Modificări

{{Articol de calitate}}{{Sfinți-site|nume=Sf. Ioan ''Gură de Aur''|Imagine=[[ImageFișier:John Chrysostom.jpg|left|thumb|250px|Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur]] |nastere=347 |adormire=14 septembrie 407|localizare= [[Antiohia]] și [[Constantinopol]]|recunoastere=pan-ortodoxă|etnie=|tip=[[ierarh]]|canonizare=|calendar=[[13 noiembrie]]|biserici=|site=http://www.ioanguradeaur.ro/|}}[[Imagine:John Chrysostom Russian.jpg|right|frame|Icoană rusească a Sf. Ioan Gură de Aur]]Cel întru Sfinți Părintele nostru '''[[Ioan ]] Gură de Aur''' (grec. ''Ιωάννης ο Χρυσόστομος'', n. 347-d. 407), [[Arhiepiscop]] al Constantinopolului [[Constantinopol]]ului, a fost un cunoscut [[episcop]], [[teolog]] și predicator din secolele IV-V, în Siria și [[Constantinopol]]. Este binecunoscut pentru elocvența cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din [[Imperiul Roman de Răsărit|Imperiul Roman ]] din acea vreme. Avea o mare aplecare spre [[asceză]]. După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostomos, din grecescul ''chrysostomos'Chrysostom''' (grec.: ''Χρυσόστομος'', care se traduce prin 'română: ''Gură de Aur'''). [[Biserica Ortodoxă]] îl [[proslăvire|cinstește ]] ca [[sfânt]] (cu [[Praznic|pomenirea ]] la [[13 noiembrie]]) și l-a rânduit între [[Sfinţii Sfinții Trei Ierarhi]] (pomeniți pe la [[30 ianuarie]]), alături de Sfântul [[Vasile cel Mare]] și cu Sfântul [[Grigorie Teologul]]. Este recunoscut și de [[Biserica Romano-Catolică]], care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de [[Biserica Anglicană]], ambele făcându-i pomenirea la [[13 septembrie]]. O parte din sfintele sale [[MoaşteMoaște]] au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la [[27 ianuarie]]) și duse la Roma, fiind restituite [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]] pe [[27 noiembrie]] 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Uneori este numit și "Ioan „Ioan al Antiohiei"Antiohiei”, dar acest nume se referă în realitate la un episcop al Antiohiei din anii 429-441 d. Hr., care a condus un grup de episcopi răsăriteni moderați în timpul controversei [[nestorianism|nestoriene]].

== Viaţa Viața ==Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în [[Antiohia ]] din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. Tatăl său a murit la scurt timp după nașterea sa, astfel încât el a fost crescut de mama sa, Antuza, care era creștină. A fost [[Botez|botezat]] în 370 și [[hirotesie|hirotesit]] [[citeţciteț]]. Și-a început educația pe lângă educatorul [[păgânism|păgân]] Libanius, apoi a studiat [[teologie|teologia]] cu [[Diodor de Tars|Diodor din Tars]] (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit [[Școala din Antiohia]]), timp în care practica o aspră [[asceză]]. Nemulțumit de acestea, devine [[pustnic]] (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia.

Atunci a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[diacon]] în 381 de către Sfântul [[Meletie al Antiohiei]], iar mai apoi [[preot]] în 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]<ref>[[Paladie al Elenopolisului|Palladie]], ''Despre viața Sf. Ioan Hrisostom'', V. Potrivit scriitorului [[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3), Sf. Ioan ar fi fost hirotonit preot de [[Evagrie al Antiohiei]]</ref>. Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din [[Sfânta Scriptură]]. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt ''Omiliile'' la diferite cărți ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]]. Sfântul Ioan insista foarte mult asupra [[milosteniemila|milosteniei]]i. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat mult împotriva abuzurilor de bogăție și de dreptul de proprietate. În multe privințe, faptul că avea atât de mulți ascultători nu era de mirare. Întrucât avea o înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii.

[[Image:John Chrysostom.jpg|left|thumb|250px|Icoană grecească modernă a Sf. Ioan Gură de Aur]]Un incident petrecut în timpul slujirii sale în Antiohia ilustrează poate cel mai bine influența [[predică|predicilor]] sale. Cam în vremea în care ajunge în Antiohia, [[episcop]]ul trebuie să intervină pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la o revoltă în timpul careia căreia statuile împăratului și ale familiei sale fuseseră mutilate. De-a lungul [[Postul PaştilorMare|Postului Mare]], în anul 397, Sf. Ioan ține 21 de predici în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora: se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi: acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății cu unul inferior.

În anul 397, Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină [[episcop]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât ale celor mai mari dregători laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul poporului, dar nu și pe cea a bogaților și [[cler]]ului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca sâ să îl poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească.

Perioada petrecută acolo a fost mult mai tulbure decât cea din Antiohia. [[Teofil al Alexandriei|Teofil]], Papă al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandriei]] dorea să aducă și Constantinopolul sub influența sa și s-a opus numirii lui Ioan în scaunul constantinopolitan. Fiind un opozant al învățăturilor lui [[Origen]], el l-a acuzat pe Sf. Ioan că ar fi susținut prea mult învățăturile lui Origen. Teofil mustrase patru [[monah]]i egipteni (cunoscuți drept "Frații cei înalți") pentru că susțineau învățăturile lui Origen. Aceștia fug din Alexandria și sunt primiți de Ioan. Acesta își mai face un dușman în persoana Aeliei Eudoxia (soția împăratului Răsăritului, [[Arcadie]]) care considera (probabil nu fără motiv) că vehementa critică a Sf. Ioan la adresa extravaganței veșmintelor feminine se referea la ea.

Sf. Ioan era neînfricat în arătarea greșelilor celor mari. Teofil, Eudoxia și ceilalți dușmani ai săi s-au aliat împotriva lui. Aceștia au convocat un [[sinod]] în anul 403 pentru a-l condamna pe Sf. Ioan, sub acuzația de origenism. Ca urmare a acestui sinod, este [[depunerea din treaptă|depus]] și exilat. Împăratul Arcadie îl recheamă însă aproape imediat, din cauza nemulțumirii poporului. Mai avusese loc și un "cutremur" „cutremur” în iatacul imperial (se crede că a fost vorba fie un cutremur de pământ, fie de faptul că împărăteasa pierduse o sarcină sau dăduse naștere unui prunc mort), ceea ce fusese interpretat ca un semn al mâniei lui [[Dumnezeu]]. Pacea a fost de scurtă durată. O statuie de argint a împărătesei Eudoxia a fost ridicată în apropierea [[catedrală|catedralei]] [[Aghia Sophia Sfânta Sofia (Constantinopol)|Aghia Sophia]]. Ioan critică atunci ceremoniile de consacrare a acesteia. Vorbește împotriva împărătesei pe un ton dur: "Iarăși Irodiada se îndrăcește, iarăși de tulbură, iarăși joacă și saltă, iarăși caută capul lui Ioan" (aluzie la ceea ce se întâmplase cu Sfântul [[Ioan Botezătorul]]). Este din nou exilat, de data aceasta în Caucaz, în Georgia.

Papa Romei, [[Inochentie I al Romei|Inochentie I]] a protestat împotriva surghiunirii Sf. Ioan, dar fără folos. Ioan a scris o serie de scrisori care încă aveau o mare influență în Constantinopol, astfel încât a fost exilat și mai departe, la Pityus (pe malul răsăritean al Mării Negre). Nu a ajuns însă la destinație, deoarece a trecut la Domnul în timpul călătoriei, la [[14 septembrie]] 407. Ultimele sale cuvinte au fost: "Slavă „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!"”

* Biserica "Sfânta Ecaterina" - BucureştiBucurești

* Mănăstirea Vatoped - Muntele Athos : Capul Sfântului Ioan Gură de Aur, cu urechea stângă întreagă. La urechea stângă i-a tâlcuit îngerul Sfintele Evanghelii și a rămas neputredă spre marturie mărturie că a fost adevarată adevărată tâlcuirea îngerului.

* Capela Imaculatei Concepțiuni a Basilicii San Pietro, Roma - restituite [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Constantinopolului]] în anul 2004 și plasate în [[Biserica Sfântul Gheorghe (din Constantinopol)|Catedrala Sf. Gheorghedin Constantinopol]] din Constantinopol.

Sf. Ioan apare adesea zugrăvit în Sfântul [[Altar]]. Când este zugrăvit pe Ușile împărătești, poartă în mână Sf. Liturghie scrisă. Când este reprezentat în [[trapeza]] unei mănăstiri, pe răvașul pe care îl poartă stă scris (ibidem, p. 239): "De păcatele ce a făcut cineva mai înainte, de se va căi, cum că cu adevărat însuși a greșit, mântui-se-va".

:Din gura ta, ca o lumină de foc strălucind, harul toată lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a câştigatcâștigat, înălţimea înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci cu cuvintele tale învăţânduînvățându-ne, Părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

: Din cer ai primit dumnezeiescul har şi și cu buzele tale pe toţi toți îi înveţi înveți să se închine unui Dumnezeu în Treime, Ioane Gură de Aur, preafericite cuvioase; după vrednicie te lăudăm deci pe tine, că eşti învăţătorești învățător, ca cel ce arăţi arăți cele dumnezeieştidumnezeiești. Condac, glasul 1 (la Aducerea moaștelor sale, pe [[27 ianuarie]]): :Veselitu-s-a în taină Biserica de întoarcerea cinstitelor tale moaște; și pe acelea ascunzându-le ca pe niște aur de mult preț, dăruiește celor ce te laudă neîncetat, prin rugăciunile tale, harul tămăduirilor, Ioane Gură de Aur.

Într-o vreme în care [[cler]]ul cetății era vehement criticat pentru stilul său de viață luxos, Sfântul Ioan era hotărât să reformeze clerul din Constantinopol. Eforturile sale s-au lovit de o serioasă rezistență și au avut un efect limitat. Ca teolog, el a fost și rămâne foarte important pentru creștinătatea răsăriteană, dar a fost considerat mai puțin important pentru creștinii din Occident. El a refuzat în general să urmeze aplecarea contemporanilor săi spre alegorie, preferând vorbirea directă si aplicând pasaje și lecții din [[Sfânta Scriptură]] la viața de zi cu zi. Într-o anumită măsură, scrierile lui constituie o sinteză între metoda [[hermeneutică]] a mai alegoricei [[Școala Şcoala catehetică din Alexandria|Școli din Alexandria]] și literalismul [[Școala din Antiohia|Școlii Antiohiene]].

Exilarea sa în mai multe rânduri arată că puterea seculară avea o puternică influență în Biserica răsăriteană din această perioadă istorică. Aceasta revelă totodată rivalitatea dintre [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] și [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], fiecare dorind să aibă întâieteatea întâietatea în Biserică. Această ostilitate reciprocă a adus, în cele din urmă, multe suferințe atât Bisericii cât și Imperiului Roman de Răsărit. Între timp, în Vest, primatul [[Biserica Romei|Bisericii Romei]] rămăsese necontestat începând cu secolul al IV-lea. Este interesant de menționat, în perspectiva evoluției ulterioare a autorității Papei, faptul că protestele Papei Inocențiu al II-lea în acel moment nu au avut nici un efect, ceea ce arată lipsa de influență a episcopilor Romei asupra Răsăritului chiar din acea perioadă.

== Cuvinte de învăţătură învățătură ==[[Fișier:Johnchrysostom.jpg|thumb|250px|left|Sf. Ioan Gură de Aur - mozaic bizantin din Catedrala [[Sfânta Sofia (Constantinopol)]]]]:"În ceea ce privește evlavie|evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți".

:"De ce lovești aerul și de ce alergi în zadar? Orice lucrare are scopul ei, firește. Atunci spuneți-mi, care e rostul tuturor lucrărilor lumii? Vă provoc să răspundeți! Este deșertăciuna deșertăciunea deșertăciunilor: toate sunt deșertăciune."

[[ImageImagine:John Chrysostom enthroned.jpg|right|thumb|250px|Sf. Ioan Gură de Aur pe tron]]

Două din scrierile sale merită o atenție deosebită. Sf. Ioan a armonizat viața liturgică a Bisericii, revizuind [[rugăciune|rugăciunile]] și [[Indicaţii liturgice|indicaţiile]] indicațiile din [[Sfânta Liturghie]] sau celebrarea Sfintei [[Euharistie|Euharistii]]. Până în zilele noastre, Biserica Ortodoxă celebrează cel mai adesea Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur, ca și [[Biserica Catolică de Rit Bizantin]] (uniații). În aceste Biserici se citește în fiecare an de [[Sfintele PaştiPaști]] (cea mai mare sărbătoare creștină), ''Omilia la Sfintele PaştiPaști'' a Sf. Ioan Gură de Aur.

Pe când era doar [[citeţciteț]] al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii Antiohiei]], Sf. Ioan a scris mai multe omilii, Omiliile împotriva Iudeilor (sau "împotriva iudaizanţiloriudaizanților") pentru a combate unele obiceiuri ale creștinilor care proveneau din rândurile evreilor și care continuau sa păstreze unele obiceiuri și reguli din [[Legea lui [[Moise]]. El a scris aceste omilii pentru a îndrepta aceste obiceiuri, considerate greșite, ale creștinilor. Astfel, el își folosește întregul talent oratoric spre a demonstra erorile iudaismului din acea vreme, și implicit ale creștinilor "iudaizanți".

Pe baza unor fragmente din aceste omilii în care, retoric, Sf. Ioan se exprima în termeni duri la adresa iudaismului, unii autori moderni au interpretat scrierile Sfântului (ca si pe ale altor [[Părinţii Părinții Bisericii|Părinţi Părinți ai Bisericii]]) ca fiind antisemite. Aceasta cu atât mai mult cu cât, dincolo de intenția originară a Sf. Ioan, amintită mai sus, scrierile sale au fost uneori folosite și de diferite grupuri care încercau să promoveze antisemitismul sau opoziția la creștinism. Este cazul naziștilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial care au folosit scrierile Sf. Ioan în încercarea de a-i convinge pe creștinii din Germania și Austria că evreii meritau să fie exterminați. Deși în ''Adversus Iudaeos'' se regăsesc tonalități foarte dure la adresa evreilor și a practicilor lor religioase, trebuie totuși precizat că aceasta nu are nimic în comun cu antisemitismul, concept modern care traduce o formă de rasism. După cum se poate deduce și din cele de mai sus, Sf. Ioan nu susținea folosirea violenței împotriva evreilor. Polemica Sfântului Ioan Hrisostom este exclusiv cu religia [[iudaism|iudaică]], a cărei perpetuare după venirea [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] o considera neavenită și cu acei creștini care urmau această cale greșită.

înainte=[[Nectarie de Constantinopolal Constantinopolului|Nectarie]]| titlu=[[Listă a patriarhilor de ConstantinopolConstantinopolului|Patriarh de Constantinopolal Constantinopolului]]|

după=[[Arsaciu de Arsachie din Tars]]}}

*[http://www.ioanguradeaur.com ro Site dedicat Sf. Ioan Gură de Aur]. Aici se găsește o Viață a Sfântului, după Viețile Sfinților, Acatistul Sf. Ioan Gură de Aur, o mare parte din scrierile Sfântului Ioan și un catalog al edițiilor de limbă română ale acestora.

[[Categorie:Sfinţi]][[Categorie:EpiscopiSfinți Părinți]]

[[Categorie:Sfinţi PărinţiPatriarhi ai Constantinopolului]][[Categorie:Sfinți bizantini]]