrative, închinându-şi viaţa și viața slujirii Domnului Iisus Hristos. Sfânta Irina s-a dus să locuiască în casa profesorului ei, Apellian şi și a început să îl propovăduiască pe Hristos păgânilor, întorcându-i pe mulţi mulți pe calea mântuirii.

Sedechie, noul guvernator al oraşului orașului a auzit de această minune şi și l-a chemat la el pe Apellian, pentru a-l întreba despre modul de viaţă viață al Irinei. Apellian i-a răspuns că Irina, ca şi ceilalţi creştiniși ceilalți creștini, trăia în înfrânare, în rugăciune şi și în citirea de cărţi cărți sfinte. Sedechie a chemat-o pe sfântă la el şi și i-a poruncit să înceteze să Îl mai propovăduiască pe Hristos. A încercat şi și să o silească să jertfească idolilor. Dar Sfânta Irina şiși-a mărturisit cu curaj credinţa creştină credința creștină înaintea guvernatorului, şiși, netemându-se de mânia lui, s-a arătat gata să sufere pentru Hristos. Din porunca lui Sedechie, fecioara a fost aruncată într-un puţ puț plin cu şerpi şi șerpi și cu vipere. Sfânta a petrecut în puţ puț zece zile, însă şerpii șerpii nu s-au atins de ea, căci un [[înger]] al Domnului a păzit-o şi și i-a adus hrană. Sedechie a crezut că această minune fusese înfăptuită prin vrăjitorie, şi și a supus-o pe Sf. Irina la multe alte torturi, dar ea a rămas nevătămată. Auzind-o mărturisind pe Hristos şi și văzând minunile care se înfăptuiau cu ea, şi și mai mulţi mulți oameni s-au convertit la Hristos şi și s-au îndepărtat de credinţa credința în idoli.

Sedechie a fost înlăturat din funcţie funcție de fiul său, Savorus <ref>Poate Sapor al II-lea al Persiei; alternativ este redat şi și ca "Sever", nume roman. </ref>, care i-a [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecutat]] încă şi și mai mult pe creştinicreștini. Sfânta Irina s-a dus în oraşul orașul ei natal, în Persia, la Maghedon ca să se întâlnească cu Savorus şi și cu armatele lui şi și ca să-i ceară să înceteze persecuţiapersecuția. Când acesta a refuzat, la rugăciunile fecioarei întreaga armată şiși-a pierdut vederea. Apoi, rugându-se ea, au văzut din nou. Savorus însă a refuzat să recunoască puterea lui Dumnezeu. Din pricina trufiei lui, a fost lovit de un trăsnet, care l-a ucis.

După aceasta, Sf. Irina a intrat în oraşoraș, unde a făcut multe minuni. S-a întors să trăiască în turnul construit de tatăl ei, avându-l cu ea pe preotul Timotei. Prin propovăduirea ei s-au convertit la Hristos 5000 de oameni.

Mai târziu, sfânta a plecat în oraşul orașul Callinicum (un oraş oraș de pe râul Eufrat, în Siria) <ref> După alte surse, la Callipoli (oraş oraș din provincia Caria, în Asia Mică, sau alternativ Gallipoli, la Marea Marmara)</ref>. Stăpânitorul acelui oraş oraș era Numerian, fiul lui Sebastian. Când a început să Îl propovăduiască pe Hristos, Irina a fost arestată şi și torturată de autorităţile autoritățile păgâne. A fost închisă pe rând în trei boi de bronz care apoi au fost încinşi încinși în foc. A fost mutată dintr-unul în altul, dar a rămas neatinsă, în chip minunat. Mii de păgâni, cutremuraţi cutremurați de această minune, s-au convertit atunci la Hristos.

SimţinduSimțindu-şi sfârşitul și sfârșitul aproape, Numerian i-a lăsat instrucţiuni instrucțiuni eparhului Vavdon (Babdon) să o chinuie mai departe pe sfântă şi și să o silească să le jertfească idolilor. Acesta a făcut cum i s-a poruncit, însă chinurile nu au putut-o atinge şi și mai mulţi mulți au crezut în Hristos.

Sfânta muceniţă muceniță a fost dusă atunci (sau poate i s-a dat drumul şi și a plecat de bunăvoie?) până în oraşul orașul Constantina (azi ViranşehirViranșehir, în Turcia), la 40 de mile nord-est de Edessa.

Spre anul 330, regele persan Sapor al II-lea (309-379) auzise de minunile sfintei. Ca s-o împiedice să câştige şi câștige și mai mulţi adepţimulți adepți, acesta a pus ca fecioara să fie arestată, decapitată şi și îngropată. Dar Dumnezeu a trimis un înger care a înviat-o, iar ea a mers până în cetatea Mesembria/Membria <ref>Este probabil vorba tot de oraşul orașul Constantina, cunoscut alternativ sub numele de Tela sau Membria; citind Mesembria, unele surse îl identifică cu unul din orașele Mesembria din Tracia (Nessebăr, în Bulgaria sau Messembria din Tracia greacă, în apropiere de ''via Egnatia'', una din principalele artere de circulaţie circulație din Imperiu, care mergea de la Roma, prin Tesalonic, până în BizanţBizanț/Constantinopol). </ref> Văzând că fecioara era încă în viaţă şi viață și auzindu-i propovăduirea, stăpânitorul locului s-a botezat şi și el, împreună cu mulţi mulți dintre supuşii supușii săi.

Plină de râvnă, vrând să aducă pe cât mai mulţi mulți la Hristos, Sf. Irina a plecat de acolo la [[Efes]], în Asia Mică, propovăduind şi și acolo şi săvârşind și săvârșind multe minuni. Acolo Domnul i-a descoperit câ sfârşitul vieţii sfârșitul vieții ei se apropia. Atunci sfânta Irina a părăsit oraşulorașul, însoţită însoțită de şase șase oameni, între care fostul ei profesor, Apellian. La ieşirea ieșirea din oraşoraș, a găsit un mormânt nou, în care nu mai fusese îngropat altcineva, într-o peşterăpeșteră. Făcându-şi și [[semnul crucii]], a intrat în mormânt, cerându-le însoţitorilor însoțitorilor ei să acopere intrarea în peşteră peșteră cu o piatră mare, ceea ce au şi și făcut.

Potrivit unor relatări, două (sau patru, în alte surse) zile mai târziu, când Apellian, împreună cu câţiva creştini câțiva creștini s-au întors, au găsit piatra răsturnată, iar trupul sfintei nu se afla în mormânt. Astfel a voit Dumnezeu să o slăvească pe Sfânta Irina, care, iubindu-L, şiși-a închinat viaţa viața slujirii Domnului Hristos.

Potrivit altor relatări, Sf. Muceniţă Muceniță Irina a adormit cu pace, iar sfintele ei [[moaştemoaște]] au fost recuperate mai târziu de credincioşicredincioși, care i-au adus cinstirea cuvenită. Potrivit acestor relatări, moaştele moaștele Sfintei au fost, se pare, mutate la [[Constantinopol]], unde au fost ridicate în cinstea ei mai multe biserici, între care Biserica „Sfânta Irina” de lângă [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Sfânta Sofia]]. O altă sursă afirmă că Sf. Irina ar fi fost arsă pe rug la Tesalonic.

Este posibil ca moaştele moaștele Sfintei Irina să fi părăsit Constantinopolul în anul 1118, fiind date în dar lui Henric I al Angliei sau să fi fost evacuate înaintea cuceririi otomane din 1453.Moaşte Moaște ale Sf. Irina se găsesc în Mănăstirea Bronta din insula Samos (Grecia) şi și în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos (Grecia), iar capul Sfintei Irina se găseşte găsește la biserica Sf. Vasile din St. Louis, Missouri ([[ROCOR]]) [http://stbasilthegreat.org/?page_id=688].

Sfânta Irina a călăuzit mii de oameni la Hristos prin viaţa viața ei minunată şi și prin propovăduirea ei. Biserica o cinsteştecinstește, iar creştinii creștinii cer şi și astăzi ajutorul şi și rugăciunile ei de mijlocire. Sfânta Mare Muceniţă Muceniță Irina este chemată mai ales de cei care îşi își doresc o căsătorie grabnică şi și fericită. În Grecia, ea este şi și sfânta ocrotitoare a poliţiştilorpolițiștilor.

[[Tropar]]ul Sf. Mare Muceniţe Mucenițe Irina (5 mai), [[glas]]ul al 4-lea::Credinţa Credința în Hristos păzind şi și călătoria către dânsul săvârşindsăvârșind, mieluşele mielușele cuvântătoare v-aţi ați adus prin chinuire Mielului şi și Păstorului Hristos; pentru aceasta cu suflet vesel, după vrednicie săvârşind săvârșind astăzi pomenirea voastră, pe Hristos mărim.

[[Condac]]ul Sfintei Muceniţe Mucenițe Irina, glasul al 4-lea::Fiind împiestrită cu frumuseţile frumusețile fecioriei, fecioară, şi și încununându-te cu stema mucenicilor, Irina, şi și stropită fiind cu sângele muceniciei şi și strălucită cu minunile tămăduirilor, cu dreaptă credinţăcredință, muceniţămuceniță, ai primit harul de biruinţăbiruință, prin chinuirea ta.

*ro:[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/05-05-sf_irina.html Viaţa Viața Sf. Marii Muceniţe Mucenițe Irina], Vieţile sfinţilorViețile sfinților, 5 mai.